Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ion Vijai în Dosarul nr. 7.568/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.758D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care precizează că nu doreşte să fie prezent la termenul de judecată şi solicită judecarea cauzei în lipsa sa. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia este inadmisibilă, autorul acesteia urmărind, în realitate, completarea textului criticat, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate pe care îl realizează Curtea. De asemenea, arată că, în esenţă, prin textul criticat se reglementează o cale de atac împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, aşadar, este evident că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituţie, cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici cele ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nici această critică nu este întemeiată, întrucât, aşa cum a arătat instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, recursul reglementat de textul criticat este o cale de atac sui generis şi, atâta vreme cât este exercitată în cadrul unei cauze penale, vor fi aplicabile dispoziţiile existente în materie penală, fiind astfel previzibil cadrul legislativ aplicabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia penală nr. 6/R din 9 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.568/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Ion Vijai cu prilejul soluţionării recursului formulat de acesta împotriva încheierii prin care prima instanţă a respins cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate nu permit justiţiabilului să determine dacă acestea reglementează o cale de atac ordinară sau extraordinară. Modul de redactare precar al normei juridice criticate (care nu oferă niciun reper în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a recursului, natura acestei căi de atac, soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, efectele conexe asupra cursului dosarului etc.) conduce la concluzia că textele de lege în discuţie nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate atrage şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului la un remediu efectiv, prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, aspectele invocate ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, în condiţiile în care modificarea, respectiv completarea legii în vigoare constituie un atribut exclusiv al legiuitorului, excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca fiind neîntemeiată. De asemenea, instanţa de judecată precizează că în practica instanţei constituţionale s-a statuat asupra inadmisibilităţii solicitării adresate Curţii Constituţionale de a interpreta sau de a adăuga la un text de lege, chiar dacă formal această solicitare a fost calificată drept excepţie de neconstituţionalitate, sens în care instanţa aminteşte Decizia nr. 112 din 10 martie 2015. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Textul criticat are următorul conţinut: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 20 coroborate cu dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi cu cele ale art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv cu dispoziţiile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la natura juridică a recursului reglementat de textul de lege criticat, la obiectul acestuia şi la verificările pe care le realizează instanţa de control judiciar sesizată cu această cale de atac. 14. Prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a reţinut că în privinţa stabilirii naturii juridice a recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, relevantă este Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006, pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai 2007. Prin această decizie s-a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate poate fi ridicată inclusiv în faza recursului şi, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, se impune a se considera că încheierile pronunţate în această fază procesuală, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pot fi atacate cu recurs la instanţa imediat superioară, indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competenţă în soluţionarea fondului litigiului. În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. S-a mai arătat că raţiunea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la recurs, a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, indiferent de faza procesuală în care au fost pronunţate, ca o garanţie în plus a liberului acces la justiţie. 15. În accepţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile Codului de procedură civilă sau ale Codului de procedură penală, după caz. Aşadar, Înalta Curte a reţinut că este vorba despre o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau penală. 16. Analizând prevederile legale criticate, Curtea Constituţională a constatat că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi în materie penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau de Codul de procedură penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea reţine că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie de procedura civilă sau penală în care intervine. În sensul celor de mai sus, Curtea a reţinut că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, mai sus citată, paragrafele 21 şi 22). 17. De asemenea, instanţa constituţională reaminteşte că s-a pronunţat în repetate rânduri asupra dispoziţiilor criticate în prezenta cauză, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, Decizia nr. 105 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 21 mai 2013). 18. Prin jurisprudenţa amintită anterior, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură, pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Aşadar, această procedură face posibilă doar pronunţarea în situaţiile date asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi. 19. Prin Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021 (paragraful 15), instanţa de contencios constituţional a reţinut că nu poate fi primită critica potrivit căreia nu se cunosc motivele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când excepţia este considerată inadmisibilă. Astfel, instanţa de judecată în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează un control al condiţiilor de admisibilitate a excepţiei fără a o putea respinge pe motive ce ţin de netemeinicia acesteia. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (a se vedea Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020, paragraful 18). 20. Aplicând la prezenta cauză considerentele jurisprudenţiale de principiu mai sus expuse, Curtea reţine că s-a clarificat natura juridică a recursului, statuând că este o cale de atac cu o fizionomie juridică proprie, ce are ca obiect verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar va verifica dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, putând pronunţa fie o soluţie de admitere a recursului atunci când apreciază că, în realitate, prima instanţă a respins în mod greşit cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, fie o soluţie de respingere a recursului, dacă nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Concluzionând asupra acestui aspect, textul criticat întruneşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, răspunzând astfel exigenţelor constituţionale ale art. 1 alin. (5). 21. Având în vedere că textul criticat întruneşte cerinţele de calitate a legii şi că autorul excepţiei apreciază că există o încălcare a dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului la un remediu efectiv doar prin prisma aşa-zisei lipse de claritate, precizie şi previzibilitate a textului criticat, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită. 22. Referitor la restul susţinerilor autorului excepţiei, acestea privesc aplicarea în concret a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fiind aspecte care excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Vijai în Dosarul nr. 7.568/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Pentru magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
