Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 188 din 31 martie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 188 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 837 din 25 august 2022

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Electro Consult - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, în Dosarul nr. 3.814/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.157D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită soluţionarea acesteia în lipsă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât prin critica formulată se solicită completarea normelor legale, aspect ce excedează competenţelor instanţei de contencios constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 11 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.814/2/2012*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Electro Consult - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, întro cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate în contextul unor litigii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 571/2003.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, în măsura în care lit. a) reglementează situaţia de excepţie a exigibilităţii taxei pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii de la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, fără a specifica dacă instituie şi obligaţia achitării/încasării efective a avansului, iar lit. b) reglementează exigibilitatea taxei de la data încasării avansului, pentru plăţile efectuate în avans înainte de a interveni faptul generator. În acest context se arată că, pe parcursul procesual al speţei, atât în primul ciclu procesual, cât şi în cel de-al doilea, instanţele competente să soluţioneze cauza au interpretat textul criticat eludând normele metodologice de aplicare a acestui articol, răstălmăcind textul legal şi opinând că exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine în momentul încasării efective a avansului, şi nu în momentul emiterii facturii de avans, art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 trebuind interpretat ca referindu-se doar la facturile pentru preţul întreg, şi nu la facturile de avans. Instanţa învestită cu rejudecarea fondului a reţinut că raţionamentul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este eronat şi că şi-a întemeiat argumentele exclusiv pe interpretarea logico-gramaticală a excepţiei de la lit. a), făcând abstracţie de excepţia de la lit. b), acestea trebuind interpretate sistematic, deşi excepţia de la lit. a), aplicabilă, de altfel, în cauza dedusă judecăţii, este distinctă de cea de la lit. b) şi nu prevede obligativitatea încasării efective a avansului. Prin urmare, modul de reglementare a celor două excepţii şi, în special, precizările incomplete din cuprinsul textului de lege criticat generează confuzie cu privire la aplicabilitatea uneia sau a alteia dintre aceste excepţii. Astfel, instanţele de judecată au reţinut că lit. a) nu se aplică decât facturilor pentru preţ întreg, iar lit. b), pentru facturile de avans, interpretări care substituie lacunele unor reglementări legale şi care sunt prejudiciabile pentru contribuabili, generând obligaţii fiscale excesive şi blocând/limitând, totodată, accesul acestora la diversitatea raporturilor comerciale cu partenerii contractuali. Lipsa de claritate a textului de lege, precum şi interpretările proprii ale instanţelor judecătoreşti, în absenţa unor dispoziţii legale clare şi previzibile, au determinat pronunţarea unor soluţii în defavoarea contribuabilului, în speţă fiind stabilite obligaţii fiscale suplimentare şi într-un cuantum considerabil.
    7. Aşadar, lipsa unei menţiuni exprese în textul de lege sau în legislaţia secundară cu privire la obligativitatea încasării/achitării efective a avansului încalcă cerinţele accesibilităţii, preciziei şi previzibilităţii, cerinţe prevăzute în materie fiscală şi de art. 137 şi 139 din Constituţie, precum şi de art. 1 şi următoarele din Codul fiscal, deoarece raportat la modul de definire a termenilor utilizaţi se determină obligaţiile fiscale ale contribuabilului, cu efect direct asupra patrimoniului şi proprietăţii acestuia. Or, chiar dacă în aparenţă normele metodologice (art. 16 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) lămuresc ipoteza textului de lege criticat şi statuează că ipoteza cuprinsă la lit. a) „include şi situaţia în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora“, instanţele judecătoreşti reţin ca o condiţie obligatorie încasarea efectivă a avansului pentru a fi incidente dispoziţiile art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 şi nu ţin seama că încasarea/achitarea efectivă a avansului este o condiţie a art. 134^2 alin. (2) lit. b) din acelaşi cod. Art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 nu menţionează nimic despre obligativitatea încasării avansului şi, prin urmare, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine. În final, se apreciază că este fără putinţă de tăgadă că excepţiile instituite prin art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 sunt distincte. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia normelor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, apreciază că în privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 45 din Constituţie, motivele invocate în susţinerea excepţiei vizează de fapt aspecte de interpretare şi aplicare în concret a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chestiuni care urmează a fi verificate, sub aspectul legalităţii, de instanţa de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor legale care au incidenţă în materie.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins:
    "(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:
    a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
    b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;."

    13. Dispoziţiile art. 134^2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 la care fac referire prevederile criticate au următorul cuprins: „(1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.“
    14. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost în vigoare şi au produs efecte juridice în litigiul dedus judecăţii.
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Principiul legalităţii, art. 44 alin. (1) - Dreptul de proprietate privată şi art. 45 - Libertatea economică.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac parte din titlul VI - Taxa pe valoarea adăugată, capitolul VI - Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată“, în virtutea cărora „faptul generator“ desemnează împrejurarea prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei, „exigibilitatea taxei“ este data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată, iar „exigibilitatea plăţii taxei“ reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor legale, dată care determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei (art. 134 din Legea nr. 571/2003). De asemenea, art. 134^2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 stabileşte, ca regulă generală, că exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii intervine la data la care are loc faptul generator, iar, prin excepţie de la această regulă, exigibilitatea taxei intervine: la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator; la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator; avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora [art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003]. Prin urmare, având în vedere conţinutul normativ al prevederilor legale antereferite, Curtea reţine că acestea au aplicabilitate în funcţie de momentul în care intervine faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, de data şi de ipotezele în care are loc exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, astfel cum sunt prevăzute de lege.
    17. În acest context, din analiza criticii formulate Curtea observă că nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate de instanţele judecătoreşti, care nu ar fi ţinut seama de normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar pentru restabilirea ordinii legale şi pentru a se evita diferite interpretări pe care le poate primi textul criticat, este necesară completarea acestuia cu anumite precizări.
    18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că o asemenea solicitare ce priveşte o omisiune legislativă nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    19. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă este vorba despre aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal - în ceea ce priveşte faptul generator şi exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, raportat la momentul, data, ipotezele, regulile şi excepţiile prevăzute de lege în care acestea au loc şi pot interveni, iar, în virtutea rolului constituţional, instanţele judecătoreşti sunt cele care au competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de situaţia concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat şi de principiile care stau la baza materiei fiscale.
    20. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Electro Consult - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, în Dosarul nr. 3.814/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016