Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 190 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 190 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1110 din 2 decembrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ghaziri Rami în Dosarul nr. 2.476/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.387D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. În ceea ce priveşte procedura de înştiinţare, magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a fost citat în străinătate, potrivit citativului trimis de către instanţa judecătorească, fără ca la dosarul Curţii Constituţionale să fie primită dovada îndeplinirii procedurii de citare cu acesta. Magistratul-asistent arată că, în acest context, a fost dispusă citarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate prin afişare la uşa instanţei de contencios constituţional şi pe portalul acesteia.
    3. Preşedintele Curţii pune în discuţie problema citării autorului excepţiei. Reprezentanta Ministerului Public, invocând dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile Codului de procedură civilă, apreciază că citarea autorului excepţiei este legal îndeplinită.
    4. Curtea, având în vedere cele anterior menţionate şi observând dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 13, art. 156 şi 167 din Codul de procedură civilă, pe cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi pe cele ale art. 11 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, constată că, în cazul în care autorul excepţiei are domiciliul în străinătate, acesta trebuie să îşi aleagă un domiciliu în România, unde Curtea Constituţională urmează să facă toate comunicările privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În caz contrar, citarea acestuia se va realiza la adresa din străinătate, iar în ipoteza în care se constată că citarea nu este legal îndeplinită se va proceda la refacerea acesteia prin afişare la uşa instanţei de contencios constituţional şi pe portalul acesteia.
    5. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că citarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate a fost realizată cu respectarea prevederilor legale antereferite, citarea în prezenta cauză fiind legal îndeplinită.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 498 din 13 iulie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.476/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ghaziri Rami într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de recurs în casaţie.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că în cazul casării cu trimitere instanţa judecătorească care va soluţiona cauza în apel sau în fond, după caz, este ţinută de problemele de drept dezlegate prin hotărârea dată în recursul în casaţie. Arată că pot exista erori ce aparţin instanţei de recurs şi, în această situaţie, contrar propriei convingeri şi legii, instanţa de rejudecare va da o soluţie nelegală. În continuare, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece exceptează de la atacarea cu recurs în casaţie deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Or, accesul liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi să apeleze la o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină, adică o instanţă care are libertatea să analizeze cauza atât în ceea ce priveşte aspectele de fapt, cât şi cele de drept, cu asigurarea posibilităţii neîngrădite ca partea interesată să se prevaleze de toate garanţiile specifice unui proces echitabil. Aşa fiind, pentru ca dreptul de acces la o instanţă să fie respectat, trebuie ca instanţa să se bucure de jurisdicţie deplină, fapt ce nu este permis în cazul instanţei de rejudecare.
    9. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală exclud posibilitatea controlului judiciar în cazul deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, respectiv a constatării erorilor în aplicarea legii şi înlăturarea acestora. Norma legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată nu satisface exigenţa supremaţiei Constituţiei, ca principiu de la care nu se poate deroga şi nu există excepţii.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin care se statuează asupra vinovăţiei persoanei acuzate, astfel încât să se evite o încălcare a legii care să afecteze legalitatea soluţionării definitive a raportului juridic penal de conflict. Limitarea sferei hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recursul în casaţie nu vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, deoarece hotărârile prin care se reia ciclul procesual (trimiterea spre rejudecarea cauzei) nu dau o dezlegare a raportului juridic penal de conflict care să pună problema conformităţii cu legea a elementului acestuia (existenţă, efecte, consecinţe în planul pedepselor). Deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu conţin o soluţionare a fondului cauzei ca raport juridic de drept penal substanţial. Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor aspectelor cauzei, atât cele de fapt, cât şi cele de drept, urmată de pronunţarea unei soluţii de achitare sau condamnare.
    11. Prin reconfigurarea sistemului căilor de atac, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepţionale şi numai pentru motive de nelegalitate a elementelor ce caracterizează un raport penal de conflict soluţionat în mod definitiv. Faţă de specificul acestei căi extraordinare de atac, legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de recurs în casaţie, la titularii căii de atac, la hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casaţie, precum şi la cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenind legiuitorului. Pentru ca dreptul de acces la o instanţă să fie respectat, trebuie ca instanţa în faţa căreia este adusă cauza să se bucure de jurisdicţie deplină, adică instanţa trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât şi cele de drept ale cauzei. Dreptul la un recurs efectiv, garantat de Convenţie, nu se confundă cu dreptul de a exercita o cale de atac. Aşadar, pe calea recursului în casaţie se asigură verificarea legalităţii - prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege - a unor hotărâri penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, ca garanţie a respectării principiului consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fără a se aduce vreo atingere dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală.
