Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 182 din 19 mai 2025 referitoare la modalitatea de acordare a celor 10 zile de concediu de odihnă suplimentar conform art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 182 din 19 mai 2025 referitoare la modalitatea de acordare a celor 10 zile de concediu de odihnă suplimentar conform art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 674 din 17 iulie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 135/1/2025


┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Mariana       │Înaltei Curţi de       │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie -  │
│              │preşedintele           │
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena  │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag       │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Oana    │- preşedintele Secţiei │
│Surdu         │a II-a civile          │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana   │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Simona Lala   │- judecător la Secţia I│
│Cristescu     │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana       │- judecător la Secţia I│
│Hortolomei    │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Irina         │- judecător la Secţia I│
│Alexandra     │civilă                 │
│Boldea        │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Liviu Eugen   │- judecător la Secţia I│
│Făget         │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia I│
│Dobrescu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Roxana Popa   │- judecător la Secţia a│
│              │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia  │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marcela Marta │- judecător la Secţia a│
│Iacob         │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adriana       │- judecător la Secţia a│
│Nicolae       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina-Irina   │- judecător la Secţia a│
│Prisecaru     │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina Nicoleta│- judecător la Secţia  │
│Ghica-Velescu │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefania      │- judecător la Secţia  │
│Dragoe        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Bogdan Cristea│de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia  │
│Ardeleanu     │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreea       │- judecător la Secţia  │
│Bercaru       │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 135/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în Dosarul nr. 1.181/107/2024.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a dispus, prin Încheierea din 20 decembrie 2024, în Dosarul nr. 1.181/107/2024 sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Modalitatea de acordare a celor 10 zile de concediu de odihnă suplimentar conform art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare, precum şi modalitatea de aplicare a sporului de 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, respectiv dacă acesta se aplică la cuantumul salarial avut în anul 2018 sau, respectiv, la cel avut în prezent, raportat şi la prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, chiar şi pentru salariaţii care nu au fost cuprinşi în buletinele de expertiză emise de direcţia sănătate publică judeţeană la nivelul anului 2018, şi care nu au beneficiat de acest spor în anul 2019 şi ulterior.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    8. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) - capitolul II - Salarizarea - secţiunea a III-a – Sporuri
    "ART. 25
    Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi
    (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."
    Anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ - capitolul I litera B - Reglementări specifice funcţionarilor publici
    "ART. 1
    (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat.
    (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens."

    9. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017)
    Articolul 1 alin. (2):
    "În înţelesul prezentului regulament-cadru, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) spor pentru condiţii de muncă - compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare;
    b) condiţii de muncă vătămătoare - totalitatea situaţiilor care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii;
    c) condiţii de muncă periculoase - totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea în mediul de muncă unde există factori cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
    d) condiţii deosebit de periculoase - totalitatea situaţiilor în care personalul din instituţiile publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor îşi desfăşoară activitatea, în condiţii de TBC, bruceloză, gripă aviară, encefalopatii spongiforme transmisibile, salmoneloze, alte zoonoze, pestă, febră aftoasă, leucoze şi alte boli asemenea, anatomie patologică, necropsii şi medicină legală, precum şi corespunzător activităţii specifice din laboratoarele sanitare şi pentru siguranţa alimentelor;
    e) condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare - totalitatea situaţiilor în care angajatul îşi desfăşoară activitatea în localităţi amplasate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu dificultate."

    Articolul 3 alin. (3):
    "Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puţin doi factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5, astfel cum se prevede în:
    a) buletinele de determinare, eliberate în condiţiile legii;
    b) buletinele de expertizare, eliberate în condiţiile legii de către direcţiile de sănătate publică sau Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii «Alexandru Darabont» - Bucureşti."

    10. Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 250/1992)
    "ART. 18
    (1) În afara concediului de odihnă, prevăzut la art. 1, salariaţii din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare.
    (2) Salariaţii nevăzători şi cei încadraţi în grade de invaliditate beneficiază de drepturile de concediu de odihnă suplimentar prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor.
    (3) Concediile de odihnă acordate potrivit art. 1 din această hotărâre se cumulează cu cele stabilite la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2) din prezentul articol."

