Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 200 din 28 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, a dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 200 din 28 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, a dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 760 din 20 august 2020
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Geanina Ştirbu şi Alina Popa-Gavrilovici în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 152D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 323D/2018 şi nr. 470D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 3 alin. (1) lit. e) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Monica Locovişte în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi de Ion Dragoş Talianu în Dosarul nr. 29.170/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 323D/2018, autoarea excepţiei a depus concluzii scrise, prin care, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă, invocă în faţa Curţii Constituţionale şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii cu privire la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Monica Locovişte, în sensul extinderii obiectului excepţiei, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)“, şi alin. (4) al aceluiaşi articol, potrivit căruia „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)“. Cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în faţa instanţei judecătoreşti în cauza în care a fost ridicată excepţia, astfel că, în faţa Curţii Constituţionale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.
    7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 323D/2018 şi nr. 470D/2018 la Dosarul nr. 152D/2018, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional prin numeroase decizii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Geanina Ştirbu şi Alina Popa-Gavrilovici cu prilejul formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite într-o cauză având ca obiect o cerere de reducţiune a liberalităţilor excesive.
    10. Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Monica Locovişte cu prilejul formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite într-o cauză având ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală.
    11. Prin Sentinţa civilă nr. 4.557 din 11 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.170/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Ion Dragoş Talianu într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de credit şi a unui contract de garanţie reală imobiliară.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează noi taxe, în cuantumuri mult mai mari, iar raţiunile pentru care legea anterioară a fost extrem de criticată din perspectiva limitărilor aduse accesului la justiţie nu numai că subzistă, ba chiar sunt şi mai numeroase. Prin dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se stabilesc în continuare taxe excesive în materia litigiilor patrimoniale. Astfel, art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţional în condiţiile în care justiţiabilului român nu i se asigură accesul la justiţie în vederea apărării efective a drepturilor sale, principiul fiind golit de substanţă, reglementările constituţionale devenind superflue, iar drepturile garantate devin iluzorii. Ca atare, reglementarea din materia taxelor judiciare de timbru, care fixează taxele de timbru la un nivel ce depăşeşte cu mult posibilităţile de plată ale justiţiabililor, conduce indubitabil la limitarea accesului liber la justiţie.
    13. Prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile pronunţate în cauzele Weissman şi alţii împotriva României - 24 mai 2006, Iorga împotriva României - 25 ianuarie 2007 şi Rusen împotriva României - 8 ianuarie 2009, se consideră că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 tind să anuleze sau să limiteze liberul acces al persoanelor la justiţie, impunând condiţii nerezonabile de exercitare a acestui drept.
    14. Se afirmă că aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în mod diferenţiat, în sensul că acţiunile evaluabile în bani au un cuantum diferit faţă de acţiunile neevaluabile, ar crea premisele unei discriminări între persoanele care, deşi se găsesc în situaţii asemănătoare, având speranţe legitime să obţină o restituire a pretenţiilor sale, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit.
    15. De asemenea se susţine că asigurarea accesului la instanţă doar petenţilor care îşi pot achita taxele judiciare de timbru reprezintă o încălcare a egalităţii în faţa justiţiei a tuturor cetăţenilor. Prevalenţa normelor Convenţiei asupra prevederilor din dreptul intern se stabileşte prin analiza concursului dintre legile interne şi reglementările internaţionale. Modul de soluţionare a acestui concurs de legi este dat de art. 20 din Constituţia României. Modalitatea în care judecătorul constituţional face aplicarea normelor mai favorabile este constatarea neconformităţii dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă în raport cu prevederile constituţionale. În acest mod, judecătorul naţional constituţional ar trebui să aplice Recomandarea (2004)5 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind verificarea compatibilităţii proiectelor de lege, a legilor în vigoare şi a practicilor administrative cu standardele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
    16. Ca atare, se poate aprecia că prin restricţia accesului la justiţie se aduce atingere implicit şi dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 alin. (1) din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi dreptului la moştenire garantat de art. 46 din Constituţie.
    17. Prin prisma cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru, aceasta nu reprezintă o contraprestaţie în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândeşte caracterul unei sancţiuni care nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către stat. Ca rezultat al nerespectării art. 56 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile legale criticate încalcă şi dreptul de proprietate privată al creditorilor asupra creanţei lor, dacă din cauza taxelor ridicate sunt împiedicaţi să acţioneze în justiţie debitorii.
    18. Se consideră că întreg actul normativ contravine accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, întrucât persoana în cauză nu are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului în cadrul unui proces care nu va putea avea loc sau aceasta va fi obligată să recunoască toate pretenţiile adversarului, pentru a nu fi pus în situaţia de a timbra dacă va contesta.
    19. Se susţine că sumele încasate cu titlu de taxă judiciară de timbru ar trebui să ajungă direct la prestatorul serviciului, aşa încât finanţarea instanţelor să nu fie la îndemâna executivului.
