Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 2 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 2 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 605 din 27 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru membrii Corina Sandu şi alţii, în Dosarul nr. 4.481/99/2019/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 52D/2021.
    2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, reprezentată de doamna avocat Alina-Gabriela Ursu, cu împuternicire avocaţială, precum şi preşedintele şi vicepreşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, domnii Laviniu-Adrian Lăcustă şi Ion Ivaşcu.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că această excepţie este admisibilă, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011. În ceea ce priveşte temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arată că Legea nr. 62/2011 condiţionează dreptul la grevă de existenţa unui conflict colectiv de muncă, acesta putând fi declanşat numai în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea contractelor colective de muncă. În cazul personalului angajat în sistemul bugetar, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia drepturi salariale. Astfel, dreptul la grevă nu se poate exercita pentru revendicări privind drepturi salariale în ceea ce priveşte salariaţii angajaţi în sistemul bugetar. Acest aspect contravine Hotărârii din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Unison împotriva Regatului Unit, prin care s-a statuat că interdicţia grevei constituie o restricţie a activităţii sindicatului în sensul art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În aceeaşi ordine de idei, în cuprinsul hotărârii mai sus evocate, Curtea a apreciat că ingerinţa statului în libertatea sindicală trebuie să fie prevăzută de lege şi să prezinte un scop legitim, şi anume protecţia drepturilor altora, cu respectarea raportului de proporţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate constituie o limitare legală a dreptului la grevă, contrară art. 43 din Constituţie. Se arată că există o disproporţie vădită între limitările impuse de textele de lege criticate în raport cu scopul urmărit de prevederile constituţionale. În susţinerea celor arătate, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 266 din 21 mai 2013, nr. 462 din 17 septembrie 2014 şi nr. 261 din 5 mai 2016.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile exercitării dreptului la grevă, astfel că, în raport cu criticile formulate, reglementarea respectă Legea fundamentală.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Decizia nr. 37 din 3 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.481/99/2019/a1, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru membrii Corina Sandu şi alţii, într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi salariale şi obligarea angajatorului la respectarea dreptului la grevă în temeiul art. 182 din Legea nr. 62/2011.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 156, 161 şi 164 din Legea nr. 62/2011 încalcă prevederile art. 43 din Constituţie, în măsura în care acestea limitează nejustificat dreptul la grevă doar la situaţia conflictelor colective de muncă, legate de începerea, încheierea sau negocierea contractelor colective de muncă. Prin urmare, dreptul la grevă este recunoscut doar în lipsa unui contract colectiv, fiind limitat, chiar şi în această situaţie, la motive legate de încheierea unui astfel de contract. Legea dialogului social interzice astfel dreptul la grevă pentru toate celelalte motive, cu excepţia celor mai sus enunţate, aşadar pentru cele mai multe situaţii ce pot genera dreptul la o astfel de acţiune colectivă, de la drepturi salariale la cele ce ţin de sănătatea şi securitatea în muncă, politica educaţională etc. Pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă nu se poate face grevă.
    7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale arată, în esenţă, că dreptul la grevă este consacrat şi protejat atât de prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie, cât şi de acte internaţionale. Acesta nu este un drept absolut, condiţiile şi limitele exercitării sale fiind stabilite prin lege. Cu toate acestea, în situaţia dispoziţiilor de lege criticate, apreciază că este necesară efectuarea unui test de proporţionalitate pentru a se stabili dacă ingerinţa legală nu depăşeşte finalitatea urmărită prin normă, restrângând excesiv exerciţiul acestui drept. Instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile art. 161 şi 164 din Legea nr. 62/2011 instituie restricţii cu efecte foarte extinse, existând posibilitatea de a lipsi salariaţii de unul dintre cele mai importante mijloace de protecţie a drepturilor lor, mai ales în situaţia în care acestea nu pot constitui obiectul dreptului la negocieri colective.
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul conţinut:
    - Art. 156: „Dreptul angajaţilor de a declanşa conflicte colective de muncă în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor contractelor colective de muncă este garantat de lege.“;
    – Art. 161:
    "Conflictele colective de muncă pot fi declanşate în următoarele situaţii:
    a) angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;
    b) angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi;
    c) părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.;"

    – Art. 164: „Pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncă.“

    12. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare şi având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea nr. 62/2011.
    13. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 43 din Constituţie referitoare la dreptul la grevă.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica formulată de autoarea acesteia vizează condiţiile legale de desfăşurare a dreptului la grevă, apreciate ca fiind prea restrictive. Se susţine în acest sens că dreptul la grevă poate fi exercitat doar în lipsa unui contract colectiv de muncă şi este limitat la motive legate de încheierea unui astfel de contract.