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    11. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba cu nr. 1.181/107/2024, reclamanta B.M.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: 1) obligarea pârâtei să emită deciziile de stabilire şi să acorde în favoarea reclamantei un spor de 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare aplicat la salariul de bază lunar actual, precum şi un număr de 10 zile de concediu de odihnă suplimentar, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 coroborat cu dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 376 din 18.10.2021, începând cu 1.11.2022, precum şi pentru viitor; 2) să plătească drepturile aferente derivate din acest spor, respectiv din concediul legal de odihnă suplimentar, cu cheltuielile de judecată.
    12. În motivare reclamanta a precizat că are calitatea de funcţionar public, respectiv comisar clasa 1, grad profesional superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor, şi că la nivelul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Alba au fost efectuate două buletine de expertizare a locurilor de muncă, prin care s-a concluzionat că personalul este expus la cel puţin 4 factori de risc, comisarul şef adjunct fiind supus chiar la 5 astfel de factori de risc.
    13. Reclamanta a apreciat că drepturile sale au fost vătămate prin refuzul pârâtului de a-i recunoaşte acest drept stabilit în mod expres în favoarea sa chiar de către ordonatorul principal de credite, respectiv Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului, prin Ordinul nr. 570/2018. Pe de altă parte, potrivit art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, în considerarea căruia a fost emis Ordinul nr. 376 din 18.10.2021, este îndreptăţită şi la acordarea a 10 zile de concediu de odihnă, fiind stipulat expres în cuprinsul art. 1 şi 2 faptul că, începând cu anul 2021, se acordă oricărui angajat din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorului care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare şi beneficiază de sporul de condiţii de muncă vătămătoare un număr de 10 zile de concediu de odihnă suplimentar.
    14. Pârâta nu a depus întâmpinare, însă, prin adresa depusă la dosar, a comunicat că sporul de 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare reprezintă nivelul maxim şi este acordat la nivelul salariilor din 2018, conform art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
    15. Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    16. Părţile au formulat puncte de vedere asupra sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    17. În aprecierea instanţei de trimitere, prevederile legale anterior enunţate condiţionează acordarea sporului pentru condiţii de muncă de expertizarea locurilor de muncă şi indicarea în concret a numărului minim de factori de risc prevăzuţi de legislaţia secundară.
    18. Raportat la principiile egalităţii şi legalităţii prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa a apreciat că se impune acordarea unui nivel de salarizare la nivel maxim pentru funcţiile similare aflate în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, independent de efectuarea sau neefectuarea formalităţilor privind expertizarea condiţiilor de muncă, atât timp cât felul muncii şi condiţiile de desfăşurare ale acesteia sunt identice, astfel încât şi factorii de risc sunt, pe cale de consecinţă, identici.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale
    19. În raport de întrebarea cu care a fost sesizată instanţa supremă în prezentul dosar, nu a fost necesară consultarea jurisprudenţei instanţelor naţionale.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    20. În jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanţă cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării: Decizia nr. 79 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 18 ianuarie 2024; Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024; Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024; Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    21. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    22. Examinând condiţiile de admisibilitate necesar a fi întrunite pentru declanşarea mecanismului de interpretare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că sesizarea a fost transmisă instanţei supreme în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024 şi care, potrivit art. 4, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, prin urmare, şi cu prevederile art. 519 şi următoarele din acest cod.
    23. Din coroborarea dispoziţiilor speciale cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 cu prevederile generale ale art. 519 din Codul de procedură civilă rezultă că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în virtutea acestui act normativ cu caracter special, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate:
    (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze;
    (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac;
    (iii) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    24. Evaluând sesizarea ce face obiectul prezentului dosar, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că primele două cerinţe de admisibilitate sunt întrunite.
    25. Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a formulat sesizarea se află în curs de judecată în primă instanţă la Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.
    26. Pe de altă parte, litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu judecarea unei cereri formulate de reclamantă, comisar în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor, care face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, privind obligarea pârâtei la acordarea unui spor de 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare aplicat la salariul de bază lunar actual, precum şi a unui număr de 10 zile de concediu de odihnă suplimentar, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 coroborat cu dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 376 din 18.10.2021, începând cu 1.11.2022 şi pentru viitor, precum şi la plata drepturilor aferente derivate din acest spor, respectiv din concediul legal de odihnă suplimentar.
    27. Celelalte condiţii de admisibilitate decurg din existenţa unei chestiuni de drept, în sensul că impun legătura acesteia cu soluţionarea cauzei pendinte pe rolul instanţei de trimitere, respectiv absenţa unei dezlegări a acesteia într-un mecanism de unificare jurisprudenţială ori a unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare care să aibă ca obiect aceeaşi chestiune de drept.
    28. Aşadar, pentru ca aceste condiţii de admisibilitate să fie întrunite este necesară existenţa unei chestiuni de drept.
    29. Prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 impun ca o condiţie de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile existenţa unei „chestiuni de drept“ veritabile, aptă a declanşa acest mecanism de unificare a practicii judiciare, iar noţiunea de „chestiune de drept“ are înţelesul dat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiţi de legiuitor sunt aceiaşi, iar art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede că „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    30. În consecinţă, contrar celor reţinute prin încheierea de sesizare, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanţelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanţă obligaţia de a declanşa mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile în orice situaţie în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanţei supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuţie reflectă acele trăsături (cu excepţia noutăţii) pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudenţa dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanţa de urgenţă se completează.
    31. Semnificaţia diferenţei de regim juridic dintre cele două proceduri de sesizare a instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile - cea de drept comun, reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă, şi cea specială, prevăzută de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 - este cu totul alta: în procedura de drept comun, completul de judecată din ultimă instanţă, atunci când constată existenţa unei chestiuni de drept reale, veritabile, de care depinde soluţionarea pricinii, are posibilitatea de a sesiza instanţa supremă pentru o dezlegare de principiu - adică are un drept de opţiune, putând însă la fel de bine să aleagă să nu solicite o dezlegare de principiu prin mecanismul hotărârii prealabile, chiar dacă problema este una dificilă. Dimpotrivă, în procedura specială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, atunci când instanţa de judecată constată existenţa unei chestiuni de drept - reale şi veritabile - de care depinde soluţionarea pricinii, este obligată să sesizeze instanţa supremă prin mecanismul hotărârii prealabile, fără a mai avea un drept de opţiune; însă condiţia existenţei unei chestiuni de drept - adică a unei chestiuni reale şi veritabile de drept, cu un anume grad de dificultate - de care să depindă soluţionarea pe fond a litigiului rămâne în continuare aplicabilă (Decizia nr. 94 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 17 ianuarie 2025).
    32. Astfel, admisibilitatea învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiţia existenţei unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile.
    33. Cu titlu preliminar, instanţa supremă notează că sesizarea a fost în mod deficitar formulată, fiind dificil de identificat, la prima vedere, care este chestiunea de drept concretă ce necesită interpretare.
    34. Cu toate acestea, încheierea de sesizare permite identificarea problemelor de drept care prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei, astfel că, în afirmarea efectului util al mecanismului instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa supremă va extrage din încheierea de sesizare chestiunile de drept cu privire la care s-a intenţionat a se obţine dezlegare.
    35. Procedându-se astfel, se constată că, în esenţă, problemele de drept ce se cer a fi dezlegate privesc următoarele aspecte:
    - modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind acordarea concediului de odihnă suplimentar;
    – condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, raportat la principiile nediscriminării şi egalităţii reglementate de art. 6 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 (pentru personalul care la nivelul anului 2018 nu beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, locul de muncă al acestuia nefiind cuprins în lista celor expertizate de către instituţiile abilitate), precum şi problema limitării sporurilor în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

