Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 184 din 26 mai 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 184 din 26 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1173 din 4 decembrie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristinel Puiu Poede în Dosarul nr. 998/45/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 628D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 647D/2018, nr. 978D/2018 şi nr. 1.008D/2018, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate parţial identice, excepţii ridicate de Rozica Argeşanu în Dosarul nr. 7.418/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 1.372/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de către Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenii Arhivelor Ovidius Constanţa în Dosarul nr. 4.135/118/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa tuturor părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 647D/2018, nr. 978D/2018 şi nr. 1.008D/2018 la Dosarul nr. 628D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că există precedent constituţional şi solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii întrucât nu există motive pentru schimbarea acesteia.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Decizia civilă nr. 135 din 5 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 998/45/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristinel Puiu Poede, contestator într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii judecătoreşti prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii judecătoreşti definitive pronunţate în faza procesuală a apelului. Obiectul acestui din urmă litigiu constă în acordarea de indemnizaţii prevăzute de Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.
    8. Prin Încheierea din 24 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.418/109/2017, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rozica Argeşanu, contestatoare într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii judecătoreşti prin care a fost soluţionat un litigiu având ca obiect contestaţie la executare.
    9. Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.372/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1-4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Andrei Volintiru, contestator într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unor decizii judecătoreşti prin care au fost respinse o cerere de revizuire, o cerere de lămurire şi completare a unei decizii şi, respectiv, de completare a dispozitivului.
    10. Prin Decizia civilă nr. 913 din 5 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.135/118/2017, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenii Arhivelor Ovidius Constanţa, contestatară într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii judecătoreşti prin care a fost soluţionat un litigiu având ca obiect acţiune în răspundere contractuală.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 628D/2018, autorul susţine că dispoziţiile art. 503 alin. (3) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt contrare art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 3 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, judecătorul naţional are obligaţia să asigure efectul deplin al dreptului comunitar, fiind în acest sens invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dreptul de a îndrepta omisiunea instanţei de a cerceta motivele nu trebuie să fie limitat la cercetarea motivelor de recurs, ci trebuie extins şi la cercetarea motivelor de apel. În caz contrar, se ajunge la încălcarea principiului egalităţii armelor. În plus, autorul mai arată că dispoziţiile criticate contravin art. 6 din Convenţie şi din perspectiva dreptului pe care părţile îl au în ceea ce priveşte motivarea hotărârii judecătoreşti. Este invocată jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit căreia „principiul securităţii juridice nu este absolut“ şi prin care se recomandă redeschiderea unor procese atunci când această măsură este cea mai potrivită cale de remediere a situaţiei în care procedurile derulate în faţa instanţelor nu au respectat cerinţele art. 6 din Convenţie.
    12. De asemenea dispoziţiile art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, deoarece şi hotărârile prin care sunt soluţionate contestaţii în anulare trebuie să poată să fie atacate întocmai ca şi cele pronunţate în apel.
    13. În Dosarul nr. 647D/2018 se arată că şi în calea de atac a apelului, nu doar în cea a recursului, este posibilă omiterea unui motiv determinant. Argumentul reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căruia motivul contestaţiei în anulare speciale - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, este valabil în măsura în care hotărârea susceptibilă de recurs se încadrează în cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 488 din Codul de procedură civilă. Numai în aceste situaţii se poate vorbi despre aplicarea principiului exceptio est strictisimae interpretationis în interpretarea art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Or, în cazul hotărârilor supuse apelului, dar nerecurabile, prin omiterea cercetării a cel puţin unuia dintre motivele de apel determinante în adoptarea unei soluţii se creează o inechitate de tratament, câtă vreme justiţiabilul căruia nu-i este deschisă calea apelului şi a recursului nu are garanţia analizării tuturor motivelor de nelegalitate a hotărârii împotriva căreia a declarat apel într-o altă cale de atac judiciară, fie ea şi extraordinară.
    14. Se mai arată în motivarea excepţiei că includerea în enumerarea de la alineatul (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă şi a pct. 3 al alineatului (2) din aceeaşi normă va face posibilă înlăturarea arbitrariului în activitatea judecătorilor chemaţi să îndrepte hotărâri în cadrul controlului judiciar în care pronunţă o decizie definitivă ce nu mai poate fi supusă niciunui control. În plus, această soluţie este necesară deoarece, din identitate de raţiune, trebuie să fie aplicat acelaşi tratament, pe de o parte, sentinţelor supuse apelului şi recursului şi, pe de altă parte, sentinţelor supuse doar apelului.
    15. În concluzie, în opinia contestatoarei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ceea ce impune constatarea neconstituţionalităţii art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care contestaţia în anulare are ca obiect decizii pronunţate în apelul declarat împotriva hotărârilor supuse numai apelului şi nu au fost cercetate motive determinante în soluţionarea acestuia.
    16. În Dosarul nr. 978D/2018 se arată că limitarea obiectului contestaţiei în anulare la hotărâri definitive, pronunţate în apel sau recurs, este neconstituţională, deoarece exclude toate celelalte hotărâri definitive, unele dintre acestea dobândind acest caracter potrivit unor dispoziţii legale speciale. Dispoziţiile criticate au ca efect încurajarea judecătorilor care pronunţă hotărâri definitive, altele decât cele pronunţate în faza procesuală a recursului, să încalce dispoziţiile legale, întrucât nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare. În plus, imposibilitatea de a remedia pe calea contestaţiei în anulare încălcări ale legii este de natură să încalce un principiu fundamental al procesului civil, cel al aflării adevărului.
    17. În Dosarul nr. 1.008D/2018 se arată că, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, de principiu, o instanţă de apel care pronunţă o hotărâre definitivă nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs este oricum datoare să verifice (inter alia) modalitatea de aplicare a legii de către instanţa de fond. Dacă se interzice exercitarea contestaţiei în anulare pentru necercetarea apelului în tot sau în parte, va trebui să fie admisă şi consecinţa (inacceptabilă) că instanţa de apel nu are nicio obligaţie legală să îl cerceteze în tot sau în parte (în sensul de a respinge motivat toate motivele de apel sau o parte dintre acestea). Această obligaţie este esenţială în situaţia în care apelantul stabileşte prin motivele de apel limitele devoluţiunii, în particular atunci când printre motivele de apel se află şi motive referitoare la aplicarea legii de către prima instanţă. Ar însemna să se admită că verificarea încălcării sau a aplicării greşite a normelor de drept material este o obligaţie legală doar pentru o instanţă de recurs. Se ajunge astfel la discriminarea celor care nu vor avea „acces la o hotărâre judecătorească ce întruneşte exigenţele de legalitate şi calitate“, întrucât nu beneficiază de dreptul de a formula contestaţie în anulare. O hotărâre pronunţată în condiţiile inexistenţei posibilităţii de a o corecta pe calea contestaţiei în anulare nu mai respectă principiul constituţional şi convenţional al dreptului la un proces echitabil, care presupune şi dreptul de a avea acces la o cale de atac efectivă şi dreptul de a cunoaşte motivele pentru care instanţa de apel respinge apelul sau îl admite doar în parte.
    18. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    19. Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    20. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    21. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    23. Avocatul Poporului, în Dosarul Curţii nr. 647D/2018, apreciază că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, nr. 159 din 24 martie 2016 şi nr. 415 din 16 iunie 2016, potrivit căreia o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare specială într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.
    24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele Curţii nr. 628D/2018 şi nr. 978D/2018 îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 503 alin. (2) şi art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din cele două cauze, Curtea reţine că nu sunt criticate dispoziţiile art. 503 alin. (2), ci ale art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, ţinând seama şi de motivarea excepţiei din celelalte două dosare conexate în prezenta cauză, respectiv dosarele nr. 647D/2018 şi nr. 1.008D/2018, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 503 alin. (3) şi art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă care au următorul cuprins:
    - Art. 503 alin. (3): „Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“
    – Art. 504 alin. (3): „O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.“
    – Art. 503 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede următoarele: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“

    27. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, având în prezent următorul cuprins: „(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“
    28. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea va analiza dispoziţiile legale criticate în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018.
    29. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la separaţia puterilor în stat şi claritatea legii, ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitor la liberul acces la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind raportul dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul intern, precum şi ale art. 3 privind interzicerea torturii, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra criticii potrivit căreia este neconstituţională soluţia excluderii posibilităţii de a se formula contestaţie în anulare împotriva hotărârilor instanţelor de apel care, respingând sau admiţând în parte apelul, au omis să cerceteze vreunul dintre motivele de apel invocate în termen de către apelant (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, nr. 415 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 2 septembrie 2016, nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, şi nr. 646 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 22 ianuarie 2018).
    31. Astfel, Curtea a reţinut că „apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac“. Ca atare, „lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta «un motiv de casare» este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie“. Curtea a mai observat că „o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul“.
    32. Curtea reţine, în plus, că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu ţin seama de faptul că accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură (a se vedea deciziile nr. 240 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 iulie 2019, paragraful 18, nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21). Tocmai o astfel de regulă specială de procedură este şi cea criticată de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia doar omisiunea instanţei de recurs de a cerceta un motiv de casare poate fi atacată printr-o contestaţie în anulare, nu şi omisiunea instanţei de apel de a cerceta un motiv de apel. Constituţia nu îi interzice legiuitorului să ţină seama de diferenţele dintre calea de atac a recursului şi calea de atac a apelului atunci când reglementează regimul în care poate fi formulată calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.
    33. De asemenea, Curtea reaminteşte că legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie. A fortiori, a statuat Curtea, o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice (a se vedea în acest sens deciziile nr. 704 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 24 februarie 2020, paragraful 26, şi nr. 304 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 31 iulie 2019, paragraful 37).
    34. Ulterior sesizării Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Parlamentul a modificat dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în sensul dorit de autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include şi pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Acest fapt, în sine, nu reprezintă un temei care să ridice problema unei eventuale modificări a jurisprudenţei constante a Curţii, anterior evocate. Această jurisprudenţă nu poate fi înţeleasă decât în sensul că soluţia legislativă constatată ca fiind constituţională se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum şi a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 790 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 12 martie 2020, şi nr. 495 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019).
    35. Având în vedere că până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestea jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristinel Puiu Poede în Dosarul nr. 998/45/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Rozica Argeşanu în Dosarul nr. 7.418/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 1.372/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de către Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenii Arhivelor Ovidius Constanţa în Dosarul nr. 4.135/118/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 503 alin. (3) şi ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Argeş - Secţia civilă, Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016