Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 184 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 184 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 755 din 12 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache  │- preşedinte          │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian       │- judecător           │
│Deliorga       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător           │
│Stanciu        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina   │- judecător           │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Claudia        │-                     │
│Margareta      │magistrat-asistent-şef│
│Krupenschi     │delegat               │
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Mircea-Ionuţ Costea în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 601D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004, întrucât acestea nu au legătură cu cauza, care, la momentul invocării excepţiei, se afla în procedura de cameră preliminară, şi nu a judecăţii fondului, etapă ulterioară la care se referă textele legale criticate anterior menţionate.
    4. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, solicitând menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 328 din 20 mai 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea-Ionuţ Costea într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 601D/2020.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că, după sesizarea instanţei, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală s-a format Dosarul nr. 2.987/1/2019, repartizat aleatoriu unui complet format din 3 judecători, conform art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004. Ulterior, s-a format Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1, repartizat aleatoriu unui judecător din completul menţionat mai sus, conform art. 31^1 din Legea nr. 304/2004. Deşi art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede compatibilitatea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcţia de judecată, dispoziţiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 impun o separare a acestor funcţii, cu aplicabilitate restrânsă doar la instanţa supremă. Practic, se produce o divizare a completului învestit cu judecarea fondului, doar unul din cei trei membri ai acestuia desfăşurând procedura de judecată în camera preliminară. Se susţine că, prin raportare la obiectul procedurii camerei preliminare, majoritatea membrilor completului de judecată (adică 2 din 3) va fi lipsită de atributul statuării asupra unor elemente fundamentale ale cauzei, respectiv competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Aşadar, susţine că cei 2 judecători, în pofida caracterului unitar al procesului penal, vor desfăşura o judecată trunchiată, într-un sens impus de actele îndeplinite în procedura de cameră preliminară şi în posibil dezacord cu acestea. Totodată, susţine că norma juridică pretins neconstituţională contravine principiului continuităţii, consacrat de art. 11 teza a doua din Legea nr. 304/2004 şi de art. 354 alin. (2) din Codul de procedură penală.
    7. Contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, textele de lege criticate nu satisfac exigenţele de calitate a legii, astfel cum acestea decurg din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României), a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (în acest sens, Cauza C-91/92 Faccini Dori versus Recreb) şi din dispoziţiile imperative ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4), art. 36 alin. (1)], instituind un sistem discriminatoriu, imprecis şi imprevizibil de aplicare a legii şi generând astfel insecuritate juridică.
    8. Dispoziţiile legale criticate introduc o excepţie de la regula compatibilităţii dintre funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcţia de judecată, precum şi de la principiul continuităţii judecăţii, fără nicio justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţierile operate la nivelul instanţei supreme, în sensul că 2 dintre cei 3 judecători care vor judeca fondul cauzei vor fi lipsiţi de posibilitatea de a aprecia asupra legalităţii urmăririi penale. Se arată că, în limitele competenţei stabilite de art. 54 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară desfăşoară, în realitate, tot o activitate de judecată, în accepţiunea largă a termenului. Regula compatibilităţii celor două funcţii judiciare - de judecător de cameră preliminară şi judecător al fondului - şi principiul continuităţii exprimă garanţii esenţiale pentru buna administrare a justiţiei. Or, derogarea instituită de art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 constituie o piedică a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil şi, totodată, afectează noţiunea de „instanţă instituită de lege“, care vizează atât competenţa, cât şi compunerea instanţei. Astfel, sunt atinse independenţa şi inamovibilitatea celor 2 judecători care compun completul pentru judecata în fond, care nu au participat în procedura de cameră preliminară, însă sunt ţinuţi de cele stabilite de celălalt membru al completului, chiar şi în ipoteza în care soluţia este nelegală. Deşi poartă responsabilitatea rezolvării fondului litigiului, aceştia sunt privaţi de examinarea şi soluţionarea lui în integralitate. Or, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, Curtea Constituţională a subliniat importanţa procedurii desfăşurate în camera preliminară, deoarece are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond şi asupra stabilirii vinovăţiei/ nevinovăţiei inculpatului, cu referire specială la analiza legalităţii/ loialităţii probatoriului administrat în această etapă a procesului penal.
