Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 178 din 31 martie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 178 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 491 din 18 mai 2022

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- │
│Marieta Safta │prim-magistrat-asistent│
│ │delegat │
└──────────────┴───────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de societăţile Teisa - S.R.L., Auto Dimas - S.R.L., Geo Tur - S.R.L., Apetrans - S.R.L., Lorion - S.R.L., RVG Speed - S.R.L., Pris Com Univers - S.R.L. şi LYK - S.R.L. în Dosarul nr. 217/45/2020* al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.311D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile criticate dau expresie unor obligaţii pozitive ale statului, iar destinatarii sunt elevii, iar nu societăţile de transport. Ca urmare, scopul reglementării nu este de a acorda facilităţi pentru un transportator sau altul. Beneficiarii sunt elevii, iar în categoria beneficiarilor nu este nicio discriminare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa nr. 117 din 2 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 217/45/2020*, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de societăţile Teisa - S.R.L., Auto Dimas - S.R.L., Geo Tur - S.R.L., Apetrans - S.R.L., Lorion - S.R.L., RVG Speed - S.R.L., Pris Com Univers - S.R.L. şi LYK - S.R.L., reclamante în dosarul menţionat într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin intermediul art. 111 alin. (6) şi al art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost legiferată acordarea de facilităţi (reduceri) şi gratuităţi de transport elevilor şi studenţilor, cu condiţia ca aceştia să utilizeze exclusiv serviciile de transport feroviar sau cu metroul. Facilităţile şi gratuităţile respective sunt cele prevăzute de art. 84 alin. (1)-(3^1) şi art. 205 alin. (2) din acelaşi act normativ. Deşi dispoziţiile normative ce reglementează dreptul elevilor şi studenţilor de a beneficia de facilităţi (reduceri) şi gratuităţi la transportul public nu fac nicio diferenţă în funcţie de tipul de transport utilizat (auto, feroviar sau naval), prevederile care reglementează sursa de finanţare a acestor facilităţi statuează că doar în ipoteza utilizării de către elevi şi studenţi a serviciilor de transport intern feroviar (şi cu metroul) facilităţile şi gratuităţile acordate acestora sunt finanţate de la bugetul de stat. Altfel spus, doar operatorii de transport feroviar şi cu metroul au dreptul de a presta servicii de transport subvenţionat în favoarea elevilor şi studenţilor şi de a li se deconta de la bugetul de stat contravaloarea acestor servicii, celelalte categorii de transportatori (rutieri - din categoria cărora fac parte reclamantele - sau navali) neputând beneficia de sumele alocate în bugetul de stat pentru subvenţionarea transportului elevilor şi studenţilor.
    6. Ca urmare, sunt încălcate dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie privitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi un mediu concurenţial loial. Dreptul exclusiv de care beneficiază întreprinderile de transport feroviar şi cu metroul de a presta servicii de transport public subvenţionat în favoarea elevilor şi studenţilor şi de a încasa de la bugetul de stat contravaloarea acestor servicii este de natură să le creeze acestora un avantaj neconcurenţial în raport cu operatorii de transport rutier cu care concurează pe aceeaşi piaţă, aceştia din urmă neavând dreptul de a presta acelaşi tip de servicii (transporturi în favoarea beneficiarilor de facilităţi/gratuităţi la transport) şi, implicit, de a beneficia de sumele alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie. Operatorilor de transport feroviar şi cu metroul li se creează astfel un avantaj financiar direct în raport cu operatorii de transport rutier, concurenţi pe aceeaşi piaţă, măsura încălcând în mod flagrant principiul liberei concurenţe şi fiind, în mod evident, incompatibilă cu cerinţele unei economii de piaţă.
    7. Se mai arată că, separat de distorsionarea gravă a concurenţei pe piaţa serviciilor de transport public, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate este invocată dau naştere unui veritabil ajutor de stat, incompatibil cu piaţa internă, aşa cum este acesta definit de art. 107 alin. (2) lit. a) raportat la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE). Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru ca o măsură să fie calificată ca ajutor în sensul art. 107 trebuie îndeplinite, cumulativ, patru condiţii. În cazul concret, dispoziţiile din legislaţia naţională care prevăd că dreptul de a beneficia de sumele aferente contravalorii transportului subvenţionat al elevilor şi studenţilor este acordat în mod exclusiv operatorilor de transport feroviar şi cu metroul - în timp ce operatorii de transport rutier nu au dreptul de a beneficia de sumele anterior menţionate - dau naştere unei măsuri ce îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi calificată ca un ajutor de stat în accepţiunea art. 107 alin. (1) din TFUE, după cum urmează:
    (i) dreptul de a beneficia de contravaloarea sumelor anterior menţionate reprezintă un avantaj cert conferit destinatarilor, adică operatorilor de transport feroviar şi cu metroul, întrucât, prin încasarea sumelor respective, aceşti operatori economici câştigă un avantaj financiar direct în faţa concurenţilor reprezentaţi de operatorii de transport rutier;
    (ii) ajutorul în cauză este acordat direct de către stat, din bugetul Ministerului Transporturilor, căruia îi sunt alocate sumele în cauză din bugetul Ministerului Finanţelor Publice;
    (iii) ajutorul acordat de stat prin intermediul sumelor pentru acoperirea costurilor călătoriilor subvenţionate (total sau parţial) efectuate de elevi şi studenţi denaturează în mod evident concurenţa pe piaţa transporturilor de persoane, întrucât acesta îi favorizează pe operatorii economici care prestează servicii de transport feroviar în raport cu operatorii de transport rutier, concurenţi direcţi de pe aceeaşi piaţă;
    (iv) sprijinul acordat de stat operatorilor de transport feroviar şi cu metroul îndeplineşte şi ultima condiţie pentru a intra în categoria ajutoarelor interzise de art. 107 alin. (1) din TFUE, în sensul că acesta este de natură a influenţa schimburile comerciale dintre statele membre. Astfel, în Cauza Altmark (paragrafele 77-82), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat faptul că ajutorul acordat unei întreprinderi care nu oferă decât servicii de transport local nu exclude un efect asupra schimburilor comerciale interstatale, din moment ce ajutorul poate face dificilă pătrunderea pe acea piaţă a unor întreprinderi din alte state membre. Or, dacă ajutorul acordat unei întreprinderi de transport local este de natură să afecteze - conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene - schimburile comerciale între statele membre, a fortiori un ajutor acordat unor întreprinderi care prestează servicii de transport feroviar naţional (aşa cum este cazul celui de faţă) este de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

