Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi ale art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 10.308/271/2018 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.765D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 martie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.308/271/2018, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi ale art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Călin Buda într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei cu privire la încheierea pronunţată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate referitoare la plângerea formulată de persoana condamnată împotriva unei hotărâri a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 31 şi ale art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 încalcă principiile fundamentale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei, dreptul la apărare şi dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acest sens, arată că i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis şi a fost mutat de la Penitenciarul Oradea la Penitenciarul Satu Mare, unde condiţiile de detenţie sunt mult mai puţin bune, de la igienă la accesul la convorbiri telefonice. Invocă existenţa unei practici neunitare a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Consideră că, întrucât legea nu condiţionează liberarea condiţionată a persoanei condamnate de schimbarea regimului de executare a pedepsei într-un regim inferior ca grad de severitate, comisia putea stabili şi în cazul său continuarea executării pedepsei în regim închis la Penitenciarul Oradea, unde este mai aproape de familie şi unde există locuri de muncă numai pentru regim închis şi deschis, iar nu şi pentru regim semideschis. De asemenea, susţine că punerea în executare, în materie penală, a unei hotărâri care nu este definitivă încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Arată că, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013, este pusă în executare o „încheiere a judecătorului delegat care poate fi netemeinică sau nelegală, care este contestată, care s-a judecat fără audiere sau în lipsă în faţa judecătorului delegat, fără apărare sau posibilitatea de a contacta în timp util un avocat“, iar „până se judecă definitiv chestiunea contestaţiei ea poate fi executată parţial, deci contestaţia nu poate produce efecte“, în sensul că nu poate împiedica abuzul autorităţilor asupra unei persoane condamnate. 5. Judecătoria Oradea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume considerentele Deciziei nr. 223 din 15 aprilie 2014. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 şi ale art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 31: "(1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt, în ordinea descrescătoare a gradului de severitate, următoarele: a) regimul de maximă siguranţă; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis.(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de acordare a drepturilor şi de desfăşurare a activităţilor, precum şi cu condiţiile de detenţie." – Art. 40 alin. (16) şi (21): "(16) Încheierea este executorie de la data comunicării către administraţia penitenciarului. [...](21) Contestaţia nu suspendă executarea încheierii." 10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de practica neunitară a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi, implicit, de modul de interpretare şi aplicare a legii de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care a soluţionat plângerea împotriva hotărârii respectivei comisii. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea fiind de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, şi Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16). 12. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 254/2013 este inadmisibilă. 13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013, Curtea observă că acestea se circumscriu ultimei faze a procesului penal, şi anume fazei de executare a hotărârii penale, astfel încât cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală. În considerarea acestei diferenţe, legiuitorul poate reglementa o procedură specială cu privire la executarea pedepselor, care nu mai implică garanţiile specifice fazei de judecată. Astfel, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală - caracterizate prin efectul suspensiv -, contestaţia împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate are un alt regim. Pentru acest motiv, nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, consacrate de prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 24 din Constituţie, în condiţiile în care persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată - după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate -, putând să îşi angajeze un avocat pe tot cursul litigiului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că persoana condamnată este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură să atragă aplicabilitatea normelor procesuale referitoare la asistenţa juridică obligatorie. 14. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia asupra admisibilităţii din 23 septembrie 2004, în Cauza Pilla împotriva Italiei (Cererea nr. 64.088/00), prin care a statuat că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt inaplicabile unei proceduri care priveşte executarea unei pedepse. 15. De asemenea, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală. Totodată, având în vedere că textele de lege criticate nu sunt norme de incriminare, prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie cu privire la principiul legalităţii pedepsei nu sunt aplicabile în cauză. 16. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la reglementarea anterioară - Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (de exemplu, Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Decizia nr. 1.114 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26 noiembrie 2008, Decizia nr. 173 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 6 iunie 2013, şi Decizia nr. 223 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014). 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 10.308/271/2018 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
