Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 969 din 21 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, excepţie ridicată de Teodora Ludmila Vlad în Dosarul nr. 27.778/299/2020, de Mugurel Tolea în dosarele nr. 27.781/299/2020 şi nr. 27.825/299/2020, de Dioleta Creţu în Dosarul nr. 27.788/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Călin Angheluţă în Dosarul nr. 28.286/299/2020, de Săndel Matei în Dosarul nr. 27.791/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Viorica Sasu în Dosarul nr. 27.790/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 27.787/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Marilena Piucă în Dosarul nr. 27.782/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Ştefan Valentin Manea în Dosarul nr. 27.783/299/2020, de Petru Ion Panaite în Dosarul nr. 27.792/299/2020, de Cătălin Stoiciu în Dosarul nr. 27.963/299/2020 şi de Ioan Lazăr în Dosarul nr. 27.786/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.277D-1.279/2021, nr. 1.345D/2021, nr. 1.426D/2021, nr. 2.188D/2021, nr. 2.262D/2021, nr. 2.378D/2021, nr. 2.379D/2021, nr. 2.621D-2.623D/2021 şi nr. 2.772D/2021.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 decembrie 2024, în prezenţa avocatului autorului excepţiei din Dosarul nr. 2.772D/2021, Răzvan Gheorghe, din Baroul Buzău, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele şi, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie 2025, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a decis amânarea pronunţării pentru data de 18 februarie 2025, când, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 11 martie 2025, apoi pentru data de 27 martie 2025, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 aprilie 2025, apoi, pentru acelaşi motiv, Curtea a decis amânarea pronunţării pentru data de 8 aprilie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin sentinţele nr. 2209-2211 din 26 martie 2021, pronunţate în dosarele nr. 27.778/299/2020, nr. 27.781/299/2020 şi nr. 27.825/299/2020, prin Încheierea din 17 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.788/299/2020, prin Sentinţa nr. 2033 din 19 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.790/299/2020, prin încheierile din 25 iunie 2021, pronunţate în dosarele nr. 27.783/299/2020, nr. 27.792/299/2020 şi nr. 27.963/299/2020, şi prin Încheierea din 17 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.786/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.
    4. Prin sentinţele nr. 2949 din 12 aprilie 2021 şi nr. 1995 din 16 martie 2021, pronunţate în dosarele nr. 28.286/299/2020 şi nr. 27.791/299/2020, şi prin încheierile din 10 martie 2021, pronunţate în dosarele nr. 27.782/299/2020 şi nr. 27.787/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004.
    5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Teodora Ludmila Vlad, de Mugurel Tolea, de Dioleta Creţu, de Călin Angheluţă, de Săndel Matei, de Viorica Sasu, de Marilena Piucă, de Ştefan Valentin Manea, de Petru Ion Panaite, de Cătălin Stoiciu şi de Ioan Lazăr în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate de aceştia împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancţionaţi contravenţional, precum şi constatarea abuzului de drept material săvârşit prin prelucrarea şi colectarea fără drept a datelor personale.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate au o interpretare largă, lipsită de claritate şi predictibilitate, şi nu se precizează dacă informaţiile de interes operativ se referă la persoanele menţionate în primele teze sau sunt separate de acestea. Obiectul criticii îl constituie caracterul general al sintagmei „alte informaţii de interes operativ“ care, prin lipsa de predictibilitate, încalcă imperativul art. 26 alin. (1) şi al art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    7. În primul rând, se arată că textul criticat încalcă imperativul supremaţiei legii şi al respectării dreptului la un proces echitabil, deoarece nu este clar şi previzibil. Jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale este constantă în demarcarea clară a exigenţei de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ, exigenţă care a fost cristalizată în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 430 din 24 octombrie 2013, nr. 447 din 29 octombrie 2013, prin care Curtea ridică previzibilitatea şi claritatea la nivel de „condiţie esenţială a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice“. Astfel, nu numai că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, dar claritatea şi previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituţionalităţii. Curtea Constituţională a mai statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 743 din 2 iunie 2011). Or, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor legale criticate permite cadrelor Jandarmeriei Române să le interpreteze cu o marjă largă de apreciere asupra deciziei de a colecta date personale.
    8. Se mai arată că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept vizaţi de către măsurile de aplicare a acestei soluţii. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi principiul statului de drept şi cele conexe acestuia, principiul securităţii juridice, principiul proporţionalităţii şi principiul protecţiei împotriva arbitrarului, protecţia împotriva arbitrarului reprezentând cu atât mai mult scopul art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Atunci când se pune în discuţie privarea de libertate, este deosebit de important să se respecte principiul general al securităţii juridice. Prin urmare, Curtea Constituţională tinde să confere o forţă cât mai mare acestei exigenţe, dând relevanţă nu numai calităţii formulării în sine a normei, ci şi corelării acesteia cu alte acte normative şi aptitudinii acesteia de a fi aplicată efectiv şi eficient.
    9. În al doilea rând, se susţine că dreptul la viaţa privată, deşi nu are un caracter absolut, putând fi exercitat în limitele stabilite de ordinea de drept, conferă persoanei libertatea de a dispune de sine însăşi. Or, prevederile criticate, astfel cum sunt formulate, determină restrângerea dreptului la viaţă privată, drept garantat prin art. 26 din Constituţie.
    10. În final, se arată că posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi a fost reglementată la nivel constituţional tocmai pentru a putea permite autorităţilor publice, în cazuri excepţionale, să intervină în salvgardarea sau menţinerea ordinii publice, a unui interes general sau din alte considerente expres prevăzute în cuprinsul Legii fundamentale. Drepturile fundamentale nu sunt absolute, raţiune pentru care acestea pot fi restrânse. Într-o societate democratică, fiecărui individ îi revin drepturi şi libertăţi de care poate să dispună liber, cu condiţia să nu aducă atingere drepturilor şi libertăţilor altora. Un echilibru trebuie asigurat, de asemenea, astfel încât manifestarea drepturilor unei instituţii să nu aducă atingere libertăţilor fundamentale.
    11. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 1.277D-1.279/2021, nr. 1.345D/2021, nr. 2.262D/2021 şi nr. 2.621D-2.623D/2021, şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, redactarea normei este clară şi previzibilă, în sensul că baza de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice de către Jandarmeria Română, priveşte persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor. Instanţele de judecată apreciază că legea se încadrează în standardul de flexibilitate necesar pentru ca aceasta să poată fi caracterizată, totodată, previzibilă. Cu atât mai mult este necesar ca legea să fie flexibilă, cu cât în discuţie sunt atribuţiile Jandarmeriei Române cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, care presupun o varietate însemnată de operaţiuni materiale a căror întindere este imposibil să fie prevăzută în termeni rigizi în cadrul unui act normativ. Cu alte cuvinte, însuşi legiuitorul se află în imposibilitatea prevederii şi stabilirii cu exactitate de dinainte a tuturor informaţiilor de interes operativ pe care Jandarmeria Română este necesar să le posede pentru a-şi putea îndeplini rolul atribuit de lege. Tocmai pentru a fi în acord cu realităţi sociale variabile în materia asigurării ordinii publice cu ocazia desfăşurării unor activităţi care au loc în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane - mitinguri, marşuri, demonstraţii, procesiuni etc., Jandarmeria trebuie să aibă posibilitatea de a-şi asigura toate mijloacele pentru a preveni ori sancţiona actele de indisciplină socială, un astfel de mijloc fiind chiar baza de date prevăzută de textul legal invocat. De altfel, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte modul de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei Române. Cu privire la încălcarea art. 26 alin. (1) din Constituţie, instanţele de judecată apreciază că aceasta trebuie analizată din perspectiva art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume dacă există o ingerinţă în viaţa privată, dacă această ingerinţă este prevăzută de lege şi dacă această ingerinţă este necesară într-o societate democratică. În ceea ce priveşte supravegherea şi colectarea de date private de către agenţi ai statului, astfel de informaţii, atunci când sunt colectate şi stocate în mod sistematic într-un dosar deţinut de aceştia, intră în sfera de aplicare a noţiunii de „viaţă privată“ în sensul art. 8 alin. 1 din Convenţie. Prin urmare, constituirea bazei de date de interes operativ cu informaţii legate de anumite persoane constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă privată al persoanei. Ingerinţa este prevăzută de Legea nr. 550/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, lege care îndeplineşte cerinţele de previzibilitate şi accesibilitate, astfel cum s-a analizat mai sus. De asemenea, ingerinţa este necesară într-o societate democratică întrucât urmăreşte un scop legitim, respectiv asigură apărarea ordinii şi siguranţei publice, şi este, totodată, proporţională cu scopul urmărit, fiind circumscrisă doar situaţiilor expres prevăzute în textul legal criticat, respectiv cu privire la persoane cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine. Soluţia aleasă este proporţională cu scopul urmărit întrucât în registru se înscriu date din antecedente contravenţionale sau penale şi registrul nu este public. În plus, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că existenţa unui registru în care sunt ţinute date personale cu privire la o persoană nu contravine dispoziţiilor art. 8 din Convenţie, dacă sunt îndeplinite cerinţele sus-menţionate (a se vedea Hotărârea din 26 martie 1987, pronunţată în Cauza Leander împotriva Suediei).
    12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.772D/2021, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Guvernul, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.188D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 550/2004, Jandarmeria Română are atribuţii cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism şi contribuie, prin rolul său, la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului, democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional, atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză. Aşadar, raţiunea înfiinţării Jandarmeriei Române, ca instituţie specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligaţiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea şi respectarea valorilor şi principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituţie. Atribuţiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii şi liniştii publice, fără ca prin aceasta să se înţeleagă oprimarea exercitării drepturilor şi libertăţilor individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societăţii: ordinea publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea publică şi privată, statul de drept şi democratic, în general. Astfel, atribuţiile Jandarmeriei Române detaliate în cuprinsul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 sunt pe deplin justificate prin raportare la rolul acestei instituţii în domeniul apărării ordinii şi liniştii publice. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în componenta sa privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, Guvernul apreciază că prevederile legale criticate îndeplinesc cerinţele impuse de normele de tehnică legislativă şi de jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, acestea fiind îndeajuns de clare pentru a permite destinatarilor să îşi conformeze conduita. Astfel, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze inclusiv situaţiilor pe care legiuitorul nu le-a putut prevedea la momentul reglementării. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Guvernul apreciază că acestea nu pot fi primite, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie. Legea nr. 550/2004 reglementează, desigur, limitele şi mijloacele prin care această structură specializată (Jandarmeria Română), cu statut militar, îşi exercită atribuţiile. Eventualele abuzuri, pe care autorii excepţiei le acuză în cuprinsul motivării, nu pot reprezenta un aspect ce vizează constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci constituie aspecte de fapt, ce aparţin competenţei altor organe sau autorităţi ale statului, revenindu-i, în final, justiţiei sarcina de a stabili adevărul şi de a aplica sancţiunile corespunzătoare. Raportat la pretinsa încălcare a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul arată că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, acesta putând fi supus anumitor limitări, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică şi să fie proporţionale cu scopul urmărit. În situaţia de faţă, ingerinţa constă în constituirea unei baze de date de interes operativ, necesară executării unor misiuni specifice, este prevăzută de Legea nr. 550/2004, urmăreşte un scop legitim (asigurarea apărării ordinii şi siguranţei publice) şi este proporţională cu scopul urmărit (fiind circumscrisă doar situaţiilor expres prevăzute în textul legal criticat, respectiv cu privire la persoane cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice şi cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic).
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    16. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat de la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române informaţii referitoare la categoriile de informaţii de interes operativ cuprinse în baza/bazele de date de interes operativ a/ale Jandarmeriei Române, la durata de păstrare a acestor date şi la temeiul normativ pentru păstrarea lor. Cu Adresa nr. 135.575 din 13 ianuarie 2025, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 366 din 15 ianuarie 2025, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a comunicat, în esenţă, că baza de date de interes operativ cuprinde următoarele: evidenţa electronică a proceselor-verbale de sancţionare a contravenţiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravenţională; evidenţa faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidenţa măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare şi instanţele judecătoreşti; evidenţa persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competiţiile sportive. Totodată, s-a comunicat că stocarea datelor cu caracter personal se realizează pe o perioadă de 7 ani şi jumătate [5 ani (60 de luni) în evidenţă activă şi 2 ani şi jumătate (30 de luni) în evidenţa pasivă] şi că ştergerea datelor cu caracter personal se va efectua în mod automat, la împlinirea acestui termen, cu excepţia datelor cu caracter personal ce vizează măsurile preventive dispuse de organele judiciare şi instanţele judecătoreşti care se şterg automat, la 30 de zile de la împlinirea termenului pentru care au fost dispuse. De asemenea, s-a precizat că temeiul legal pentru prelucrarea acestor categorii de date este reprezentat de art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004, respectiv de art. 55 alin. (1) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1175 din 13 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuţii: [...] s) desfăşoară activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor“.
    19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţiile criticate, prin Decizia nr. 267 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013, a constatat că raţiunea înfiinţării Jandarmeriei Române, ca instituţie specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligaţiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea şi respectarea valorilor şi principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituţie: statul de drept, democratic şi social, demnitatea umană, drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Atribuţiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii şi liniştii publice, fără ca prin aceasta să se înţeleagă oprimarea exercitării drepturilor şi libertăţilor individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societăţii: ordinea publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea publică şi privată, statul de drept şi democratic, în general. Totodată, Curtea a stabilit că Legea nr. 550/2004 reglementează, desigur, limitele şi mijloacele prin care această structură specializată, cu statut militar, îşi exercită atribuţiile.
    21. În cauză, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică existenţa bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic şi cu „alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor.“
    22. Referitor la critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a sintagmei „alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor“, cuprinsă în art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională s-a referit la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militam Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre.
    23. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea constată că textul de lege criticat este suficient de clar pentru a putea fi aplicat, stabilind că una dintre atribuţiile Jandarmeriei Române este aceea de a desfăşura activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor. Legiuitorul nu ar fi putut să prevadă concret informaţiile de interes operativ necesare executării misiunilor, ci această apreciere aparţine Jandarmeriei Române în exercitarea atribuţiei de a desfăşura activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ. Aşa cum este precizat în răspunsul pe care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române l-a adresat Curţii Constituţionale la solicitarea acesteia, baza de date de interes operativ cuprinde: evidenţa electronică a proceselor–verbale de sancţionare a contravenţiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravenţională; evidenţa faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidenţa măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare şi instanţele de judecătoreşti; evidenţa persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competiţiile sportive. Prin urmare, Curtea constată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    24. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea observă că, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, cu privire la conceptul de proces echitabil consacrat şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acesta presupune judecarea cauzei în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, singura în măsură să decidă cu privire la necesitatea tuturor aspectelor menite să slujească actului de înfăptuire a justiţiei prin aflarea adevărului. Aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte domeniul dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, şi Decizia nr. 1.168 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 15 noiembrie 2011).
    25. Curtea mai reţine că eventualele abuzuri pe care Jandarmeria Română le-ar săvârşi în exercitarea atribuţiei prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 nu reprezintă aspecte ce vizează constituţionalitatea textului de lege criticat, ci constituie aspecte de fapt, ce aparţin competenţei altor organe sau autorităţi ale statului, revenindu-i, în final, justiţiei sarcina să stabilească adevărul şi să aplice sancţiunile corespunzătoare. De altfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor contravenţionale formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancţionaţi contravenţional, precum şi constatarea abuzului de drept material săvârşit prin prelucrarea şi colectarea fără drept a datelor personale.
    26. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) privind dreptul la viaţă privată şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, din perspectiva unei marje largi de apreciere asupra deciziei de a colecta date personale de către cadrele Jandarmeriei Române, Curtea reţine că textul de lege criticat - care instituie atribuţia Jandarmeriei Române de a desfăşura activităţi de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor - reprezintă o intervenţie legislativă în sfera drepturilor fundamentale privind viaţa intimă, familială şi privată, consacrat de art. 26 din Constituţie.
    27. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea va analiza, prin prisma unui test de proporţionalitate, dacă o astfel de ingerinţă este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim şi dacă limitarea este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit şi nu tinde la transformarea acestui drept într-unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporţionalităţii, astfel cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. De altfel, prin Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit că este imperios necesară asigurarea unor mijloace legale adecvate şi eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare şi tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel încât fenomenul infracţional să poată fi controlat şi contracarat. Tocmai de aceea drepturile individuale nu pot fi exercitate in absurdum, ci pot constitui obiectul unor restrângeri care sunt justificate în funcţie de scopul urmărit. Limitarea exerciţiului unor drepturi personale, în considerarea unor drepturi colective şi interese publice, ce vizează siguranţa naţională, ordinea publică sau prevenţia penală, a constituit în permanenţă o operaţiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menţinerea unui just echilibru între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte.
    28. În ceea ce priveşte stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal, în contextul sistemului de justiţie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că protecţia datelor cu caracter personal are un rol fundamental în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, consacrat în art. 8 al Convenţiei.
    29. Astfel, prin Hotărârea din 4 decembrie 2008, pronunţată în Cauza S. şi Marper împotriva Regatului Unit, paragraful 103 - care privea păstrarea pe o perioadă nelimitată a unei baze de date cu amprentele digitale, mostre de celule şi profilurile ADN ale reclamanţilor, după ce acţiunea penală împotriva lor s-a finalizat prin achitare, într-o cauză, şi prin clasare, în cealaltă cauză - s-a statuat că legislaţia naţională trebuie să ofere garanţii adecvate pentru a preveni orice utilizare a datelor cu caracter personal, care ar fi incompatibilă cu garanţiile prevăzute în art. 8 din Convenţie. Necesitatea garanţiilor de acest fel este şi mai evidentă atunci când vine vorba despre protecţia datelor cu caracter personal care constituie obiectul prelucrării automate, în special atunci când aceste date sunt folosite în scopuri poliţieneşti. Legislaţia naţională ar trebui să se asigure că aceste date sunt pertinente şi nu sunt excesive în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate, şi că ele sunt păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate o perioadă nu mai lungă decât este necesar pentru scopurile pentru care acestea sunt înregistrate [a se vedea articolul 5 din Convenţia cu privire la protecţia datelor şi preambulul la aceasta şi principiul 7 din Recomandarea R(87)15 a Comitetului de Miniştri privind reglementarea datelor cu caracter personal în sectorul poliţienesc]. Prin aceeaşi hotărâre s-a mai reţinut că dreptul intern trebuie să ofere, de asemenea, garanţii adecvate că datele cu caracter personal care au fost înregistrate au fost protejate în mod eficient împotriva utilizării necorespunzătoare şi abuzului (a se vedea în special articolul 7 al Convenţiei cu privire la protecţia datelor). Considerentele de mai sus se aplică mai ales atunci când implică protecţia unor categorii specifice de date sensibile (articolul 6 din Convenţia cu privire la protecţia datelor), mai ales datele ADN care, în măsura în care conţin patrimoniul genetic al persoanei, au o importanţă deosebită atât pentru această persoană, cât şi pentru familia sa [Recomandarea R (92) 1 a Comitetului de Miniştri privind utilizarea analizelor ADN în cadrul sistemului justiţiei penale].
