Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 192 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 192 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1107 din 28 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mariana-Ştefania Dumitrescu în Dosarul nr. 22.186/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.440D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 240 din 27 aprilie 2023 şi Decizia nr. 634 din 13 decembrie 2022, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 7 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 22.186/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mariana-Ştefania Dumitrescu într-o cauză referitoare la soluţionarea unei contestaţii în anulare (etapa admisibilităţii în principiu) formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus confirmarea renunţării la urmărirea penală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, autoarea acesteia arată că încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în procedura confirmării renunţării la urmărirea penală este definitivă. Ca atare, autoarea excepţiei susţine că acest articol sugerează că soluţia pronunţată în cauză nu este susceptibilă să facă obiectul unor căi de atac, fie ele chiar extraordinare. Apreciază că o asemenea situaţie ar fi ocolită doar prin aplicarea directă, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, a textelor convenţionale. Consideră, totodată, că dispoziţiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală întăresc această concluzie, cât timp limitează sfera căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, bazată pe lipsa citării/citarea nelegală, strict la hotărârile pronunţate în apel. Prin urmare, susţine că normele procesual penale menţionate anterior instituie un mecanism care împiedică persoana interesată să aibă acces la justiţie în situaţia în care soluţia a fost pronunţată fără legala sa citare, contrar dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 703 din 5 noiembrie 2019 şi nr. 801 din 5 decembrie 2017 pentru a sublinia că instanţa de control constituţional a analizat constituţionalitatea art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală din perspectiva căilor ordinare de atac, iar nu din perspectiva unei eventuale interdicţii privind exercitarea unor căi extraordinare de atac.
    6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, invocă Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, apreciind că dreptul de acces liber la justiţie, aşa cum este acesta garantat prin art. 21 din Constituţie, a fost golit de conţinut prin limitările impuse de dispoziţiile criticate, persoana vătămată neavând deschisă nicio cale prin care să îşi apere atât calitatea de victimă, cât şi dreptul la un proces echitabil sub aspectul respectării principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. În final, apreciază că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie.
    7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 318 alin. (16): „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“;
    – Art. 426 lit. a): „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.“

    12. Autoarea excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală - care vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra solicitării de confirmare a renunţării la urmărirea penală - nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, întrucât speţa priveşte o contestaţie în anulare, iar această cale extraordinară de atac nu poate avea ca obiect încheierile pronunţate în procedura anterior menţionată.
    14. Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa constantă, contestaţia în anulare vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac - cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor -, având în vedere caracterul aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat faptului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce efectele (în acest sens sunt Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 februarie 2018, Decizia nr. 227 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 15 iulie 2019, Decizia nr. 655 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, Decizia nr. 114 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, Decizia nr. 425 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 10 august 2020, Decizia nr. 132 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 19 mai 2021). Totodată, în Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea a reţinut că, indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi formulată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Curtea a constatat, totodată, că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală, stabilind, totodată, că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
    15. Aşadar, ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 270 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022).
    16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015, Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Decizia nr. 240 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 10 iulie 2018, Decizia nr. 425 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 10 august 2020, şi Decizia nr. 706 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 26 ianuarie 2022, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă ca neîntemeiată.
    17. Astfel, în Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, precitată, paragrafele 15-20 (considerente reluate şi în Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, precitată, paragrafele 20-35, şi în Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, precitată, paragrafele 17-20), Curtea a reţinut că, potrivit normelor procesual penale criticate, contestaţia în anulare poate fi formulată de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de procuror. Contestaţia în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor) tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat faptului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce efecte.
    18. Curtea a constatat, de asemenea, că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură ce nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală. Curtea a reţinut, totodată, că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi fel, astfel cum dispune art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În aceste condiţii, având în vedere caracterul contestaţiei în anulare - de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiţii procedurale stricte - şi ţinând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiţia respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituţională, fiind competentă să cenzureze norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Instanţa constituţională a reţinut că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
    19. Totodată, în Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, paragrafele 29-37, Curtea a reţinut că art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil implică asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. La rândul său, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia întrun termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare, în timp ce, art. 13 din Convenţie prevede dreptul la un recurs efectiv. Dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror alte drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.
    20. În concluzie, având în vedere cele arătate în precedent, Curtea a constatat că prevederile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie şi nici celor ale art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţie.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior menţionate arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mariana-Ştefania Dumitrescu în Dosarul nr. 22.186/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 192 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 192 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 192 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală