Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Scheuleac în Dosarul nr. 7.456/86/2017 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 645D/2019, nr. 659D/2019, nr. 1.159D/2019, nr. 1.353D/2019, nr. 1.506D/2019, nr. 1.507D/2019, nr. 1.508D/2019, nr. 1.783D/2019, nr. 1.911D/2019, nr. 1.912D/2019, nr. 1.915D/2019, nr. 1.999D/2019, nr. 2.108D/2019 şi nr. 2.121D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Filaret Sandu, Niculiţă Iftimuţ, Vasile Lostun şi Virgil Gemănar în dosarele nr. 1.281/86/2018, nr. 2.505/86/2018, nr. 3.154/86/2018 şi nr. 2.682/86/2018 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Iosif Mureşan, Ioan Adrian Chifor, Anişoara Babici, Ioan Roman, Sandu Pavel Babici, Zsolt Deak, Gavril Sorin Nemeş, Ioan Vlasin şi Mihai Glodici în dosarele nr. 3.771/100/2017, nr. 718/100/2018, nr. 1.299/100/2018, nr. 3.906/100/2017, nr. 1.193/100/2018, nr. 716/100/2018, nr. 536/100/2018, nr. 719/100/2018 şi nr. 1.966/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Camelia Fusar în Dosarul nr. 1.132/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 645D/2019, nr. 659D/2019, nr. 1.159D/2019, nr. 1.353D/2019, nr. 1.506D/2019, nr. 1.507D/2019, nr. 1.508D/2019, nr. 1.783D/2019, nr. 1.911D/2019, nr. 1.912D/2019, nr. 1.915D/2019, nr. 1.999D/2019, nr. 2.108D/2019 şi nr. 2.121D/2019 la Dosarul nr. 419D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.456/86/2017, Încheierea din 14 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.281/86/2018, Încheierea din 18 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.505/86/2018, încheierile din 14 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.154/86/2018 şi nr. 2.682/86/2018, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Scheuleac, Filaret Sandu, Niculiţă Iftimuţ, Vasile Lostun şi Virgil Gemănar. 8. Prin Încheierea din 14 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.771/100/2017, Încheierea din 22 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 718/100/2018, Încheierea din 20 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.299/100/2018, Încheierea din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.906/100/2017, Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.193/100/2018, Încheierea din 19 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 716/100/2018, Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 536/100/2018, Încheierea din 20 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 719/100/2018 şi Încheierea din 10 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.966/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Iosif Mureşan, Ioan Adrian Chifor, Anişoara Babici, Ioan Roman, Sandu Pavel Babici, Zsolt Deak, Gavril Sorin Nemeş, Ioan Vlasin şi Mihai Glodici. 9. Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.132/100/2018, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Camelia Fusar. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în sensul că „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“, este contrară prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) şi (8) şi art. 53 alin. (1) şi (2). 11. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut neclar, lipsit de predictibilitate, iar decizia instanţei supreme nu a dat un răspuns lămuritor referitor la stagiul complet de cotizare aplicabil. 12. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorii excepţiei arată că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 au fost introduse prin Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015. Efectele acestei dispoziţii legale sunt însă suspensive, dând dreptul la recalculare abia după data de 1 ianuarie 2016. La data de 1 ianuarie 2016 - dată de la care se datorează drepturile recalculate, art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 prevedea întradevăr un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru persoanele care ieşeau la pensie şi se aflau în situaţia autorilor excepţiei, însă persoanelor pensionate în baza Legii nr. 263/2010 li se aplica o majorare de punctaj de 50%, conform art. 169 din Legea 263/2010, majorare de care nu beneficiau persoanele aflate în situaţii identice sub aspectul condiţiilor de muncă - în subteran -, care însă erau pensionate anterior anului 2011. La data de 8 mai 2017 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, care modifică Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010. La acea dată, art. 56 alin. (5) prevedea un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele aflate în situaţia autorilor excepţiei. Modificarea art. 56 alin. (5) în sensul stabilirii unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani s-a realizat prin modificarea Legii nr. 263/2010 prin Legea nr. 155/2016 la data de 23 iulie 2016. De la acea dată şi până în prezent stagiul complet de cotizare a rămas constant de 20 de ani. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 se permite ca printr-o normă cu caracter tehnic (Hotărârea Guvernului nr. 291/2017) să se retroactiveze până la momentul la care norma criticată şi-a produs efectele (1 ianuarie 2016), când Legea nr. 263/2010 prevedea un stagiu de cotizare de 30 de ani. Precizează că hotărârile Guvernului sunt date în executarea unor dispoziţii legale deja adoptate de Parlament, iar aceste norme nu pot fi interpretate decât ca fiind veritabile norme juridice care într-adevăr explicitează normele legale, însă reglementează în mod evident tot o serie de raporturi juridice. Drept urmare, atare norme de reglementare a unor raporturi juridice sunt şi trebuie să fie interpretate în sensul unor dispoziţii civile ce nu au puterea de a retroactiva. Pe de altă parte, a accepta că Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 îşi produce efectele anterior intrării sale în vigoare, respectiv de la data de 1 ianuarie 2016 sau de la momentul adoptării Legii nr. 192/2015, ar însemna tot o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile. Ca atare, normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010 (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017), nu pot modifica, completa sau deroga de la lege şi nici nu pot institui reguli suplimentare. 13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorii excepţiei arată că, potrivit expunerii de motive făcute de iniţiatorii Legii nr. 192/2015, propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite, tocmai datorită luării în calcul a unui stagiu complet de cotizare diferit pentru activitatea desfăşurată în grupe de muncă. Or, contrar finalităţii urmărite de actul normativ, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare superior de 30 de ani faţă de cel de 20 de ani, în loc de majorarea pensiilor stabilite în lumina reglementărilor din legislaţia anterioară, în realitate s-ar ajunge la diminuarea acestora, iar „remediul“ prevăzut de art. 134 alin. (17) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, prin care se prevede că „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor art. 169^1 din lege, rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţin punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“, nu este unul eficient, o atare măsură echivalând de fapt cu „îngheţarea“ pensiei celor cărora li se recalculează pensia, ceea ce ar afecta majorările ulterioare. În egală măsură, prin nota de fundamentare întocmită de ministrul muncii anterior emiterii Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 ce a completat Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, s-a reţinut că „Scopul principal al modificării şi completării Hotărârii Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice îl constituie aplicarea corectă si unitară a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv completările aduse de Legea nr. 192/2015, de casele teritoriale de pensii din subordinea Casei Naţionale de Pensii Publice. Prezentele norme metodologice stabilesc în mod concret stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv completările aduse de Legea nr. 192/2015, astfel ca persoanele care au lucrat în condiţii identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice.“ În consecinţă, autorii excepţiei consideră că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ trebuie interpretată în spiritul legii, prin raportare la scopul declarat al Legii nr. 192/2015. 14. Referitor la prevederile art. 20 din Constituţie, autorii excepţiei arată că acestea sunt încălcate întrucât validarea prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a faptului că stagiul de cotizare trebuie să fie cel prevăzut de legea în vigoare la momentul recalculării, adică unul de 30 de ani în loc de stagiul de cotizare avut în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, înseamnă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Stagiul complet de cotizare de 20 de ani care a fost avut în vedere la data pensionării vreuneia din persoanele aflate în situaţia prestării unei munci în condiţii deosebite trebuie interpretat ca un „bun“ în sensul dispoziţiilor din Protocolul adiţional nr. 1 la convenţia mai sus amintită. Decizia instanţei supreme înfrânge acest drept câştigat al persoanelor care au beneficiat de un stagiu de cotizare diminuat prin prisma muncii desfăşurate în condiţii deosebite. Practic, se deschide astfel calea unei insecurităţi a modalităţii prin care statul stabileşte drepturile la pensie, diminuând potenţialele beneficii conferite de norme noi de reglementare, prin aplicarea în mod discriminatoriu a unor alţi coeficienţi decât cei avuţi în vedere la momentul acceptării că atare persoane se pot pensiona cu un stagiu de cotizare de 20 de ani. Această chestiune a fost stabilită la nivel principial şi prin dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015, care au fost admise şi care fac trimitere la aplicarea principiului fundamental tempus regit actum în sensul că dreptul la pensie de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar acesta este în mod evident un drept deja câştigat. Că este aşa o dovedeşte tocmai faptul că ori de câte ori pensionarilor li s-a dat dreptul la o recalculare, aceasta a avut întotdeauna în vedere stagiul iniţial de cotizare, luat în calcul şi la momentul pensionării. Stagiul complet de cotizare a fost şi este la nivel nu doar legal, ci şi principial un drept care, odată câştigat prin scurgerea timpului în muncă, nu este firesc a mai fi înfrânt, atât timp cât acesta a stat şi stă la baza oricăror modificări ale pensiei. 15. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie, autorii excepţiei arată că retragerea stagiului complet de cotizare avut echivalează cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără despăgubire. Pensia este o avere dobândită în baza legii. 