Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel-Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
├──────────────┴───────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, formulată de Preşedintele României. 2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.366 din 11 mai 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 582 A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, fiind deturnată voinţa iniţiatorilor, contrar principiului bicameralismului dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, legea criticată încalcă dispoziţiile art. 78 din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a legii. Aceste critici sunt dezvoltate în cele ce urmează. 1. Încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului 4. Se arată că, potrivit fişelor legislative înregistrate pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, respectiv a Senatului, iniţiativa legislativă intitulată „Lege pentru modificarea articolului 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011“, iniţiată de un număr de 29 de senatori ai Partidului Social Democrat, a fost înregistrată pentru dezbatere la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, şi a fost prezentată în Biroul permanent, în data de 5 iunie 2019. 5. În forma iniţiatorilor, propunerea legislativă conţinea un singur articol şi viza modificarea alin. (3) al art. 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Potrivit expunerii de motive, propunerea legislativă are ca obiect de reglementare exprimarea rezultatelor evaluării, după cum urmează: la nivelul ciclului de achiziţii fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a) prin nivelul atins, referitor la gradul de însuşire a competenţelor - în scopul eliminării presiunii notării asupra elevilor/părinţilor; la nivelul claselor a III-a şi a IV-a prin note de la 1 la 10 (în scopul familiarizării elevilor de vârsta şcolară mică cu specificul evaluării din ciclul gimnazial); la nivelul ciclului gimnazial secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, prin note de la 1 la 10 sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale. 6. În data de 7 octombrie 2019, ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituţie, Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră competentă să o dezbată, a adoptat propunerea legislativă menţionată, aşadar, o formă a legii identică cu cea a iniţiatorilor actului normativ. Aşa cum reiese şi din titlul legii adoptate de prima Cameră, aceasta avea un articol unic, având un singur punct, prin care modifica alin. (3) al art. 71 din Legea nr. 1/2011, cu privire la modul de exprimare a rezultatelor evaluării şcolare. 7. Forma legii adoptată de Camera Deputaţilor a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului în data de 14 octombrie 2019, iar după parcurgerea procedurilor de avizare şi dezbatere, aceasta a fost adoptată în data de 15 aprilie 2020, cu un număr de 8 amendamente admise, potrivit raportului Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. 8. Cu ocazia adoptării legii criticate de către Camera decizională, Senatul a renunţat la modificările adoptate de Camera Deputaţilor şi a introdus alte cinci noi articole în Legea nr. 1/2011, cu un obiect de reglementare complet diferit de cel avut în vedere de iniţiatori şi, implicit, de cel adoptat de prima Cameră. Practic, în Camera decizională s-a adoptat o cu totul altă reglementare, s-a creat un nou cadru normativ în baza căruia activităţile din învăţământul preuniversitar şi universitar să se poată desfăşura şi on-line, în situaţia în care se instituie starea de urgenţă sau starea de asediu potrivit prevederilor constituţionale. Acest lucru s-a realizat, având ca efect înlăturarea intenţiei iniţiatorului de a legifera modul de exprimare a rezultatelor evaluării şcolare, practic eliminându-se în cadrul dezbaterilor din această Cameră întreaga formă a legii adoptate de prima Cameră sesizată. 9. Analizând parcursul legislativ al legii criticate şi comparând formele acesteia din momentul iniţierii şi de la momentul adoptării, se poate observa că în Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, textul şi soluţiile adoptate de Senat nu au fost dezbătute, legea dedusă controlului fiind semnificativ modificată de către Camera decizională faţă de forma iniţiatorului şi a primei Camere sesizate. Prin urmare, prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată şi să hotărască asupra soluţiilor legislative nou-introduse de Camera decizională, iar Senatul a realizat o modificare de ordin cantitativ, care, prin ea însăşi, este de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului, deoarece aceasta este însoţită de modificări de concepţie a reglementării. Astfel, în Camera decizională s-a produs o schimbare de esenţă, contrară expunerii de motive, reflectată în forma iniţiatorului şi în cea adoptată de prima Cameră sesizată. 10. În concluzie, în cazul de faţă, Senatul, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, a sustras dezbaterii şi adoptării primei Camere sesizate toate completările, care vizează aspecte importante ale legii, precum modul de desfăşurare a activităţii educaţionale ori organizarea examenelor de admitere pentru anul universitar 2020-2021, ceea ce contravine art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Constituţie, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prezentată în continuare. 2. Încălcarea dispoziţiilor art. 78 din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a legii 11. Prin art. III din legea dedusă controlului de constituţionalitate se stabileşte că, prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, prevederile legii criticate intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 12. Potrivit autorului sesizării, aspectul de neconstituţionalitate constă în contradicţia dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie, prin care se reglementează intrarea în vigoare a legii. Contrar acestor dispoziţii, art. III din legea dedusă controlului precizează în mod expres că prevederile acesteia intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Rezultă, aşadar, că dispoziţiile legii se aplică înainte de intrarea sa în vigoare, care, însă, potrivit art. 78 din Constituţie, nu poate fi decât la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Sintagma „sau la o dată ulterioară“ folosită de legiuitorul constituant în cuprinsul art. 78 din Constituţie se raportează la o dată ulterioară celor trei zile de la momentul publicării, apreciindu-se că intervalul de trei zile este unul minim necesar tuturor destinatarilor normei pentru ca aceştia să îşi poată adapta conduita în raport cu o nouă realitate normativă. În aceste condiţii, nu se poate prezuma că norma legislativă este accesibilă destinatarului, deoarece acestuia nu i se poate pretinde o conduită în funcţie de ipoteza normativă a legii câtă vreme legea se aplică înainte de împlinirea termenului constituţional minim pentru intrarea sa în vigoare. În ceea ce priveşte accesibilitatea legii, Curtea a constatat în jurisprudenţa sa că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituţie, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015). Aşadar, faptul că legea va fi pusă în aplicare la o dată anterioară intrării ei în vigoare este de natură a aduce atingere art. 78 din Constituţie. 13. Faţă de argumentele expuse, se solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii Legii pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, în ansamblu. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. Niciuna dintre autorităţile menţionate nu a comunicat punctul de vedere. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 16. Astfel, sesizarea a fost formulată de Preşedintele României, care este unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu obiecţii de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. Obiectul sesizării se încadrează în competenţa Curţii, stabilită de textele mai sus menţionate, acesta vizând Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, adoptată de Parlament, dar nepromulgată de Preşedintele României. În ceea priveşte termenul de sesizare, se constată că, potrivit fişelor legislative, legea criticată a fost adoptată în data de 15 aprilie 2020 de Senat, în calitate de Cameră decizională. În aceeaşi dată a fost depusă la secretarul general al Senatului pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, iar în data de 23 aprilie 2020 a fost trimisă la promulgare. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în data de 11 mai 2020, în cadrul termenului stabilit de art. 77 alin. (1) din Constituţie. 17. Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1), cu referire la principiul bicameralismului, precum şi în art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. 18. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost formulate critici referitoare la încălcarea principiului bicameralismului, precum şi a dispoziţiilor constituţionale care reglementează intrarea în vigoare a legii, analizate în cele ce urmează. 1. Susţinerile privind încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Constituţie (1.1) Parcursul legislativ al legii criticate 19. Potrivit fişelor legislative disponibile pe paginile de internet ale Senatului şi, respectiv, Camerei Deputaţilor, în data de 5 iunie 2019 a fost înregistrată la Camera Deputaţilor, pentru dezbatere, Propunerea legislativă de modificare a articolului 71 din Legea educaţiei naţionale. Aceasta cuprindea un articol unic, prin care se modifica alin. (3) al art. 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, după cum urmează: „(3) Rezultatul evaluării se exprimă, după cum urmează: a) la nivelul ciclului de achiziţii fundamentale (clasă pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a), prin nivelul atins, referitor la gradul de însuşire a competenţelor; b) la nivelul claselor a III-a şi a IV-a prin note de la 1 la 10; c) la nivelul ciclului gimnazial secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, prin note de la 1 la 10 sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale“. 20. În data de 7 octombrie 2019, propunerea legislativă, în forma depusă de iniţiatori, a fost adoptată de Camera Deputaţilor, ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituţie. 21. În data de 9 octombrie 2019, propunerea legislativă adoptată de Camera Deputaţilor a fost înregistrată la Senat. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a depus raport favorabil cu amendamente, prin care: s-a modificat titlul legii (Lege pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011), s-a eliminat modificarea propusă de iniţiatori (pct. 3 din raport) şi s-au introdus completări, respectiv art. 25^1, art. 139^1, 143^1-143^3, referitoare la organizarea şi desfăşurarea învăţământului on-line. Potrivit tabelului cu amendamente admise, anexă la raport, ca autor al tuturor amendamentelor figurează Comisia raportoare. 22. În data de 15 aprilie 2020, Senatul a adoptat Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu amendamentele propuse şi aprobate de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Faţă de aceste modificări survenite în Camera decizională, autorul sesizării susţine încălcarea principiului bicameralismului, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. (1.2) Jurisprudenţa Curţii Constituţionale asupra principiului bicameralismului 23. Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă prin care a statuat că, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 39, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 32). 24. Ca urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, precitată, paragraful 53). 25. Având în vedere aceste considerente, Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea acestor criterii este de natură a afecta principiul care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, precitată, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, precitată, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, precitată, paragraful 54). Totodată, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, evaluarea respectării criteriilor menţionate impune un examen comparativ între forma legii adoptată de Camera de reflecţie şi cea adoptată de Camera decizională prin raportare inclusiv la conţinutul proiectului/propunerii legislative, în sensul de filosofie, de concepţie originară a actului normativ. 