    30. De asemenea, prin Hotărârea din 21 iunie 2011, pronunţată în Cauza Shimovolos împotriva Rusiei - care viza înregistrarea unui activist pentru drepturile omului într-o aşa-numită „bază de date“, care cuprindea informaţii despre deplasările sale, cu trenul sau pe calea aerului, în Rusia, precum şi despre arestarea sa - Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenţie. Curtea a observat în special că instituirea şi mentenanţa bazei de date şi procedura pentru funcţionarea sa erau reglementate printr-un ordin ministerial care nu fusese niciodată publicat sau pus altfel la dispoziţia publicului. În consecinţă, Curtea a constatat că dreptul intern nu indica suficient de clar întinderea şi modalităţile puterii discreţionare conferite autorităţilor interne pentru a colecta şi stoca în baza de date informaţii cu privire la viaţa privată a indivizilor; în special, nu stabilea într-o formă accesibilă publicului vreun indiciu despre minimele garanţii împotriva abuzurilor.
    31. Prin Hotărârea din 18 octombrie 2011, pronunţată în Cauza Khelili împotriva Elveţiei, Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenţie, constatând că păstrarea de către poliţie de date posibil false privind viaţa privată i-a încălcat reclamantei dreptul la respectarea vieţii sale private. Reclamanta din această cauză s-a plâns că, în cursul unui control efectuat de poliţişti la Geneva în 1993, poliţiştii i-au înscris numele în evidenţe ca fiind prostituată, activitate în care a negat în mod sistematic că este implicată. Reclamanta a afirmat că stocarea de date despre care pretindea că ar fi false în ceea ce priveşte viaţa sa privată i-a încălcat dreptul la respectarea vieţii private. Curtea a stabilit că menţinerea termenului „prostituată“ în decursul anilor nu fusese nici justificată, nici necesară într-o societate democratică. Instanţa europeană a observat, în special, că termenul în discuţie putea să afecteze reputaţia reclamantei şi să-i facă dificilă viaţa cotidiană, având în vedere că datele conţinute în dosarele poliţiei puteau fi transferate autorităţilor. Acest fapt era cu atât mai important cu cât datele cu caracter personal făceau obiectul prelucrării automate, facilitând astfel, în mod considerabil, accesul şi distribuirea unor astfel de date. Prin urmare, reclamanta avea un interes considerabil ca acest termen să fie eliminat din dosarele poliţiei.
    32. Prin Hotărârea din 18 septembrie 2014, pronunţată în Cauza Brunet împotriva Franţei, Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenţie. În această cauză, reclamantul s-a plâns că includerea sa în baza de date STIC a poliţiei (sistem de prelucrare a infracţiunilor constatate) - care conţine informaţii provenite din procese-verbale de cercetare, o listă a persoanelor implicate şi a victimelor - ulterior clasării acţiunii penale îndreptate împotriva sa, a constituit o ingerinţă în dreptul său la viaţă privată. Curtea a constatat că statul francez şi-a depăşit marja de apreciere în materie. Astfel, păstrarea datelor a fost considerată o restrângere disproporţionată a dreptului reclamantului la respectarea vieţii sale private, care nu era necesară într-o societate democratică. Curtea a considerat că reclamantul nu a avut o posibilitate reală de a solicita eliminarea din baza de date a informaţiilor care îl priveau şi că durata păstrării datelor respective, de 20 ani, ar putea fi considerată, dacă nu o păstrare nelimitată, cel puţin o regulă, şi nu o limită maximă.
    33. Prin Hotărârea din 24 ianuarie 2019, pronunţată în Cauza Catt împotriva Regatului Unit, paragraful 112, s-a reţinut că autorităţile poliţieneşti colectaseră informaţii privind participarea reclamantului la diferite demonstraţii organizate de o serie de sindicate, în special numele, prezenţa, data naşterii şi adresa acestuia. Curtea a subliniat că participarea la un protest paşnic beneficia de o protecţie specială în baza art. 11 din Convenţie, care proteja, de asemenea, sindicatele la ale căror evenimente a participat reclamantul (paragraful 123). În speţă, deşi colectarea de către poliţie a datelor cu caracter personal referitoare la reclamant putea fi considerată o măsură justificată, păstrarea datelor sale nu răspundea, în opinia sa, unei nevoi imperioase, în lipsa unei norme care să stabilească termenul de păstrare a unor astfel de date (paragrafele 117-119).
    34. Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea Constituţională reţine că art. 8 din Convenţie, care asigură, în primul rând, protecţia datelor cu caracter personal, impune, în esenţă, statelor semnatare obligaţia de a se abţine de la orice ingerinţă arbitrară în exercitarea dreptului la respectarea „vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei“ unei persoane, indiferent dacă este vorba despre activitatea autorităţilor publice sau a organizaţiilor private cărora statul le-a delegat în prealabil responsabilităţile sale. Această cerinţă, mai degrabă negativă, poate fi completată de obligaţii pozitive inerente respectării efective a drepturilor garantate de Convenţie (aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 5 septembrie 2017, pronunţată în Cauza Bărbulescu împotriva României, paragraful 108).
    35. Astfel, prin prisma unui test de proporţionalitate, Curtea Constituţională va analiza dacă o astfel de ingerinţă - crearea bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executării misiunilor - este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim şi dacă limitarea este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit şi nu tinde la transformarea acestui drept într-unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporţionalităţii, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.
    36. Aplicând aceste criterii la cauza de faţă, Curtea reţine că o astfel de ingerinţă în dreptul la viaţa privată este prevăzută de lege, respectiv prin textul criticat şi că urmăreşte un scop legitim, şi anume executarea unor misiuni specifice ale Jandarmeriei Române ce ţin de activitatea de prevenire şi combatere a faptelor antisociale.
    37. Totodată, Curtea constată că măsura creării de către Jandarmeria Română a unei baze de date de interes operativ este adecvată, fiind evident că este capabilă să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost luată, şi anume îndeplinirea eficientă a activităţii de prevenire şi combatere a faptelor antisociale.
    38. De asemenea, crearea bazei de date a Jandarmeriei Române constituie o măsură necesară, fiind indispensabilă pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor ce îi revin acesteia în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea faptelor antisociale.
    39. Cât priveşte condiţia ca măsura reglementată prin textul criticat să fie proporţională cu scopul urmărit, mai exact să existe un just echilibru între interesele concurente vizate, Curtea reţine că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, orice măsură care aduce atingere protecţiei datelor cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al art. 8 din Convenţie trebuie să răspundă unei „nevoi sociale imperioase“ şi să nu fie disproporţionată în raport cu scopurile legitime urmărite (a se vedea Hotărârea pronunţată în Cauza Khelili împotriva Elveţiei, precitată, paragraful 62). În acest scop, Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinează dacă măsura respectă una dintre cerinţele enumerate la art. 5 - Legitimitatea prelucrării datelor şi calitatea datelor din Convenţia nr. 108 din 28 ianuarie 1981 a Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ratificată de România prin Legea nr. 682/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 decembrie 2001), şi anume: cerinţa reducerii la minimum a datelor stocate; exactitatea, caracterul adecvat şi relevanţa acestora în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate; limitarea duratei de păstrare; utilizarea în scopul pentru care au fost colectate; transparenţa procesului de prelucrare.
    40. Cât priveşte tipurile de date stocate, Curtea reţine că, aşa cum este precizat în răspunsul pe care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române l-a adresat Curţii Constituţionale la solicitarea acesteia, baza de date de interes operativ cuprinde: evidenţa electronică a proceselor-verbale de sancţionare a contravenţiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravenţională; evidenţa faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidenţa măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare şi instanţele judecătoreşti; evidenţa persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competiţiile sportive. Având în vedere aceste tipuri de date stocate şi ţinând cont de varietatea de date personale care ar fi putut fi stocate, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele privind reducerea la minimum a datelor stocate, exactitatea, caracterul adecvat şi relevanţa acestora în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate.
    41. Cât priveşte durata de păstrare a acestor date, Curtea reţine că, potrivit adresei trimise Curţii Constituţionale de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, stocarea datelor cu caracter personal se realizează pe o perioadă de 7 ani şi jumătate (90 de luni), după cum urmează: 5 ani (60 de luni) în evidenţă activă şi 2 ani şi jumătate (30 de luni) în evidenţa pasivă. La stabilirea perioadei concrete de stocare s-a avut în vedere termenul de 5 ani de păstrare al proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor întrucât aceste procese-verbale rămase definitive devin titluri executorii pentru sumele ce urmează a fi recuperate. Aceste sume provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, prin urmare au regimul juridic al creanţelor bugetare al căror termen de prescripţie este de 5 ani de la data rămânerii definitive. Cel de-al doilea termen de 2 ani şi jumătate (30 luni) care se adaugă celui de 5 ani este stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 7 ianuarie 2019. Această lege transpune în legislaţia naţională Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării pedepselor şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119/89 din 4 mai 2016. Legea nr. 363/2018 reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul realizării activităţilor de prevenire, descoperire, cercetare, urmărire penală şi combatere a infracţiunilor, de executare a pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii şi siguranţei publice de către autorităţile competente, în limitele competenţelor stabilite prin lege. Astfel, potrivit art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 363/2018, la împlinirea termenelor de stocare, datele cu caracter personal pot fi stocate în evidenţa pasivă pentru o durată care nu poate depăşi jumătate din termenul iniţial de stocare.
    42. Referitor la cerinţa utilizării datelor cu caracter personal în scopul pentru care au fost colectate şi la transparenţa procesului de prelucrare a acestor date, Curtea reţine că şi aceste condiţii sunt îndeplinite, având în vedere că, potrivit adresei trimise de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în perioada de evidenţă activă (5 ani), datele pot fi vizualizate de către personalul cu rol de administrare, consultare şi operare de date cu caracter personal, iar în perioada de evidenţă pasivă (de 2 ani şi jumătate), datele pot fi vizualizate de către personalul cu rol de administrare de date cu caracter personal. Totodată, în situaţia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contestat şi anulat de către instanţa de judecată, după comunicarea hotărârii judecătoreşti, la nivelul fiecărei unităţi de jandarmi este instituită, din oficiu, regula conform căreia, în baza de date de interes operativ se iau măsuri în vederea pseudonimizării înregistrărilor respective privind datele personale aferente procesului-verbal contestat şi anulat. Totodată, ştergerea datelor cu caracter personal se va efectua în mod automat, la împlinirea termenului de 7 ani şi jumătate (90 de luni), cu excepţia datelor cu caracter personal ce vizează măsurile preventive dispuse de organele judiciare şi instanţele judecătoreşti, care se şterg automat, la 30 de zile de la împlinirea termenului pentru care au fost dispuse.
    43. În concluzie, având în vedere toate acestea, Curtea constată că măsura creării de către Jandarmeria Română a unei baze de date de interes operativ intră în marja de apreciere a statului, iar dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 nu reprezintă o atingere disproporţionată a dreptului la respectarea vieţii private şi nici nu constituie o măsură legislativă care nu este necesară într-o societate democratică.
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodora Ludmila Vlad în Dosarul nr. 27.778/299/2020, de Mugurel Tolea în dosarele nr. 27.781/299/2020 şi nr. 27.825/299/2020, de Dioleta Creţu în Dosarul nr. 27.788/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Călin Angheluţă în Dosarul nr. 28.286/299/2020, de Săndel Matei în Dosarul nr. 27.791/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Viorica Sasu în Dosarul nr. 27.790/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 27.787/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Marilena Piucă în Dosarul nr. 27.782/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Ştefan Valentin Manea în Dosarul nr. 27.783/299/2020, de Petru Ion Panaite în Dosarul nr. 27.792/299/2020, de Cătălin Stoiciu în Dosarul nr. 27.963/299/2020 şi de Ioan Lazăr în Dosarul nr. 27.786/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române