    20. Se afirmă că limitările aduse accesului la justiţie au fost semnalate şi prin „Apelul Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din iunie 2013 privind necesitatea asigurării garanţiilor efective ale dreptului de acces la instanţă“.
    21. În Dosarul nr. 323D/2018, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că în orice acţiune care are ca obiect încălcarea unui drept al personalităţii (drept nepatrimonial), drept pentru a cărui apărare sau reparare se solicită stabilirea şi acordarea de despăgubiri sub forma unei sume de bani cu titlu de daune morale, nu se datorează taxa judiciară de timbru sau, in extremis, se va datora o taxă judiciară într-un cuantum fix de 100 lei.
    22. În final, se menţionează că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Legea fundamentală, iar prin art. 115 alin. (6) din Constituţie se urmăreşte reglementarea expresă a limitelor de admisibilitate a ordonanţelor de urgenţă în domeniile respective.
    23. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, în condiţiile în care accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Mai mult decât atât, pentru persoanele lipsite de mijloace materiale sau venituri a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, condiţii în care, probând lipsa sau insuficienţa veniturilor ori a mijloacelor materiale, acestea pot obţine reduceri, scutiri sau eşalonări ale plăţii taxei judiciare de timbru. În speţă, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au beneficiat de dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă, taxa judiciară de timbru stabilită pentru cererea iniţială a fost eşalonată în mai multe tranşe lunare. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
    24. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru în raport cu valoarea cererii.
    25. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că dispoziţiile contestate nu sunt neconstituţionale. În acest sens se reţine jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a analizat dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. În acest context, instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii. De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunţată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanţă, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Opţiunea legiuitorului român de a calcula taxa de timbru aferentă acţiunilor în pretenţii, cum este cazul prezentei, în raport cu valoarea obiectului cererii nu reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la instanţă recunoscut fiecărui cetăţean de Legea fundamentală, deoarece serviciul asigurat de instanţele judecătoreşti nu este unul gratuit, iar realizarea actului de justiţie dă naştere unor costuri, iar justiţiabilul are opţiunea, în cazul în care respectivele taxe sunt prea împovărătoare, să acceseze ajutorul public judiciar.
    26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    27. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior şi reţinut de Curtea Constituţională în Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 şi Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, întrucât accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. De asemenea, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
    28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, din examinarea notelor scrise depuse de autorii excepţiei în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, dispoziţiile art. 3 din aceeaşi ordonanţa de urgenţă, având următorul cuprins:
    "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
    a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
    b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
    c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
    d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
    e) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
    f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
(2) Se taxează potrivit alin. (1) şi următoarele categorii de acţiuni:
    a) în constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor cereri;
    b) privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial;
    c) prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora."

    31. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) teza întâi care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă şi art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei. De asemenea se invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. 3 din acest act normativ au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 719 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 20 februarie 2018, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016.
    33. Astfel, Curtea a statuat cu valoare de principiu că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.
    34. De asemenea, Curtea a statuat că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, Curtea a arătat că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Curtea a reţinut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
    35. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei.
    36. Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.
    37. Curtea a mai constatat că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi de legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.
    38. În ceea ce priveşte problema clarităţii şi previzibilităţii stabilirii şi achitării taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 811 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 12 martie 2019, paragrafele 32 şi 33, Curtea a reţinut că dreptul naţional român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalităţile sale de calcul şi consecinţele în caz de neplată, reclamantul putându-se aştepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate. Ca atare, Curtea a apreciat că obligaţia şi modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru prevăzute de prevederile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dispoziţiile constituţionale invocate, respectiv art. 1 alin. (3) şi (5) art. 11, art. 15, art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 124 din Legea fundamentală.
    39. Referitor la susţinerea încălcării art. 6 pct. 1 şi art. 14 din Convenţie, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie, Curtea a constatat că obligaţia părţilor de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări şi funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei (a se vedea Decizia nr. 476 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018, paragraful 27).
    40. Faţă de cele menţionate anterior, şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată.
    41. Cu privire la susţinerea referitoare la destinaţia sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor constituţionale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinaţia impozitelor şi taxelor, precum şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii. Totodată, Curtea a constatat că „independenţa financiară a justiţiei nu este dată de destinaţia taxei judiciare de timbru, ci de existenţa în sine a unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiţiei nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinaţie sumelor de bani provenite din contraprestaţia efectuată la serviciul public prestat de instanţele judecătoreşti, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, şi Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015).
    42. În final, cât priveşte aspectele de fapt invocate de autorii excepţiei, respectiv aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanţele de judecată şi la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularităţile fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorilor excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016).
    43. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Geanina Ştirbu şi Alina Popa-Gavrilovici în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, de Monica Locovişte în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi de Ion Dragoş Talianu în Dosarul nr. 29.170/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, dispoziţiile art. 3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 200 din 28 mai 2020

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016