Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 206 din 20 aprilie 2023  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 206 din 20 aprilie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mariana Petrişor în Dosarul nr. 381/271/2019/a1 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 257D/2019.
    2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prezentă personal. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei a depus note scrise prin care arată că nu mai are interes procesual în susţinerea excepţiei.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care arată, în esenţă, că în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost dispusă o soluţie de clasare împreună cu măsura internării medicale. Ulterior invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, măsura internării medicale a fost însă înlăturată de Tribunalul Oradea, motiv pentru care apreciază că întreaga construcţie juridică, respectiv întregul raţionament formulat în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, a rămas fără obiect. Prin urmare, autoarea excepţiei învederează Curţii că nu mai are un interes procesual în susţinerea acesteia. Autoarea excepţiei face, totodată, trimitere la fişa de jurisprudenţă întocmită în dosarul cauzei, prin care se arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţională, constatându-se că acestea sunt constituţionale.
    5. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, într-adevăr, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate o eventuală soluţie de admitere a acesteia nu ar mai produce efecte în privinţa autoarei, întrucât Tribunalul Oradea, prin Decizia nr. 705 din 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 381/271/2019, a respins definitiv propunerea făcută de procuror prin ordonanţa de clasare, de luare a măsurii internării medicale. Se arată că, deşi soluţia care va fi pronunţată de Curtea Constituţională nu va mai produce efecte în cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi retrasă de către autoarea excepţiei.
    6. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de neconstituţionalitate, ocazii cu care excepţiile de neconstituţionalitate astfel invocate au fost respinse ca neîntemeiate, şi se solicită menţinerea jurisprudenţei anterior referite.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 381/271/2019/a1, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mariana Petrişor într-o cauză având ca obiect soluţionarea sesizării formulate de parchet, printr-o ordonanţă de clasare, în vederea internării medicale a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că nesuspendarea măsurii internării medicale, prin dispoziţiile legale criticate, încalcă prezumţia de nevinovăţie a persoanei în privinţa căreia este dispusă, în cursul procesului penal, măsura de siguranţă anterior menţionată. Se arată în acest sens că ordonanţa prin care se dispune măsura internării medicale constituie început de dovadă scrisă care poate sta la baza răsturnării prezumţiei de nevinovăţie.
    9. Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că potrivit art. 107 alin. (2) şi (3) şi art. 110 din Codul penal, măsurile de siguranţă pot fi dispuse faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, nejustificate, inclusiv în situaţia în care nu se aplică pedepse. Aşa fiind, se arată că atunci când făptuitorii sunt bolnavi psihic şi prezintă pericol pentru societate se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Se susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (13) şi ale art. 315 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, raportate la cele ale art. 109 şi 110 din Codul penal, în cazul în care se dispune o soluţie de clasare/renunţare la urmărire penală, procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru luarea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical, caz în care dispoziţia judecătorului este executorie de la data rămânerii definitive a încheierii, întrucât, prin aplicarea regulilor generale prevăzute la art. 425^1 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, contestaţia formulată are caracter suspensiv de executare.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autoarei excepţiei, concluziile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
    - Art. 110 din Codul penal: „Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.“;
    – Art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua din Codul de procedură penală: „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: (…) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; (…)“;
    – Art. 314 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală: „După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1); (…)“;
    – Art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală:
    "(1) Clasarea se dispune când: (…) b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind: (...) e) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzător;“."


    14. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, care, potrivit art. 107 din Codul penal, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală. Acestea sunt reglementate, în mod expres, în cuprinsul legii penale şi se dispun faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
    16. Măsurile de siguranţă au o natură şi un regim juridic diferite de pedepsele penale, nefiind dispuse ca urmare a comiterii unor infracţiuni. Astfel, dispunerea măsurilor de siguranţă nu este o consecinţă a angajării răspunderii penale şi nu depinde de gravitatea faptelor săvârşite, acestea putând fi luate chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, pentru că dispunerea lor este determinată de existenţa stării de pericol pe care o prezintă persoana făptuitorului. Fiind menite să combată starea de pericol ce rezultă din săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi să preîntâmpine comiterea unor astfel de fapte, măsurile de siguranţă se iau pe durată nedeterminată, putând fi menţinute atâta vreme cât există starea de pericol.
    17. Codul penal enumeră măsurile de siguranţă care pot fi luate în procesul penal, la art. 108, conform căruia aceste măsuri sunt următoarele: obligarea la tratament medical; internarea medicală; interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii; confiscarea specială; confiscarea extinsă.
    18. Aşadar, după natura lor, măsurile de siguranţă pot fi clasificate în următoarele categorii: măsuri cu caracter medical (obligarea la tratament medical şi internarea medicală), măsuri restrictive de drepturi (interzicerea exercitării unei funcţii sau a unei profesii) şi măsuri ce vizează exercitarea dreptului de proprietate privată (confiscarea specială şi confiscarea extinsă).