    8. Alin. (2) al art. 107 din TFUE enumeră trei tipuri de ajutor care sunt considerate ca fiind compatibile cu piaţa comună, între acestea aflându-se şi „ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor“. Aşadar, deşi TFUE prevede posibilitatea acordării unor ajutoare cu caracter social consumatorilor individuali, condiţia impusă statelor membre este ca aceste ajutoare să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor sau a serviciilor acordate cu titlu de ajutor. Or, prin instituirea regulii conform căreia elevii şi studenţii beneficiază de dreptul de a călători gratuit numai pe calea ferată şi cu metroul, legiuitorul a stabilit tocmai un criteriu discriminatoriu pentru acordarea acestor ajutoare (facilităţi/gratuităţi de transport), în sensul că drepturile devin efective numai cu condiţia ca serviciile de transport să fie prestate de operatori de transport feroviar şi cu metroul, cu excluderea serviciilor prestate de operatorii de transport rutier.
    9. În concluzie, deşi acordarea de ajutoare de tipul celor de care beneficiază elevii şi studenţii nu este de plano contrară prevederilor art. 107 alin. (1) din TFUE, în cazul concret, prin condiţionarea acordării acestor beneficii de necesitatea utilizării anumitor servicii de transport, măsura de ajutor este contrară prevederilor TFUE, întrucât acordarea sa se face pe baza unui criteriu discriminatoriu legat de originea serviciilor utilizate (în mod obligatoriu de transport feroviar/cu metroul), ceea ce conduce la denaturarea concurenţei pe piaţa transporturilor de persoane.
    10. Se mai arată că acordarea facilităţilor de transport elevilor şi studenţilor exclusiv în cazul utilizării de către aceştia a serviciilor de transport feroviar şi cu metroul creează o discriminare şi între diferitele categorii de operatori de transport şi, implicit, o distorsionare a concurenţei pe această piaţă, măsura venind în conflict şi cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din TFUE care interzic statelor membre aplicarea „unor tarife şi condiţii care includ orice element de sprijin sau de protecţie în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii anume, pentru transporturi efectuate în cadrul Uniunii“ [art. 100 alin. (1) din TFUE prevede că „dispoziţiile prezentului titlu (titlul VI din TFUE - Transporturile) se aplică transporturilor feroviare, rutiere şi pe căi navigabile interioare“].
    11. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată.
    12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, care, la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, aveau următorul cuprins:
    - Art. 111 alin. (6): „Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor şi studenţilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.“;
    – Art. 205 alin. (2^1): „Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în tot cursul anului calendaristic, studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, beneficiază de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.“

    16. Alin. (2) al art. 205 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 avea, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: „În timpul anului universitar, studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport.“
    17. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Sentinţa nr. 117 din 2 decembrie 2020, dispoziţiile art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 au fost abrogate prin art. VI pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 18 februarie 2021, fiind totodată modificat şi alin. (2) al aceluiaşi articol, care are în prezent următorul cuprins: „Studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum şi pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic. Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport.“
    18. Ţinând seama însă de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra textelor de lege criticate în redactarea de la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), potrivit cărora:
    "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
    a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"

    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarele critică normele menţionate care reglementează, pe de o parte, finanţarea cheltuielilor aferente facilităţilor acordate elevilor şi studenţilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul, iar, pe de altă parte, facilitatea acordată studenţilor înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, de a beneficia de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.
    21. În ambele situaţii subzistă ipoteze normative clar circumstanţiate, ce nu cuprind nicio referire la situaţia autoarelor excepţiei, care sunt întreprinderi al căror obiect de activitate constă în prestarea serviciilor de transport rutier. Referirea la situaţia acestor operatori se face în art. 205 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care stabileşte facilităţi pentru studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, precum şi pentru studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii, inclusiv în ceea ce priveşte „transportul intern auto“. Acest articol nu a fost criticat, ci doar menţionat în structura argumentaţiei excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, lecturând art. 205 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, se constată că este inexactă afirmaţia cuprinsă în sesizare, potrivit căreia „prin intermediul art. 111 alin. (6) şi art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost legiferată acordarea de facilităţi (reduceri) şi gratuităţi de transport în favoarea elevilor şi studenţilor cu condiţia ca aceştia să utilizeze exclusiv serviciile de transport feroviar sau cu metroul“. Gratuităţile se acordă inclusiv pentru „transportul intern auto“, însă în condiţiile prevăzute de legiuitor.
    22. A admite excepţia de neconstituţionalitate în această situaţie şi a constata neconstituţionalitatea textelor criticate ar avea ca efect eliminarea facilităţilor de care se bucură studenţii aflaţi în ipoteza normei la transport intern feroviar şi a finanţării unor cheltuieli aferente facilităţilor astfel acordate, or nu aceasta este solicitarea autoarelor excepţiei, care nu critică, în sine, acordarea acestor facilităţi.
    23. În realitate, ceea ce se doreşte, prin criticarea unor texte care se referă exclusiv la transportul pe calea ferată şi cu metroul, este crearea unui regim juridic identic şi pentru transportul auto, respectiv transportatorii auto, sens în care se invocă drept temei constituţional prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie şi prevederile art. 107 alin. (2) lit. a) raportat la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.
    24. Astfel conturată, excepţia supune Curţii Constituţionale o problemă de legiferare ce intră în competenţa legiuitorului primar sau delegat, iar nu a Curţii Constituţionale, al cărei rol este acela de a verifica dispoziţiile din legi şi ordonanţe în raport cu prevederile constituţionale şi de a le „elimina“ pe acelea care nu concordă cu prevederile Constituţiei. A admite excepţia de neconstituţionalitate în sensul complinirii, eventual pe calea unei decizii interpretative, a textelor criticate, în sensul extinderii modalităţii de finanţare pe care acestea le prevăd la o altă categorie de beneficiari, ar însemna substituirea legiuitorului de către Curtea Constituţională, care s-ar comporta ca un veritabil legiuitor pozitiv, încălcând ea însăşi principiile constituţionale pe care este chemată să le protejeze.
    25. Se observă în acest sens că instanţa constituţională română a reţinut relevanţa constituţională a unor omisiuni legislative, învestindu-se, în consecinţă, cu sancţionarea acestora, atunci când astfel de omisiuni generează încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, prin care Curtea a statuat că „omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“) .
    26. Or, în cauza de faţă, nu subzistă ipoteza unei omisiuni cu relevanţă constituţională în sensul celor mai sus precizate, ci a unei probleme de legiferare, ce implică examinarea întregului cadru legislativ al facilităţilor acordate operatorilor de transport, aşadar a politicii legislative în domeniu. Această problemă şi analiza pe care o implică excedează competenţei Curţii Constituţionale. Tot astfel, excedează competenţei Curţii Constituţionale verificarea concordanţei măsurilor legislative criticate cu dispoziţiile Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene. Înlăturarea eventualelor neconcordanţe dintre Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi dispoziţiile Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene intră în competenţa legiuitorului, iar, cât priveşte aplicarea acestor norme, eventuala contradicţie se rezolvă potrivit regulii prevăzute de art. 148 alin. (2) din Constituţie, cu acordarea priorităţii normelor europene în caz de contradicţie cu cele interne, decizia revenind instanţelor competente să soluţioneze litigiile respective.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) şi ale art. 205 alin. (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de societăţile Teisa - S.R.L., Auto Dimas - S.R.L., Geo Tur - S.R.L., Apetrans -S.R.L., Lorion - S.R.L., RVG Speed - S.R.L., Pris Com Univers - S.R.L. şi LYK - S.R.L. în Dosarul nr. 217/45/2020* al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Prim-magistrat-asistent delegat,
                    Marieta Safta

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016