16. Referitor la încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, autorii excepţiei arată că, prin suprimarea pentru viitor a posibilităţii de a mai beneficia de un coeficient mai favorabil în formula de recalculare a pensiei, prin prisma unui stagiu de cotizare de 20 de ani, se restrâng drepturi câştigate, or, o astfel de restrângere este permisă doar în situaţii de excepţie, ce nu se regăsesc în preambulul dispoziţiilor normative incidente. Din contră, intenţia legiuitorului a fost tot timpul alta, respectiv aceea de a elimina discriminările apărute între categoriile de persoane care au prestat muncă în subteran, cu privire la cuantumul diferit al pensiei. 17. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, constată că, deşi se invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în realitate se aduc critici relative la o eventuală neconstituţionalitate a prevederilor art. 134 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 251/2011, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 - în vigoare de la data de 8 mai 2017, în raport cu data de la care legiuitorul a înţeles să reglementeze recalcularea pensiilor în temeiul dispoziţiei legale criticate, şi anume 1 ianuarie 2016. Or, pentru situaţia normelor legale secundare, cum sunt cele cuprinse în conţinutul unei hotărâri a Guvernului, există alte remedii procedurale ce intră în sfera contenciosului administrativ, acestea neputând fi criticate pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, prevederile art. 134 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 251/2011, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, au caracterul unor norme de interpretare, fiind emise în aplicarea prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, fiind în deplină concordanţă, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate. 18. Referindu-se la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa de judecată arată că pentru persoanele care au desfăşurat activitate în grupe superioare de muncă, legislaţia pensiilor publice a prevăzut în timp fie posibilitatea de valorificare a acestor perioade prin majorarea punctajului corespunzător cu 50%, respectiv 25%, fie posibilitatea împărţirii punctajului total realizat la un stagiu de cotizare redus de 20 de ani, respectiv 25 de ani, fiind reglementat în mod expres, atât prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, când au fost introduse pentru prima dată aceste majorări de punctaje, cât şi ulterior, prin prevederile art. 165^1 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, că aceste două categorii de beneficii nu se pot acorda cumulat. În acelaşi sens sunt şi statuările instanţei supreme date prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în sensul excluderii posibilităţii cumulului celor două categorii de beneficii. Abia prin dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 221/2018, cu aplicabilitate începând cu data de 1 octombrie 2018, se remarcă o schimbare a opticii legiuitorului în sensul acordării posibilităţii unui astfel de cumul. 19. Instanţa de judecată apreciază că, raportat la jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prestaţiilor de asigurări sociale, nu se poate vorbi de existenţa unei încălcări a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici a prevederilor art. 6 din Convenţie. Astfel, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţiu împotriva României, s-a stabilit că „...deşi articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat“. Statele părţi la Convenţie dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, că, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale sunt, în principiu, cele mai în măsură să aleagă mijloacele cele mai adecvate pentru a realiza un echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil. 20. Potrivit jurisprudenţei Curţii, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează plata pensiei, cu titlu de prestaţie socială, în condiţii de contributivitate la bugetul asigurărilor sociale, fără a garanta un cuantum al acesteia, lăsând în marja de apreciere a statelor reglementarea politicii sociale, inclusiv sub aspectul algoritmului de calcul al prestaţiilor cu acest titlu. 21. Din această perspectivă nu poate fi acceptată nici critica potrivit căreia, prin interpretarea dată prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar încălca prevederile art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 23. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, aşa cum a fost completată prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 27. Din analiza motivării excepţiei rezultă însă că aceasta vizează, în realitate, doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“. Mai mult decât atât, autorii critică art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 28. Ca atare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. 29. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) şi (8) privind proprietatea privată şi art. 53 alin. (1) şi (2). De asemenea, invocă încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului prin raportare la prevederile art. 6 privind procesul echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie referitor la proprietate. 30. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că un prim aspect invocat de autorii excepţiei priveşte pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici similare, apreciind că, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a clarificat modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, iar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, şi Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, paragrafele 18 şi 19). 31. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că, în realitate, autorii excepţiei se referă la efectele dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Or, aşa cum Curtea a arătat în mod constant în jurisprudenţa sa, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ (Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 657 din 25 iulie 2005). De asemenea, Curtea a precizat că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“ (Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, precitată, paragraful 64). 32. Cu privire la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, autorii excepţiei arată că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 192/2015, propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceeaşi cotizaţie, pensii diferite, iar dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu realizează obiectivul propus de legiuitor, ci, din contră, în realitate, conduc la o diminuare a pensiilor. 33. Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin expunerea de motive la Legea nr. 192/2015, s-a arătat, într-adevăr, că „propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă pentru aceleaşi condiţii grele de muncă, aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite“. Curtea constată că intenţia legiuitorului a fost una de uniformizare a tratamentului juridic aplicabil unor persoane pensionate, de-a lungul timpului, în temeiul unor reglementări diferite. Curtea a arătat însă, în jurisprudenţa sa, că împrejurarea că, drept urmare a recalculării pensiilor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, cuantumul acestora nu creşte în mod obligatoriu nu poate avea semnificaţia unei discriminări a titularilor acestora faţă de cei pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010. Dimpotrivă, ea este consecinţa opţiunii legiuitorului, exercitată în limitele marjei largi de apreciere, în sensul neacordării persoanelor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 atât a beneficiului creşterii punctajelor anuale, cât şi a beneficiului reducerii stagiilor de cotizare luate în considerare la data stabilirii drepturilor lor de pensie (Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, antereferită, paragraful 59). 34. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a precizat că, „Raportat la evoluţia legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale, astfel cum a fost expusă în precedent, trebuie remarcat că scopul Legii nr. 192/2015, prin care s-a recunoscut şi persoanelor aflate în situaţia reclamantului dreptul la un punctaj anual majorat, dar nu şi utilizarea unui stagiu de cotizare redus în determinarea punctajului mediu anual, este de înlăturare a diferenţelor scriptice, nu de majorare a pensiilor, fiind acceptată de legiuitor şi situaţia în care pensia recalculată din oficiu este mai mică, sens în care s-a prevăzut menţinerea, în plată, a cuantumului celui mai avantajos, potrivit art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010“ (Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragraful 82). 35. Analizând, în continuare, criticile pe care autorii excepţiei le formulează în raport cu prevederile art. 20 din Constituţie, coroborat cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia mai sus amintită, precum şi în raport cu prevederile constituţionale ale art. 44 şi art. 53, Curtea apreciază că acestea vizează, în esenţă, legitimitatea constituţională a legiuitorului de a modifica, printr-un act normativ viitor, unul dintre elementele de calcul al pensiei, aşa cum a fost stabilit acesta la data pensionării. Or, faţă de această critică, Curtea reţine că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum legiuitorul poate prevedea prin acte normative viitoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). 36. Cu toate acestea, acelaşi text constituţional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. În acest sens, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. […] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 37. Or, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.“ Prin urmare, constată că legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Scheuleac, Filaret Sandu, Niculiţă Iftimuţ, Vasile Lostun şi Virgil Gemănar în dosarele nr. 7.456/86/2017, nr. 1.281/86/2018, nr. 2.505/86/2018, nr. 3.154/86/2018 şi nr. 2.682/86/2018 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Iosif Mureşan, Ioan Adrian Chifor, Anişoara Babici, Ioan Roman, Sandu Pavel Babici, Zsolt Deak, Gavril Sorin Nemeş, Ioan Vlasin şi Mihai Glodici în dosarele nr. 3.771/100/2017, nr. 718/100/2018, nr. 1.299/100/2018, nr. 3.906/100/2017, nr. 1.193/100/2018, nr. 716/100/2018, nr. 536/100/2018, nr. 719/100/2018 şi nr. 1.966/100/2018 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Camelia Fusar în Dosarul nr. 1.132/100/2018 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