    12. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa judecătorească arată că acest text de lege este aplicabil doar în situaţia în care rejudecarea cauzei este dispusă de instanţa de casaţie. Apreciază că rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor aspectelor cauzei, atât cele de fapt, cât şi cele de drept, iar în urma acestei analize instanţa pronunţă o soluţie care poate fi una de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal. Prin enumerarea limitativă a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, legiuitorul nu a intenţionat să îngrădească accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un recurs efectiv, fiind vorba despre o cale de atac exercitată numai împotriva unor hotărâri definitive, după parcurgerea etapei judecăţii în primă instanţă şi în apel.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 434 alin. (1) teza finală: „Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.“;
    – Art. 450 alin. (1): „Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs în casaţie, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la admiterea recursului în casaţie.“

    17. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate a legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 498 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 3 ianuarie 2022, paragrafele 14-18, a reţinut că, potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, denumită recurs în casaţie, ce are ca scop controlul legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, soluţionarea recursului în casaţie fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, finalitatea recursului în casaţie este aceea de a înlătura erorile de drept comise prin deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazuri de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
    19. Curtea a observat că pot face obiectul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie numai hotărârile penale definitive. Prevederile de lege criticate exceptează de la recursul în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ca instanţe de apel - prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, ceea ce înseamnă că pot fi atacate cu recurs în casaţie numai hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzelor. Potrivit soluţiilor de la judecata recursului în casaţie prevăzute de dispoziţiile art. 448 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în casaţie, casează hotărârea atacată şi, după caz, în funcţie de motivul invocat, desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată, sau poate dispune rejudecarea de către instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, fiind evident că, şi în această din urmă situaţie, sentinţa dată cu încălcarea normelor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei este desfiinţată în recurs.
    20. Aşa fiind, Curtea a constatat că pe calea recursului în casaţie se asigură verificarea legalităţii - prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege - a unor hotărâri penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, ca garanţie a respectării principiului legalităţii consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fără a se aduce vreo atingere principiului accesului liber la justiţie, prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie - potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ - şi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform cărora, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Astfel, accesul liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege, cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 22, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 24, şi Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, paragraful 24). Aşa fiind, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. De asemenea, referitor la exceptarea, prin dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, de la posibilitatea folosirii căii extraordinare de atac a recursului în casaţie a deciziilor - pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel - prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată este pe deplin justificată de natura instituţiei recursului în casaţie, aceea de cale extraordinară de atac, având în vedere că o astfel de cale de atac se poate exercita numai împotriva unei hotărâri prin care o instanţă de judecată a statuat în mod definitiv cu privire la un proces penal. Or, în cazul deciziilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, litigiul penal nu a fost definitiv judecat şi, prin urmare, nu poate fi recunoscută o cale extraordinară de atac.
    22. Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu încalcă principiul statului de drept şi cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală având o formulare clară şi previzibilă, care nu aduce nicio atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală.
    23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa de contencios constituţional a analizat anterior problematica limitelor judecării cauzei după admiterea recursului în casaţie, prin Decizia nr. 561 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 11 august 2006, şi Decizia nr. 174 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010.
    24. Curtea a statuat că prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie consacră principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii. Acest principiu inerent separaţiei puterilor în stat asigură judecătorilor libertatea de a soluţiona, numai pe baza legii, cazurile cu care sunt învestiţi şi totodată el are semnificaţia faptului că judecătorii nu pot fi supuşi niciunei ingerinţe din partea celorlalte autorităţi publice. În ceea ce priveşte controlul judiciar ce se exercită de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate, Curtea a reţinut că acest control nu reprezintă o limitare a independenţei judecătorilor, deoarece el este întotdeauna posterior şi nu are, în consecinţă, cum să îi influenţeze pe judecătorii care au pronunţat hotărârile supuse controlului.
    25. Curtea a reţinut că îndrumările date de instanţa de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, numai în privinţa rezolvărilor de drept, precum şi în privinţa necesităţii administrării unor probe. Aceste îndrumări sunt date în cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de recurs, pe cale de hotărâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă când, pe cale administrativă, ierarhică, un judecător ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie să judece un anumit proces. Independenţa judecătorului fondului nu este ştirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de recurs, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi lipsite de competenţă jurisdicţională, ci se conformează îndrumărilor obligatorii date de instanţa de control judiciar, în aceeaşi cauză şi în limitele competenţei stabilite prin lege.
    26. Pe de altă parte, Curtea a observat că instituţia controlului judiciar îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală. Reglementarea criticată dă eficienţă textului constituţional anterior menţionat, dat fiind că fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanţa de control judiciar judecătorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionării temeinice şi legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar încălca cerinţa soluţionării proceselor întrun „termen rezonabil“, prevăzută la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    27. Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ghaziri Rami în Dosarul nr. 2.476/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza finală şi art. 450 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 190 din 8 aprilie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016