Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 213 din 29 aprilie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 213 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 130 din 17 februarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Claudia Estera Gorgan în Dosarul nr. 1.469/833/2014/a3 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.669D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite prin lege, astfel încât legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care se exercită căile de atac în considerarea unor situaţii speciale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.469/833/2014/a3, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Claudia Estera Gorgan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că la edictarea normei legale criticate care reglementează admisibilitatea în principiu a intervenţiei legiuitorul nu a avut în vedere nici natura acestei încheieri (respectiv faptul că prin aceasta instanţa dispune măsuri în vederea soluţionării litigiului, fără ca astfel să se întrevadă rezultatul final al procesului) şi nici efectele pe care le poate produce reglementarea în aceste condiţii a căii de atac. Mai mult, potrivit art. 56 din Codul de procedură civilă din 1865, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs. Astfel, încheierea de admitere sau respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie în interesul altei persoane poate fi atacată numai în măsura în care partea pentru care s-a intervenit promovează ea însăşi o cale de atac împotriva fondului. Or, dacă acest lucru nu se întâmplă, celelalte părţi nu au nicio posibilitate reală de a promova o cale de atac împotriva încheierii prin care instanţa sa pronunţat.
    6. Astfel, soluţia privitoare la admiterea/respingerea în principiu a cererii de intervenţie ce poate fi atacată odată cu fondul a dus la configurarea unei căi de atac care, din punctul de vedere al efectelor, este golită de conţinut, neputând să garanteze apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor persoanelor. În fapt, o asemenea cale de atac devine una iluzorie şi lipsită de efectivitate de cele mai multe ori pentru intervenientul accesoriu a cărui cerere a fost respinsă, din moment ce nu poate constitui un remediu care să răspundă în mod prompt, concret şi real măsurilor dispuse prin încheierea pronunţată asupra cererii de intervenţie.
    7. Soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar cu privire la măsurile luate de instanţele de fond în privinţa admisibilităţii în principiu /respingerii ca inadmisibilă a unor cereri de intervenţie nu ar mai putea oferi, în mod concret, remedii părţilor interesate.
    8. Dreptul de a ataca încheierea pronunţată asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie odată cu fondul nu reprezintă un remediu judiciar care să corespundă art. 21 din Constituţie. O cale de atac este efectivă în măsura în care conduce la o hotărâre care să vizeze temeinicia cererii şi la un remediu adecvat al oricărei încălcări constatate. Acest lucru sar putea realiza numai în măsura în care s-ar permite atacarea pe cale separată a încheierii pronunţate asupra încuviinţării în principiu până la soluţionarea pe fond a cauzei.
    9. Mai susţine că dispoziţiile legale criticate nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât creează o incertitudine cu privire la posibilele soluţii pronunţate de instanţa de control judiciar.
    10. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.“
    15. În legătură cu obiectul excepţiei, Curtea reţine că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât acestea continuă să îşi producă efectele în cauză.
    16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, instanţa se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie, după verificarea condiţiilor de formă, a interesului de a interveni şi a legăturii de conexitate cu cererea principală. Încheierea de admitere în principiu nu poate fi atacată decât odată cu fondul, instanţa având obligaţia să soluţioneze cererea de intervenţie alături de cererea principală. Odată stabilit cadrul procesual, potrivit legii, devin aplicabile dispoziţiile art. 53 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora actele de procedură efectuate până la data admiterii în principiu rămân valabile, fiind opozabile terţului intervenient, în vreme ce actele ulterioare urmează să fie îndeplinite şi faţă de acesta.
    18. Aşadar, în această materie, legiuitorul condiţionează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant, spre exemplu, prin Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa cu rea-credinţă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
    19. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale.
    20. Dispoziţiile criticate nu limitează drepturile părţilor, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor judecătoreşti, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi să beneficieze de garanţiile procesului echitabil.
    21. De altfel, Curtea reţine că intervenţia în interesul altei persoane are caracter accesoriu în raport cu cererea principală (formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenţia), ceea ce permite unei persoane să se alăture şi să susţină interesele unei părţi aflate într-un litigiu pentru a întări poziţia acesteia din urmă. Prin urmare, intervenţia în interesul altei persoane este menită să sprijine reclamarea şi realizarea drepturilor unei părţi din litigiu, dar nu să îndeplinească acte şi fapte în locul titularului parte în proces, din moment ce intervenientul nu poate invoca un interes propriu. Din acest motiv, dispoziţiile art. 56 din Codul de procedură civilă din 1865 stabilesc cu rigoare că nu poate fi primit apelul sau recursul făcut de către un intervenient în interesul altuia şi introdus în locul apelului sau al recursului celui pentru care s-a făcut intervenţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 74 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).
    22. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt clare şi precise astfel încât justiţiabilii îşi pot adapta conduita în funcţie de acestea.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudia Estera Gorgan în Dosarul nr. 1.469/833/2014/a3 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016