Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1013 din 3 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 246/88/2020 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 704D/2021.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 februarie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 11 martie 2025 şi, ulterior, pentru data de 27 martie 2025, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru 2 aprilie 2025 şi apoi pentru 8 aprilie 2025, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 246/88/2020, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost admisă în parte cererea de acordare a unor drepturi salariale - majorarea salariului de bază al personalului didactic care asigură predarea simultană.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi nediscriminarea, deoarece instituie, în mod nejustificat, din punct de vedere obiectiv, un tratament juridic diferenţiat între categorii de persoane aflate în situaţii comparabile (analoage), respectiv: pe de o parte, cadrele didactice care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii din învăţământul preşcolar, iar, pe de altă parte, cele care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi din învăţământul primar şi cel gimnazial. Astfel, prevederile legale criticate exclud personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii în învăţământul preşcolar din sfera beneficiarilor dreptului la majorarea salariului de bază, menţinând în sfera de cuprindere a beneficiarilor acestui drept salarial doar cadrele didactice din învăţământul primar şi din cel gimnazial care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi. Este invocată redactarea textului de lege criticat, în varianta anterioară modificării operate prin art. V pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care stabilea o majorare a salariului de bază, pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învăţământul preşcolar, primar sau gimnazial. Din analiza cuprinsului preambulului ordonanţei de urgenţă antemenţionate rezultă că legiuitorul delegat nu a motivat în niciun fel modificarea legislativă prin care a exclus de la acordarea majorării salariale cadrele didactice care asigură predarea simultană la 2-5 grupe de copii din învăţământul preşcolar, astfel că nu poate fi decelat criteriul obiectiv avut în vedere de legiuitor pentru instituirea diferenţei de tratament între cadrele didactice care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar, pe de o parte, şi cele care asigură predarea simultană în învăţământul primar şi gimnazial, pe de altă parte. Invocă dispoziţiile art. 88 şi 247 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referitoare la personalul didactic şi funcţiile didactice în învăţământul preuniversitar.
    5. De asemenea invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 şi arată că, prin raportare la scopul urmărit de legiuitor prin acordarea majorării salariale, respectiv recompensarea consumului nervos pentru predarea simultană la copii/elevi de vârste diferite şi aflaţi în grupe/clase diferite faţă de predarea la o singură clasă de elevi/grupă de copii de aceeaşi vârstă, educatoarele care asigură predarea simultană la 3 grupe de copii preşcolari de vârste diferite se află într-o situaţie comparabilă din punct de vedere obiectiv cu personalul didactic care asigură predarea simultană la 3 clase de elevi de vârste diferite din învăţământul primar şi din cel gimnazial. Instanţa conchide că nu există nicio justificare obiectivă şi raţională care să susţină tratamentul juridic diferit, instituit prin dispoziţiile legale criticate.
    6. În opinia autoarei excepţiei, înlăturarea acestui tratament discriminatoriu poate avea loc prin constatarea neconstituţionalităţii normei modificatoare, cuprinsă în art. V pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, care ar avea ca efect readucerea în fondul activ al legislaţiei a normei modificate prin dispoziţia ce ar fi declarată neconstituţională, respectiv a normei cuprinse în art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară modificării operate prin art. V pct. 2 din ordonanţa de urgenţă antereferită, în vigoare din 9 ianuarie 2020.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, modificate prin art. V pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, care au următorul cuprins:
    "Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învăţământul primar sau gimnazial primeşte o majorare a salariului de bază după cum urmează: (...)
    b) pentru 3 clase de elevi, o creştere cu 10% a salariului de bază deţinut;"

    11. În opinia instanţei judecătoreşti, autoare a excepţiei, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, prin critica de neconstituţionalitate formulată, se susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece, stabilind majorarea salariului de bază doar pentru personalul didactic care asigură predarea simultană în învăţământul primar sau gimnazial, creează discriminări pentru personalul didactic care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar.
    13. În jurisprudenţa sa, în ceea ce priveşte principiul egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a stabilit că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    14. De asemenea, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
    15. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să se aplice un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
    16. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 şi 40, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, paragraful 29, respectiv Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).
    17. Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile precitate, pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).
    18. În jurisprudenţa sa referitoare la drepturile salariale, Curtea Constituţională a constatat că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate salariaţilor prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea salariilor de bază pentru salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011).
    19. Plecând de la aceste repere jurisprudenţiale, Curtea observă că prevederile legale criticate în prezenta cauză, circumscrise legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, stabilesc acordarea unei majorări salariale cu 10% a salariului de bază deţinut pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 3 clase de elevi în învăţământul primar sau gimnazial. Această soluţie legislativă, în prezent în vigoare, este rezultatul modificării dispoziţiilor art. 7 din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 prin art. V pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020. Anterior acestei intervenţii legislative, prevederile art. 7 din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 includeau personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învăţământul preşcolar în categoria beneficiarilor majorării salariale.