26. În concluzie, pentru verificarea respectării principiului bicameralismului trebuie avute în vedere următoarele: „(a) scopul iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ; (b) dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; (c) dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.“ (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, paragraful 63). (1.3) Verificarea respectării, prin legea criticată, a principiului bicameralismului 27. În ceea ce priveşte scopul iniţial al legii, aşa cum rezultă din expunerea de motive, se constată că vizează reglementarea modului în care sunt exprimate rezultatele evaluării - la nivelul ciclului de achiziţii fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a); la nivelul claselor a III-a şi a IV-a, la nivelul ciclului gimnazial secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar. Acest scop este reflectat în conţinutul juridic al propunerii legislative, care se referă, exclusiv, la modificarea alin. (3) al art. 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cuprins în capitolul V - Evaluarea rezultatelor învăţării, secţiunea 1 - Dispoziţii generale privind evaluarea, text care are în prezent următorul cuprins: „Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale“. 28. Propunerea legislativă în forma iniţiatorilor a fost adoptată tacit de prima Cameră sesizată - Camera Deputaţilor. 29. Examinând conţinutul juridic al formei legii adoptate de Camera decizională, Curtea constată deosebirea majoră de conţinut în raport cu forma propunerii legislative adoptată de Camera de reflecţie. Astfel, se observă că a fost eliminată modificarea legislativă propusă de iniţiatori, fiind introduse şi aprobate cu totul alte dispoziţii, cuprinzând soluţii legislative diferite, fără legătură cu intenţia de legiferare şi, implicit, cu forma iniţială a legii. Astfel, completările vizează titlul II - Învăţământul preuniversitar, capitolul II - Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar, secţiunea 1 - Dispoziţii generale, unde, după articolul 25 referitor la formele de organizare a învăţământului preuniversitar se introduce art. 25^1 vizând posibilitatea desfăşurării on-line a activităţilor, precum şi obligaţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a elabora Metodologia derulării activităţilor în unităţile de învăţământ în sistem on-line. De asemenea, în titlul III - Învăţământul superior, capitolul III - Organizarea studiilor universitare, secţiunea a 3-a - Forme de organizare, după art. 139 care reglementează formele de organizare a programelor de studii se introduce art. 139^1, care se referă la posibilitatea desfăşurării on-line a acestor activităţi. În sfârşit, la secţiunea a 6-a - Examene de finalizare a studiilor, cuprinsă în acelaşi capitol şi acelaşi titlu al legii, după art. 143, care detaliază examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior, se introduc trei noi articole referitoare la posibilitatea de desfăşurare on-line a examenelor, a admiterii şi, de asemenea, la prelungirea acreditării şi autorizării provizorii a programelor de studii universitare de licenţă şi ale domeniilor de masterat, precum şi a organizaţiilor furnizoare de educaţie din învăţământul preuniversitar şi superior. 30. Este evidentă lipsa oricărei legături a formei legii adoptate de Camera decizională cu iniţiativa legislativă şi forma legii adoptată de Camera de reflecţie. Cele două forme constituie, practic, două legi diferite, aceasta fiind o situaţie tipică în care o singură Cameră a Parlamentului a legiferat. În concluzie, întrucât intervenţiile aduse de Senat au schimbat total forma legii adoptate de prima Cameră, iar textele adoptate nu au făcut obiectul iniţiativei legislative şi nu au fost dezbătute în Camera de reflecţie, legea adoptată încalcă principiul bicameralismului. 31. Astfel fiind, Curtea reţine că sunt întemeiate criticile autorului sesizării, cu consecinţa neconstituţionalităţii legii, în ansamblul său, în raport cu prevederile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie. 2. Susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii 32. Curtea observă, în acest sens, că art. III din legea criticată stabileşte că „prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile prezentei legi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 33. În acord cu susţinerile autorului sesizării, Curtea constată că textul legal citat încalcă prevederile art. 78 din Constituţie, potrivit cărora „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.“ Sensul clar al textului constituţional este subliniat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că „un text de lege modificat sau nou-introdus nu poate intra în vigoare înaintea împlinirii termenului prevăzut de art. 78 din Constituţie, respectiv 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a actului normativ modificator“ (a se vedea Decizia nr. 568 din 2 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005). 34. Ca urmare, întrucât stabileşte intrarea în vigoare a legii înaintea împlinirii termenului prevăzut de art. 78 din Constituţie, art. III din Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţional, contravenind textului constituţional de referinţă menţionat. 35. Faţă de considerentele menţionate, ţinând seama de faptul că viciul de neconstituţionalitate constatat prin raportare la principiul bicameralismului afectează legea în ansamblu, devin incidente cele statuate în mod constant de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în sensul că Parlamentului îi revine obligaţia de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, iar, în ipoteza iniţierii unui nou demers legislativ, de a se conforma celor statuate prin decizia Curţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019, Decizia nr. 404 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 iulie 2019). 36. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