    19. Aceleaşi aspecte au fost reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 433 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2017, paragraful 24, prin care s-a constatat că măsurile de siguranţă, reglementate în titlul IV al părţii generale a Codului penal, respectiv la art. 107-112^1 din cuprinsul acestui cod, sunt sancţiuni de drept penal care, alături de pedepsele penale, completează categoria sancţiunilor penale necesare prevenirii fenomenului infracţional, aplicabile ca urmare a evidenţierii, cu prilejul comiterii unor infracţiuni, a anumitor împrejurări din realitatea socială, aflate în raport de cauzalitate cu infracţiunile săvârşite care, dacă nu sunt combătute, pot determina săvârşirea unor noi infracţiuni.
    20. Dintre acestea, obligarea la tratament medical, prevăzută la art. 108 lit. a) din Codul penal, este dispusă, conform art. 109 din Codul penal, atunci când făptuitorul, din cauza unei boli de care suferă, a intoxicării cu alcool sau cu stupefiante ori cu alte substanţe similare, prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni. Măsura analizată constă în obligarea persoanei în cauză să se prezinte regulat la medic, în vederea urmării unui tratament medical, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. La rândul său, măsura de siguranţă a internării medicale, reglementată la art. 108 lit. a) din Codul penal, este dispusă, potrivit art. 110 din Codul penal, în condiţiile constatării unei stări psihice sau fizice anormale a făptuitorului, care suferă fie de o boală psihică, fie de o boală infectocontagioasă, motiv pentru care prezintă pericol pentru societate. Măsura de siguranţă anterior menţionată constă în internarea persoanei în cauză într-o instituţie medicală de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol (Decizia nr. 433 din 22 iunie 2017, precitată, paragraful 25).
    21. Dispunerea acestor măsuri se face, conform art. 245 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii camerei preliminare, sau de către instanţa de judecată, în cursul judecăţii, pe baza unor rapoarte de expertiză medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării unor asemenea măsuri, potrivit art. 246 alin. (2) şi art. 247 alin. (3) din Codul de procedură penală. De asemenea, punerea în executare a măsurilor de siguranţă anterior menţionate se face, conform art. 566 alin. (1) şi art. 569 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către instanţele de executare, prin hotărâri definitive însoţite de rapoarte de expertiză medico-legală, cu ajutorul autorităţilor de sănătate publică din judeţele pe teritoriul cărora locuiesc persoanele faţă de care sunt luate aceste măsuri (Decizia nr. 433 din 22 iunie 2017, precitată, paragraful 26).
    22. La rândul lor, expertizele medico-legale, la care fac trimitere dispoziţiile art. 566 alin. (1) şi ale art. 569 alin. (1) din Codul de procedură penală şi care stau la baza dispunerii măsurilor de siguranţă criticate, sunt expertiza medico-legală psihiatrică şi examinarea fizică, reglementate exhaustiv la art. 184 şi 190 din Codul de procedură penală. Acestea sunt efectuate în cadrul instituţiilor medico-legale şi, respectiv, de către medici, asistenţi medicali sau de către alte persoane cu pregătire medicală de specialitate, potrivit art. 184 alin. (2) şi art. 190 alin. (7) din Codul de procedură penală (Decizia nr. 433 din 22 iunie 2017, precitată, paragraful 27).
    23. Aşadar, distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 433 din 22 iunie 2017, precitată, Curtea constată că dispunerea măsurii de siguranţă a internării medicale are un caracter facultativ şi că aceasta are ca temei circumstanţe de natură obiectivă, respectiv: 1. măsura poate fi luată numai faţă de o persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală; 2. făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi, pentru acest motiv, prezintă pericol pentru societate, stare de pericol care se deduce din legătura cauzală dintre fapta comisă şi starea sa medicală, precum şi convingerea instanţei că starea de pericol poate fi înlăturată prin dispunerea internării medicale.
    24. Totodată, măsura internării medicale se poate lua faţă de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, în oricare dintre fazele procesului penal, inclusiv în faza executării pedepsei, sau faţă de o persoană în privinţa căreia nu a fost dispusă o pedeapsă penală.
    25. Prin urmare, măsura internării medicale poate fi luată şi faţă de făptuitorul dintr-o cauză în care a fost dispusă soluţia clasării, în condiţiile art. 315 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, dacă sunt îndeplinite condiţiile mai sus analizate necesare pentru luarea acestei măsuri, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2) lit. e) al aceluiaşi articol, fără ca prin această soluţie legislativă să fie încălcată prezumţia de nevinovăţie a persoanei în cauză. Aceasta întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, dispunerea măsurii de siguranţă analizate nu are legătură cu stabilirea vinovăţiei persoanei în privinţa căreia este dispusă, ci are ca temei pericolul social pe care acţiunile viitoare ale acesteia îl prezintă pentru societate, pericol care este determinat de starea medicală a făptuitorului.
    26. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală şi prevede dreptul persoanei care a comis o faptă prevăzută de legea penală să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Or, dispoziţiile legale criticate reglementează ipoteza luării sau a menţinerii măsurii internării medicale faţă de o persoană în privinţa căreia a fost dispusă o soluţie de clasare.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Petrişor în Dosarul nr. 381/271/2019/a1 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 110 din Codul penal şi ale art. 16 alin. (1) lit. d) teza a doua, ale art. 314 alin. (1) lit. a) şi ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016