    20. Din examinarea notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, Curtea observă că, în cuprinsul acesteia, Guvernul a explicat soluţia legislativă adoptată, sens în care a invocat dispoziţiile art. 3 şi 13 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi Metodologia de organizare a claselor din învăţământul preuniversitar în regim simultan şi a subliniat că învăţământul simultan pe grupe în cadrul învăţământului preşcolar nu este reglementat (a se vedea secţiunea a 2-a pct. 2 „Schimbări preconizate“, pct. II lit. D din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020). Conform art. 1 alin. (2) din Metodologia de organizare a claselor din învăţământul preuniversitar în regim simultan, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.062/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2012 (în prezent abrogat prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3.036/2024 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea claselor în regim simultan, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 10 ianuarie 2024), pot fi organizate clase în regim simultan în învăţământul primar şi în cel gimnazial. Această soluţie legislativă este în continuare în vigoare [a se vedea art. 23 alin. (11) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, potrivit căruia „În unităţile administrativ-teritoriale izolate geografic sau lingvistic ori în unităţile administrativ-teritoriale în care efectivele de elevi corespunzătoare unui anumit nivel de clasă din învăţământul primar sau gimnazial sunt mai mici decât efectivele minime prevăzute de lege şi nu există posibilitatea asigurării transportului şcolar, se organizează clase în regim simultan, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.“, şi art. 1 alin. (2) din Metodologia privind organizarea claselor în regim simultan, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3.036 din 9 ianuarie 2024, potrivit căruia „Pot fi organizate clase în regim simultan doar în învăţământul primar şi în cel gimnazial.].
    21. Sub acest aspect, Curtea observă că, în deplin acord cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, prevederile legale criticate sunt destinate a fi aplicate în mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, respectiv personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învăţământul primar sau gimnazial, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.
    22. În acelaşi timp, Curtea reţine că reglementarea salarizării personalului didactic, sub aspectul acordării majorării salariale prevăzute de normele criticate, este corelată şi se află în legătură indisolubilă cu reglementarea organizării predării în regim simultan în învăţământul preuniversitar.
    23. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauză, nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în drepturi prin crearea unei discriminări între două categorii de personal didactic, sub aspectul acordării majorării salariale prevăzute de dispoziţiile legale criticate, deoarece, spre deosebire de învăţământul primar şi gimnazial, organizarea grupelor în regim simultan la nivelul învăţământului preşcolar nu este prevăzută de normele juridice în materie.
    24. De asemenea, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, care au susţinut soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în acea cauză nu pot fi aplicate, mutatis mutandis, în prezenta cauză, deoarece ipotezele juridice sunt diferite. Astfel, prin decizia antereferită, Curtea Constituţională a sancţionat discriminarea creată între personalul didactic din învăţământul primar şi cel din învăţământul gimnazial sub aspectul plăţii sporului de predare simultană, în condiţiile în care era reglementată această formă de predare pentru ambele niveluri de învăţământ preuniversitar.
    25. În acelaşi sens, relevantă este Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 23 martie 2018, paragraful 64, potrivit căreia „Cât timp predarea simultană nu a fost recunoscută decât la nivel primar şi gimnazial, doar între persoanele care predau la aceste niveluri se putea susţine existenţa unei situaţii discriminatorii generate de plata doar către cei din învăţământul primar a unui spor corespunzător acestei forme de desfăşurare a activităţii. În consecinţă, personalul didactic din învăţământul preşcolar nu poate invoca existenţa unei discriminări în raport cu celelalte categorii implicate în învăţământul preuniversitar, la nivel primar sau gimnazial, cât timp forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislaţia primară şi secundară“.
    26. În consecinţă, Curtea constată că, prin conţinutul lor normativ, prevederile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    27. Distinct, Curtea reţine că, în condiţiile inexistenţei unor reglementări legale referitoare la organizarea predării simultane în învăţământul preşcolar, extinderea beneficiului majorării salariale, prevăzută de art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 în cazul cadrelor didactice din învăţământul preşcolar care asigură în fapt predarea simultană, pentru recompensarea efortului suplimentar, de natură să justifice acordarea majorării salariale, ar echivala cu transformarea Curţii Constituţionale într-un legiuitor pozitiv, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşadar, îi revine legiuitorului competenţa să reglementeze cazurile şi condiţiile în care urmează să se organizeze în concret predarea simultană la nivelul învăţământului preşcolar, inclusiv sub aspectul beneficiilor salariale, acesta dispunând de o marjă de apreciere în acest sens, în funcţie de necesităţile practice ce se impun.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 246/88/2020 şi constată că dispoziţiile art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 205 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din capitolul I litera B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice