Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 197 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 197 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 861 din 19 septembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, 9 şi art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Dumitru Daniel Mocanu în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 472D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată. Având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 8 aprilie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea nr. 3.056 din 10 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Dumitru Daniel Mocanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de atribuire în proprietate a suprafeţei de teren aferente locuinţei, în considerarea dispoziţiilor art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, potrivit cărora, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinţei în baza Legii nr. 112/1995, prin cumpărare, fostul chiriaş dobândeşte dreptul de proprietate şi asupra terenului aferent construcţiei.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă există un drept de creanţă al dobânditorului construcţiei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 la perfectarea unui act de vânzare-cumpărare prin care să dobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei şi care este temeiul legal al unui asemenea drept. Cu toate acestea, prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat şi cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, depăşindu-şi astfel competenţa, întrucât nu fusese învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 18/1991.
    5. De asemenea, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că, în considerentele deciziei menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face o serie de confuzii între situaţiile juridice reglementate de textele de lege supuse analizei, astfel că prevederile art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, contravin dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie. Aceasta deoarece, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie textelor de lege criticate, se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuinţele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în condiţiile în care, în această din urmă situaţie, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii, aşa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie afirmă în mod eronat prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 că situaţia chiriaşilor care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 nu ar fi aceeaşi cu cea avută în vedere de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu referire la convertirea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor în drept de proprietate (în favoarea proprietarilor construcţiilor). În opinia autorului excepţiei, prin acest mod de interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele foşti chiriaşi ai imobilelor construite din fondurile statului, pe de o parte, şi persoanele foşti chiriaşi ai imobilelor trecute în proprietatea statului cu titlu sau în mod abuziv, unele dintre acestea chiar construite iniţial din fondurile statului şi preluate apoi din nou de stat în baza legislaţiei anterioare anului 1989.
    6. Autorul excepţiei conchide că prevederile art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, sunt constituţionale numai în măsura în care prevederile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991 sunt aplicabile şi dobânditorului construcţiei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la terenul aferent acestor locuinţe, în sensul că acesta poate fi dobândit cu titlu gratuit, prin ordinul prefectului.
    7. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, arată că cele două categorii de chiriaşi (respectiv aceia care pot dobândi dreptul de proprietare în temeiul Legii nr. 112/1995 şi aceia care pot dobândi acest drept în temeiul Legii nr. 85/1992) nu se află în situaţii identice, întrucât obţin această calitate în contexte create de acte normative diferite. Detaliază, în acest sens, evoluţia legislativă care, în opinia sa, relevă intenţia clară a delimitării domeniului de reglementare al Legii nr. 85/1992 de cel al Legii nr. 112/1995. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie privind garantarea proprietăţii private, întrucât aceste norme se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, or, reclamantul din cauză nu are încă un drept de proprietate asupra terenului, ci a solicitat constituirea unui drept pe cale judiciară.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017. Textele de lege criticate din Legea nr. 112/1995 au următorul conţinut normativ:
    - Art. 3
    "Prin apartament, în sensul prezentei legi, se înţelege locuinţa compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite şi care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin construcţie.
    Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1, rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii în proprietatea statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori a fost luat în evidenţă ca reprezentând două sau mai multe apartamente.
    Pentru adăugările, supraetajările, dotările, utilităţile şi orice alte construcţii, care exced apartamentul trecut în proprietatea statului, cât şi pentru pierderile de valoare, imputabile, se aplică prevederile art. 13.;"

    – Art. 9
    "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.
    De prevederile alineatului precedent beneficiază şi chiriaşii care ocupă spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului iniţial construit.
    În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din preţul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor eşalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate din dobânda de referinţă stabilită anual de Banca Naţională a României.
    Tinerii căsătoriţi, în vârstă de până la 30 de ani, precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
    Comisionul cuvenit unităţilor specializate care evaluează şi vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
    Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, soţie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
    Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.;"

    – Art. 26 alin. 3
    "Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.;"

    – Art. 37 din normele metodologice stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996:
    "În situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege."

    12. Prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit după cum urmează: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 9, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, stabileşte că proprietarul construcţiei are dreptul să dobândească proprietatea şi asupra terenului aferent acesteia şi să solicite, în caz de refuz, pe calea acţiunii în justiţie, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.“
    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că o primă critică vizează faptul că, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru a dezlega problema referitoare la existenţa sau inexistenţa unui drept de creanţă al dobânditorului construcţiei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, constând în dreptul la perfectarea unui act de vânzare-cumpărare prin care să dobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în realitate instanţa supremă s-ar fi pronunţat, prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, şi cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, depăşindu-şi astfel competenţa, întrucât nu fusese învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 18/1991.
    15. Sub acest aspect, Curtea reţine că prevederile din Legea nr. 18/1991 la care se face referire au în vedere terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, care trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, pe de o parte, şi, pe de altă parte, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, care, de asemenea, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
    16. Curtea constată că susţineri similare au mai fost analizate de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 361 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023, prin care autorii excepţiei analizate cu acel prilej au contestat veridicitatea şi legalitatea anumitor considerente cuprinse în aceeaşi decizie pronunţată de instanţa supremă în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea Constituţională apreciind că un asemenea demers imprimă excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o astfel de manieră caracterul unei veritabile căi de atac formulate împotriva respectivei decizii a instanţei supreme. În consecinţă, Curtea Constituţională a apreciat că o atare modalitate de contestare nu este prevăzută de legislaţie şi nici nu poate reprezenta obiect al controlului de constituţionalitate.
    17. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a observat (paragraful 19) că faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raţionament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a art. 3, 9 şi art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul şi efectul juridic al deciziei pronunţate de instanţa supremă şi pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea şi chiar neconstituţionalitatea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalităţii în care instanţele de judecată aplică şi interpretează dispoziţiile art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, şi nu pe cele ale art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991, aşa cum se susţine.
    18. De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei pune în discuţie în cauza de faţă însăşi judiciozitatea/corectitudinea raţionamentului dezvoltat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, iar nu constituţionalitatea textelor în interpretarea dată, fiind nemulţumit de soluţia prin care instanţa supremă a decis cu privire la situaţia reglementată în art. 9 din Legea nr. 112/1995, referitoare la cazul chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor. Potrivit textului legal menţionat, aceşti chiriaşi pot opta pentru cumpărarea apartamentelor, după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, în care puteau depune cereri de restituire persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri (foştii proprietari de imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, sau moştenitorii acestora). Potrivit art. 2 din Legea nr. 112/1995, foştii proprietari/moştenitorii acestora beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri.
    19. Prin decizia criticată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că fostul chiriaş care a dobândit prin cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra construcţiei are dreptul să dobândească proprietatea şi asupra terenului aferent acesteia (tot prin cumpărare) şi să solicite, în caz de refuz, pe calea acţiunii în justiţie, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Or, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumit de această soluţie, care este diferită de cea pe care o consideră dezirabilă pentru situaţia sa, respectiv atribuirea gratuită a terenului aferent, prin ordin al prefectului, în mod similar mecanismului prevăzut de art. 36 din Legea nr. 18/1991. Sub acest aspect, Înalta Curte a arătat (paragraful 31 din decizia criticată) că nu este permisă interpretarea prin „extensiune“ propusă de autorul sesizării, în sensul că noţiunea de „apartament“ ar trebui să cuprindă şi terenul aferent, dată fiind unitatea de „ansamblu locativ“ a imobilului compus din teren şi construcţie, în integralitatea şi funcţionalitatea sa. Ca atare, instanţa supremă a apreciat că este eronat să se considere că dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 ar putea fi constituit, în mod gratuit, prin efectul prevederilor legilor fondului funciar (paragraful 35 din Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017).
    20. Or, în aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, excedând competenţei Curţii Constituţionale posibilitatea de a cenzura soluţiile pronunţate de instanţa supremă, aşa cum, în realitate, se solicită în cauza de faţă. În sprijinul acestei propuneri de soluţie Curtea menţionează că, în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 august 2020, paragraful 18, Curtea Constituţională a reţinut că, în cadrul controlului de constituţionalitate pe care îl realizează asupra dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de instanţa supremă în temeiul art. 514-518, respectiv al art. 519-521 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii şi sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, Curtea Constituţională trebuie să se circumscrie aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea constituţională a dispoziţiilor de lege, aşa cum au fost interpretate de instanţa supremă, cât şi modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respectat prevederile constituţionale în exercitarea atribuţiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020). Însă controlul exercitat de Curtea Constituţională nu se poate extinde, fără a încălca prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, şi asupra modului în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înţelege să aplice unele reguli sau principii de drept.
    21. Or, în acest cadru jurisprudenţial, aspectele invocate de autorul prezentei excepţii vizează modul de aplicare şi interpretare a legii, aceste verificări fiind de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti. Curtea observă, de asemenea, că autorul excepţiei critică, în realitate, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără să evidenţieze reale vicii de neconstituţionalitate. Este adevărat că în motivarea excepţiei se invocă o pretinsă inegalitate generatoare de inechităţi sociale între chiriaşii beneficiari ai unor măsuri de protecţie în temeiul a două legi diferite, respectiv Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 85/1992. Dar această susţinere nu reprezintă altceva decât o critică a argumentaţiei dezvoltate de instanţa supremă în considerentele deciziei în discuţie şi nu poate fi considerată o susţinere în sensul încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, de vreme ce autorul excepţiei încearcă să facă o comparaţie între categorii sociale total diferite, respectiv foştii chiriaşi ai imobilelor preluate de stat cu titlu şi nerevendicate de foştii proprietari, deveniţi proprietari prin cumpărare, pe de o parte, şi, pe de altă parte, chiriaşii locuinţelor construite din fondurile statului, dobânditori prin cumpărare în temeiul Legii nr. 85/1992, precum şi proprietarii construcţiilor dobândite înainte de anul 1989, dar care rămăseseră, în contextul scoaterii terenurilor în afara circuitului civil, titulari doar ai unui drept de folosinţă asupra terenului aferent, acesta fiind convertit, prin efectul Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi pe baza ordinului prefectului, în drept de proprietate.
    22. Aşadar, întreaga motivare a excepţiei tinde spre contestarea soluţiei propriu-zise pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care nu poate exercita un control jurisdicţional asupra hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, atribuţiile sale fiind strict circumscrise dispoziţiilor art. 146 şi ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ridicată de Dumitru Daniel Mocanu în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    Elena-Simina Tănăsescu
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 197 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"