    15. Faţă de această critică, Curtea reţine că Legea fundamentală consacră în art. 43 alin. (1) dreptul la grevă, circumscriindu-l apărării intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. În alin. (2) al aceluiaşi articol constituţional se precizează că legea este cea care stabileşte condiţiile şi limitele acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. Prin urmare, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, dreptul la grevă nu este unul absolut, astfel că exercitarea sa poate fi supusă unor condiţii pe care legiuitorul le consideră necesare pentru a asigura deopotrivă valorificarea atât a drepturilor salariaţilor, cât şi a drepturilor angajatorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 161 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008). Curtea a observat, de asemenea, că legiuitorul a instituit anumite interdicţii şi restrângeri ale dreptului la grevă în scopul asigurării bunului mers al activităţii economico-sociale şi al garantării intereselor de ordin general (în acest sens a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.225 din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 8 februarie 2008). De asemenea, Curtea a apreciat, în jurisprudenţa sa, că declanşarea şi continuarea grevei într-o unitate şi, cu atât mai mult, într-un întreg sector de activitate pot aduce atingere drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale multor terţe persoane. Fără a nega dreptul salariaţilor la grevă, trebuie reţinut că şi acest drept poate fi exercitat, în spiritul prevederilor art. 57 din Constituţie, cu bună-credinţă, fără a se încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi (Decizia nr. 92 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 1 martie 2007).
    16. Rezumând cele mai sus arătate, Curtea reţine că, în măsura în care dreptul la grevă constituie un drept fundamental care impune imperativ respectarea sa, în egală măsură, exercitarea acestui drept cere legiuitorului să instituie o reglementare care să asigure un echilibru just în raport cu interesele angajatorului şi chiar, în anumite situaţii, cu interesele generale ale societăţii, de vreme ce poate duce la perturbarea semnificativă a activităţii unităţii, a intereselor angajatorului şi ale celor care beneficiază de serviciile unităţii.
    17. În ceea ce priveşte Legea nr. 62/2011, Curtea reţine că aceasta operează cu două concepte: conflicte individuale de muncă, care au drept obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau alte acte normative [art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011], şi conflicte colective de muncă, ce au drept obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele colective de muncă ori acordurile colective de muncă, în cazul funcţionarilor publici [art. 1 lit. o) din Legea nr. 62/2011]. Conflictele colective de muncă intervin numai într-o fază precontractuală, fiind interzisă declanşarea lor pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă. În această concepţie legislativă, dreptul la grevă se poate declanşa numai în contextul unui conflict colectiv de muncă, iar nu şi al unui conflict individual de muncă şi se circumscrie situaţiilor reglementate de art. 161 din Legea nr. 62/2011.
    18. Limitarea dreptului la grevă doar la contextul mai sus arătat nu are semnificaţia lipsirii salariaţilor de posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele lor odată încheiat un contract sau un acord colectiv de muncă. Aceasta se va realiza însă prin mijloacele prevăzute de lege pentru situaţia conflictelor individuale de muncă.
    19. Greva reprezintă o modalitate prin care se poate obţine afirmarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, cu impact puternic, ce poate fi folosită împotriva angajatorului, atunci când acesta refuză negocierea sau nu cedează solicitărilor salariaţilor privind încheierea şi clauzele unui nou contract colectiv de muncă. Altfel spus, este un mijloc de presiune pentru a obţine sau a păstra unele drepturi în viitor.
    20. Date fiind efectele pe care le poate produce asupra activităţii unităţii, greva trebuie privită ca o ultimă soluţie şi nicidecum ca un mijloc comun prin care salariaţii îl pot constrânge pe angajator să le respecte drepturile atunci când acestea sunt deja recunoscute prin lege sau contracte colective ori individuale de muncă şi au la dispoziţie alte mijloace legale pentru a le apăra.
    21. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc o restrângere excesivă a dreptului la grevă, ci, ţinând cont de drepturile şi interesele aflate în concurs, respectiv cele ale salariaţilor, pe de o parte, şi cele ale angajatorilor şi ale terţilor beneficiari ai serviciilor unităţii, pe de altă parte, realizează un echilibru just între acestea, circumscriind exercitarea dreptului la grevă doar acelor situaţii când angajatorul nu poate fi convins prin alte mijloace legale să răspundă solicitărilor salariaţilor privind drepturile lor.
    22. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar institui o limitare excesivă a dreptului la grevă pentru salariaţii din sistemul bugetar, care nu îşi pot negocia salariile prin contractul colectiv de muncă, Curtea reţine că prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arătat că cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele, de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/ indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal.
    23. Totodată, prin Decizia nr. 364 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.011 din 2 noiembrie 2004, Curtea a statuat că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii, în consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, în vigoare la data încheierii lor. Prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reţinut că, în sfera publică, angajatorul este întotdeauna statul, prin diferitele sale entităţi de la nivel central sau local. Aceste entităţi trebuie să ţină seama de faptul că în dreptul public salariile/indemnizaţiile/soldele sunt stabilite în baza legii, ca act al legiuitorului originar sau delegat. Legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sporuri specifice, acesta neavând competenţa să acorde drepturi salariale numai în baza şi în temeiul unei manifestări discreţionare de voinţă. Manifestarea sa de voinţă este condiţionată şi, totodată, limitată de lege. Însă, atunci când legea diminuează cuantumul sporurilor sau suprimă sporurile respective, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinţei concordante a celor doi cocontractanţi pentru a se aplica noile prevederi legale. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Raţiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării şi încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte şi să fie în acord cu legea.
    24. Având în vedere cele mai sus reţinute, referitoare la necesitatea realizării unui echilibru între drepturile angajaţilor din sistemul bugetar şi interesele publice, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu pot fi considerate ca reprezentând o măsură excesivă nici din perspectiva situaţiei acestei categorii de personal.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru membrii Corina Sandu şi alţii, în Dosarul nr. 4.481/99/2019/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 2 din 28 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 2 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 2 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156, 161 şi 164 din Legea dialogului social nr. 62/2011