    9. Autorul excepţiei mai susţine că, în măsura în care dispoziţiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 sunt afectate de viciul neconstituţionalităţii, dată fiind legătura lor indisolubilă cu prevederile art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din acelaşi act normativ - care prevăd judecarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa supremă în complet format din 2 judecători, rezultă că şi acestea din urmă sunt neconstituţionale, nefiind admisibil ca o cale de atac să fie judecată de un număr mai mic de judecători (de la aceeaşi instanţă) decât cei care au pronunţat hotărârea contestată.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că, potrivit textelor legale criticate, în situaţia particulară a cauzelor penale în primă instanţă date, prin lege, în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecata fondului se realizează nu de către un complet format dintr-un singur judecător, cum este cazul dosarelor de competenţa instanţelor obişnuite, ci de către un complet colegial, format din 3 judecători, în condiţiile în care doar unul dintre aceştia a îndeplinit rolul de judecător de cameră preliminară, soluţionând etapa procesuală a camerei preliminare şi îndeplinind atribuţiile stabilite de art. 3 alin. (1) lit. c) şi de art. 3 alin. (6) din Codul de procedură penală. Prin urmare, subsecvent verificării competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală, precum şi soluţionării unor excepţii specifice de către un judecător de cameră preliminară, judecata fondului cauzei urmează să se realizeze de către un complet format din judecătorul de cameră preliminară şi încă doi judecători, fără ca cei din urmă menţionaţi să aibă posibilitatea de a examina nemijlocit şi de a se pronunţa asupra aspectelor specifice etapei camerei preliminare, la care face referire textul legal criticat. Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, paragraful 27, a reţinut că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal.
    11. Instanţa de trimitere aminteşte că persoanele implicate în proceduri penale au dreptul să fie judecate cu respectarea principiului referitor la liberul acces la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a principiului nemijlocirii, pentru a putea formula, în mod eficient, cereri de probe, excepţii, apărări şi concluzii. Consideră că dispoziţiile criticate, prin coroborare cu cele ale art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 şi în contrast cu art. 54 alin. (1) din aceeaşi lege, care stabileşte compunerea completelor de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzelor penale de competenţa celorlalte instanţe dintr-un judecător unic, care îndeplineşte, în prealabil, şi atribuţiile funcţionale de judecător de cameră preliminară, nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în lumina jurisprudenţei Curţii Constituţionale care a stabilit că prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil sunt aplicabile tuturor fazelor şi procedurilor penale, deoarece acestea trebuie analizate ca un întreg (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 32-34).
    12. Textele legale criticate sunt contrare şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează o situaţie discriminatorie pentru inculpaţii judecaţi în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu se pot bucura de principiul nemijlocirii, spre deosebire de inculpaţii judecaţi în cauzele penale de competenţa instanţelor inferioare, care judecă în complete alcătuite dintr-un judecător unic, care, în prealabil, îndeplineşte şi atribuţiile funcţionale de judecător de cameră preliminară. Sistemul diferit creat de legiuitor cu privire la cauzele penale judecate în primă instanţă de instanţa supremă determină o protecţie deficitară a drepturilor inculpatului la un proces echitabil şi la apărare.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că dispoziţiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 sunt norme de organizare judiciară, fiind adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţie. Acestea nu au caracter discriminatoriu, ci se aplică în aceeaşi măsură tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată, în acest caz fiind vorba despre părţile din cauzele penale care revin în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    15. De altfel, se arată că problema compunerii completului de judecată nu prezintă relevanţă, deoarece în procedura camerei preliminare nu se judecă fondul cauzei. Procedura camerei preliminare are un obiect specific şi identic în toate cauzele penale, indiferent de natura infracţiunilor ce constituie obiectul actului de trimitere în judecată, prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală, constând în „verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală“. Legiuitorul a reglementat într-o manieră unitară componenţa completului care exercită atribuţiile judecătorului de cameră preliminară, având în vedere că, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, şi în cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel completul de judecată în camera preliminară este format tot dintr-un singur judecător.
    16. Criticile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, a accesului liber la justiţie, la înfăptuirea justiţiei şi la inamovibilitatea judecătorilor nu subzistă, întrucât principiul nemijlocirii vizează procedura de soluţionare a fondului cauzei, iar judecătorul de cameră preliminară nu dezbate vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, deci fondul cauzei penale, ci numai legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate şi a actelor efectuate în cursul urmăririi penale. În plus, întrucât judecătorul de cameră preliminară şi completul învestit cu soluţionarea fondului cauzei penale au competenţe funcţionale proprii, prevăzute de lege şi pe care le exercită în limitele stabilite de aceasta, nu se poate susţine că ceilalţi 2 membri ai completului - care exercită în cauză numai funcţia de judecată - sunt afectaţi în privinţa inamovibilităţii lor şi nici că ar fi împiedicaţi în activitatea de înfăptuire a justiţiei.
    17. Se mai menţionează că, deşi funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, aceasta nu înseamnă că cele două funcţii judiciare se exercită în toate situaţiile de acelaşi complet, indicând în acest sens ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, modificată şi completată prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Textele legale criticate au următorul conţinut:
    - Art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua: „(1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: (...) d) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 2 judecători.“;
    – Art. 31^1: „Procedura de judecată în cameră preliminară se desfăşoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a).“

    21. Dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004, la care art. 31^1 mai sus redat face trimitere, conţin următoarele prevederi: „(1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: a) în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată este format din 3 judecători.“
    22. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 125 alin. (1) privind inamovibilitatea judecătorilor. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, la interzicerea discriminării, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, referitoare la interzicerea generală a discriminării, precum şi ale art. 21 şi ale art. 47 alin. (2) teza întâi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind nediscriminarea şi, respectiv, dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
    23. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 31^1 şi ale art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară au mai format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, respinsă ca neîntemeiată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză. Aceste critici vizează, în esenţă, faptul că, spre deosebire de competenţa celorlalte instanţe judecătoreşti, judecata fondului în primă instanţă a cauzelor penale date prin lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se realizează de către un complet colegial format din 3 judecători, dintre care doar unul a îndeplinit în prealabil şi rolul de judecător de cameră preliminară, aspect ce ar fi contrar principiului legalităţii şi egalităţii şi dreptului la un proces echitabil.
    24. La paragrafele 71-83 ale deciziei menţionate, Curtea a reţinut, referitor la competenţa şi compunerea completelor de judecată, că se judecă/soluţionează în complet format dintr-un judecător, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, deci şi cauzele penale. Se judecă în complet format din 2 judecători: contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel [art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004]; contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [art. 31 alin. (1) lit. d) din lege]; contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de către judecătorii şi tribunale în cursul judecăţii în primă instanţă, de către judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanţe [art. 54 alin. (1^1) din lege].
    25. Dispoziţiile legale criticate fac parte din titlul II „Instanţele judecătoreşti“, capitolul I „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“, secţiunea a 4-a „Completele de judecată“ din Legea nr. 304/2004. Potrivit art. 31 alin. (1) lit. a), c), e), f), g), h) din această lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în complet format din 3 judecători: cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel; contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; contestaţiile prevăzute în art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în apel de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; recursurile în casaţie împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după admiterea în principiu; recursurile împotriva încheierilor prin care curţile de apel şi Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curţii Constituţionale.
    26. Potrivit art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, procedura de judecată în cameră preliminară se desfăşoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a) din lege, aşadar din completul de 3 judecători, învestit cu soluţionarea cauzei date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    27. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că, deşi art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede compatibilitatea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcţia de judecată, dispoziţiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 impun, în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o separare a acestor funcţii, în sensul că doar unul dintre cei 3 membri ai completului desfăşoară procedura de judecată în camera preliminară, astfel că majoritatea membrilor completului de judecată va fi lipsită de atributul statuării asupra elementelor specifice camerei preliminare, în timp ce, la celelalte instanţe de judecată la care completul este alcătuit dintr-un judecător unic, acesta îndeplineşte, în prealabil, şi atribuţiile funcţionale de judecător de cameră preliminară prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (6) din Codul de procedură penală.
    28. Faţă de aceste critici, Curtea a reţinut că, potrivit art. 354 alin. (1) din Codul de procedură penală, având denumirea marginală „Compunerea instanţei“, instanţa judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancţionată cu nulitatea absolută, în condiţiile art. 281 din acelaşi act normativ. Instanţa nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea privind organizarea judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată dintr-un judecător, din 2 judecători sau din 3 judecători (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 177, 178 şi 187).
    29. Curtea a arătat că dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală reglementează principiul separaţiei funcţiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor alin. (1) fiind enumerate 4 funcţii judiciare: funcţia de urmărire penală, funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi funcţia de judecată. Funcţia de urmărire penală este exercitată de procuror şi de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care acesta se bazează, precum şi legalitatea soluţiilor de netrimitere în judecată. Funcţia de judecată se exercită de către complete de judecată constituite în condiţiile legii.
    30. Dispoziţiile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală prevăd că judecătorul de cameră preliminară care, în urma verificării legalităţii soluţiei de trimitere în judecată, a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză. Cu privire la aceste din urmă norme procesual penale, instanţa de control constituţional a pronunţat Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, şi Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 12, prin care a constatat că este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei.
    31. Cu toate acestea, Curtea a constatat că activitatea judecătorului de cameră preliminară nu priveşte fondul cauzei. Potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar cele ale art. 54 din Codul de procedură penală dispun asupra competenţei judecătorului de cameră preliminară, în sensul că acesta verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege. Din coroborarea celor două norme legale, Curtea a statuat că, prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare potrivit textului de lege menţionat anterior, acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredinţată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară - a cărui activitate se circumscrie aceleiaşi competenţe materiale, personale şi teritoriale a instanţei din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicţional. Totuşi, din reglementarea atribuţiilor pe care funcţia exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu priveşte fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând şi nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esenţiale ale raportului de conflict: faptă, persoană şi vinovăţie (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 27 şi 28).
    32. Prin aceeaşi Decizie nr. 718 din 6 octombrie 2020, Curtea a reţinut că soluţionarea unei cauze se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată şi pronunţării hotărârii judecătoreşti, după finalizarea cercetării judecătoreşti, ulterior închiderii dezbaterilor în cauză. În materie penală, potrivit art. 393 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, deliberarea poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguranţă, dacă este cazul să fie luată, precum şi asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate şi a internării medicale, respectiv asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei. La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora a avut loc dezbaterea, iar hotărârea judecătorească reprezintă actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi.
    33. Curtea a mai reţinut că, drept efect al principiului nemijlocirii, se menţine regula unicităţii completului de judecată, care trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Continuitatea completului de judecată este prevăzută şi de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004 şi se reflectă şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 şi 61, instanţa de la Strasbourg a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor. Totuşi, nu se poate considera că aceasta constituie o interdicţie a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Pot apărea factori administrativi sau procedurali foarte evidenţi care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces. De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înţeles în mod corespunzător probele şi argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilităţii în formă scrisă a declaraţiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante ori ale martorilor importanţi înaintea completului nou-format.
    34. Urmând acest raţionament, Curtea a constatat că, deşi este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei - pentru asigurarea unui regim procedural unitar în ceea ce priveşte camera preliminară în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului, curţii de apel, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -, legiuitorul a reglementat ca procedura de judecată în cameră preliminară să se desfăşoare de un judecător din complet, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), fiecare dintre cei 3 judecători ai completului competent să judece cauzele penale în primă instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind compatibil să exercite funcţia de judecător de cameră preliminară în aceste cauze.
    35. Curtea a subliniat, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, că, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a continuităţii completului de judecată, este necesar însă ca hotărârea judecătorească, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, să fie rezultatul activităţii de deliberare la care să participe judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Cu alte cuvinte, aprecierea preliminară a cauzei, în speţă, verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală de către judecătorul de cameră preliminară poate fi efectuată de un membru al completului de 3 judecători - competent a soluţiona cauzele penale în primă instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, determinant fiind însă ca aprecierea finală în cauză să se facă în urma deliberării membrilor completului care au participat la dezbateri, în condiţiile art. 393 din Codul de procedură penală, şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată la care judecătorii completului au luat parte.
    36. Cu privire la dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004, referitoare la judecarea în complet de 2 judecători a contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa supremă, Curtea a constatat că nici acestea nu sunt contrare normelor constituţionale şi convenţionale invocate, atât timp cât acestea nu beneficiază de critici autonome, fiind criticate prin prisma legăturii lor indisolubile cu prevederile art. 31^1 din aceeaşi lege şi în considerarea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care permit Curţii ca, în caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii altor texte din acelaşi act normativ de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale. Or, nefiind constatată neconstituţionalitatea prevederilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, Curtea, prin aceeaşi decizie, a respins, ca neîntemeiată, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004.
    37. Cele constatate de Curtea Constituţională prin decizia indicată au fost reiterate prin Decizia nr. 328 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 11 noiembrie 2021, şi îşi menţin valabilitatea, având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea-Ionuţ Costea în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    Marian Enache
                    Magistrat-asistent-şef delegat,
                    Claudia Margareta Krupenschi

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 184 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 184 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 184 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua şi ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară