Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 5 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi (13) dinLegea nr. 293/2015“, excepţie ridicată de George Aristide Ignătescu în Dosarul nr. 954/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.517D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 954/62/2016, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 293/2015“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul George Aristide Ignătescu, în cadrul soluţionării acţiunii având ca obiect cererea de modificare a dispoziţiei de încadrare emise în anul 2015, de Direcţia de Sănătate Publică Braşov, în sensul calculării salariului său de bază „cu includerea sporului de 25%, dar la nivelul salariului de bază din luna septembrie 2015“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, deoarece creează o diferenţă flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleaşi atribuţii în cadrul funcţiilor pe care le îndeplinesc. Astfel, în forma sa iniţială, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la acordarea majorării salariale de 25%, raportat la luna septembrie 2015, personalul din direcţiile de sănătate publică, cum este cazul reclamantului, excepţie prevăzută de art. 1 alin. (5^10) din aceasta. Prin Legea nr. 293/2015 s-a stabilit că beneficiază de majorarea salarială de 25% şi personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică. Însă textul rămâne neconstituţional, deoarece majorarea salarială de 25% pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică se aplică la nivelul lunii iunie 2015. Aşadar, se creează din nou discrepanţe între salariile angajaţilor cu aceleaşi funcţii, aceleaşi atribuţii din cadrul diferitelor structuri ale sistemului public sanitar, dat fiind că, pentru unii, majorarea de 25% operează raportat la salariul avut în cursul lunii septembrie 2015, comparativ cu luna iulie 2015, salariile fiind mai mari pentru aceştia. Pentru personalul din direcţiile de sănătate publică, majorarea se aplică însă la nivelul lunii iunie 2015, deşi şi acestor angajaţi li s-a operat în cursul lunii iulie 2015 asimilarea cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, ca atare, baza de calcul este diferită, creând discriminări. În acest mod, se încalcă, pe de-o parte, principiul egalităţii şi echităţii, prevăzut de art. 16 şi art. 41 din Constituţia României, conform căruia la muncă egală, salarizarea este egală, iar, pe de altă parte, se relevă caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor criticate. 6. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate se aplică de o manieră nediscriminatorie tuturor persoanelor aflate în situaţii identice. Critica raportată la art. 41 din Constituţie nu este motivată decât sumar, iar textul constituţional al art. 41 stabileşte că, la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie „art. 5 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 293/2015“. Analizând însă notele autorului excepţiei, prin care invocă excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispoziţiile art. 1 alin. (5^5), la care textul de lege criticat face referire, au următorul conţinut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“ 12. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece temeiul juridic al acţiunii formulate de reclamantul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate se află într-o strânsă legătură cu dispoziţiile normative criticate. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, criticate din perspective identice, prin Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, sau Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, constatând constituţionalitatea acestora. 15. La paragrafele 16 şi 17 ale Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, Curtea a reţinut că, prin art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, s-a acordat, începând cu data de 1 decembrie 2015, o majorare salarială de 25%, faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, precum şi pentru personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Potrivit art. 1 alin. (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 293/2015, „Beneficiază de prevederile alin. (5^5) şi (5^6) personalul din reţeaua de medicină şcolară şi universitară, preşcolară şi antepreşcolară, asistenţă medicală comunitară, precum şi personalul altor unităţi sanitare şi medico-sociale publice.“ Potrivit dispoziţiei de lege criticate - art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 293/2015, pentru personalul direcţiilor de sănătate publică, majorarea salarială de 25% se acordă la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. În forma sa iniţială, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la majorarea de 25% personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică. Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor şi principiilor din Constituţie. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). 16. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, privind principiul egalităţii în drepturi, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai reţinut că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. 17. Curtea a reţinut, la paragraful 19 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, analizând dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 293/2015, că există o diferenţă de reglementare privind majorarea salarială de 25%, aplicabilă - pe de o parte - faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din reţeaua de medicină şcolară şi universitară, preşcolară şi antepreşcolară, asistenţă medicală comunitară, precum şi personalul altor unităţi sanitare şi medico-sociale publice, şi aplicabilă - pe de altă parte - faţă de cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, pentru personalul direcţiilor de sănătate publică. Însă, aplicând considerentele de principiu stabilite în jurisprudenţa sa, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituţie. 18. Referitor la invocarea art. 41 din Constituţie, prin Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, paragraful 27, Curtea a reţinut că, deşi autorii excepţiei îşi raportează critica şi la prevederile art. 41 din Constituţie referitor la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, în realitate nu oferă niciun argument care să se sprijine pe acest text constituţional, excepţia de neconstituţionalitate fiind nemotivată sub acest aspect. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Aristide Ignătescu în Dosarul nr. 954/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