    36. Cu privire la prima chestiune se constată că nu este îndeplinită a treia condiţie referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de trimitere este preocupată de primirea unui răspuns în legătură cu modalitatea de acordare a celor 10 zile de concediu suplimentar, conform art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, fără a argumenta în niciun fel legătura dintre problema de drept sesizată şi fondul cauzei, neexpunând motivele pentru care a apreciat că soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, menţionând în mod generic faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    37. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din jurisprudenţa evidenţiată la pct. VIII din prezenta decizie, se constată că instanţa supremă a statuat anterior, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, cu privire la natura şi regimul juridic al dreptului la concediu reglementat prin art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992.
    38. Chiar dacă nu a fost dezlegată o chestiune de drept identică celei ce face obiectul sesizării de faţă, existenţa unor dezlegări anterioare are relevanţă pentru condiţia de admisibilitate a existenţei unei chestiuni de drept (a cărei trăsătură definitorie este caracterul său veritabil, potrivit celor deja expuse).
    39. Astfel, cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 79 din 11 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că „se va acorda concediul de odihnă suplimentar doar acelor salariaţi care beneficiază de reducerea duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducere condiţionată de îndeplinirea acelor criterii expres prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1991“, respectiv că „rezultă din această prevedere că nu orice salariaţi din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare beneficiază de acordarea unui concediu de odihnă suplimentar, ci doar cei care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991“.
    40. Oricum, suplimentar considerentelor desprinse din jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi evidenţiată anterior, instanţa supremă notează că interpretarea unei norme juridice se realizează prin corelarea ei cu alte dispoziţii legale şi principii generale de drept care sunt contemporane prevederii legale ce se impune a fi interpretată şi aplicată într-un litigiu concret, presupunând o abordare gramaticală, logică, sistematică, teleologică şi istorică.
    41. Or, niciuna dintre regulile de interpretare evidenţiate nu permite atribuirea unui alt înţeles conţinutului clar şi neîndoielnic al dispoziţiilor legale supuse interpretării, în sensul că numai stabilirea unor condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, potrivit Legii nr. 31/1991, are drept consecinţă acordarea concediului de odihnă suplimentar.
    42. Cea de-a doua întrebare prealabilă cu care a fost sesizată instanţa supremă, în cadrul acestui mecanism de unificare, vizează două aspecte, respectiv condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, raportat la principiile nediscriminării şi egalităţii reglementate de art. 6 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi problema limitării sporurilor în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    43. Astfel, în ce priveşte primul aspect, instanţa de trimitere solicită a se stabili dacă, raportat la starea factuală din cauză, pentru personalul care la nivelul anului 2018 nu beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, locul de muncă al acestora nefiind cuprins în lista celor expertizate de către instituţiile abilitate, se poate acorda acest spor, prin raportare inclusiv la situaţia angajaţilor care ocupă funcţii similare şi care au în plată sporul respectiv.
    44. Aceasta în condiţiile în care atât Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 prevăd faptul că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [a se vedea Anexa nr. VIII, art. 1 alin. (2)], având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.
    45. Se constată, astfel, sub un prim aspect, că în cauza de faţă titularul sesizării face trimitere la interpretarea unor dispoziţii normative din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, evidenţiate la paragrafele 8 şi 9 din decizie, clare, neîndoielnice, care nu comportă o reală şi serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raţionament judiciar, prin analiza sistematică şi teleologică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, a căror interpretare formează obiectul sesizării.
    46. Pe de altă parte, în ce priveşte incidenţa principiilor nediscriminării şi egalităţii reglementate de art. 6 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 ca temei pentru a justifica egalizarea la nivel maxim a veniturilor salariale, se constată că Înalta Curte a avut ocazia de a se pronunţa asupra acestui aspect, astfel cum rezultă din jurisprudenţa evidenţiată la paragraful 20 din prezenta decizie, prilej cu care s-a statuat că „principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conţine o reglementare nouă, ce instituie dispoziţii distincte, inclusiv în ceea ce priveşte principiul egalităţii care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuieşte «prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală»“(paragrafele 77-88 din Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023).
    47. În fine, în legătură cu ultimul aspect al sesizării se constată că nu este îndeplinită ultima cerinţă de admisibilitate, care se referă la faptul că problema de drept menţionată în sesizarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, având în vedere faptul că instanţa supremă a statuat anterior în mecanismele de unificare a practicii judiciare cu privire la chestiunea de drept referitoare la limitarea sporurilor în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    48. Astfel, prin Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, „în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale“.
    49. Ulterior, prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ“.
    50. Aşa fiind, prin deciziile obligatorii anterior menţionate, pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judiciare, instanţa supremă a statuat, cu privire la sporurile salariale, în sensul imposibilităţii depăşirii limitei generale de 30% prevăzute de art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege.
    51. Deşi statuările din deciziile anterior evocate au vizat categoria personalului din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Justiţie“, textul de lege supus interpretării este cel al art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, care se află în partea generală a acestei legi, fiind incident în cazul întregului personal plătit din fonduri publice, indiferent de familia ocupaţională din care face parte, deci inclusiv în cazul personalului încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, cum este ipoteza sesizării de faţă.
    52. Faţă de cele expuse se constată că întrebarea adresată de către instanţa de trimitere nu relevă o chestiune de drept veritabilă, concluzie dedusă atât din conţinutul normativ clar al dispoziţiilor vizate de sesizare, cât şi din existenţa unor dezlegări anterioare date de instanţa supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de normele invocate de instanţa de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, astfel încât sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate din art. 2 alin. (1) alOrdonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    53. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în Dosarul nr. 1.181/107/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    Modalitatea de acordare a celor 10 zile de concediu de odihnă suplimentar conform art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995, cu modificările ulterioare, precum şi modalitatea de aplicare a sporului de 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, respectiv dacă acesta se aplică la cuantumul salarial avut în anul 2018 sau, respectiv, la cel avut în prezent, raportat şi la prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, chiar şi pentru salariaţii care nu au fost cuprinşi în buletinele de expertiză emise de direcţia sănătate publică judeţeană la nivelul anului 2018 şi care nu au beneficiat de acest spor în anul 2019 şi ulterior.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2025.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca Emilia Leote

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 182 din 19 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"