Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 177 din 4 aprilie 2023  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 177 din 4 aprilie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 768 din 24 august 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ştefan Dezsi în Dosarul nr. 345/323/2018 al Judecătoriei Târnăveni. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.415D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 730 din 20 noiembrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea civilă din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 345/323/2018, Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ştefan Dezsi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de natură succesorală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun persoanelor care formulează cereri privind stabilirea masei succesorale să plătească o taxă de timbru raportată la valoarea totală a masei succesorale partajabile, neavându-se în vedere cota sau valoarea efectiv solicitată prin cererea de chemare în judecată. Arată că astfel se poate ajunge în situaţii în care justiţiabilii care au o cotă mică dintr-o universalitate mai însemnată ca valoare să fie în imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru calculată la valoarea totală a masei partajabile sau chiar ca valoarea acestei taxe să fie mai mare decât pretenţiile reclamantului. Chiar dacă accesul la justiţie nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia şi poate fi condiţionat de plata unor taxe, atunci când aceste taxe devin exorbitante, depăşind posibilităţile de plată ale justiţiabilului, sau cuantumul acestora poate fi chiar mai mare decât valoarea pretenţiilor, autorul excepţiei consideră că în această împrejurare se limitează dreptul de acces la justiţie, iar dreptul la moştenire şi dreptul de proprietate nu mai sunt garantate efectiv. Învederează că prin stabilirea unor taxe exagerate statul nu păstrează un echilibru just între interesul său şi cel al justiţiabilului, iar în situaţia de faţă garantarea dreptului de proprietate şi a dreptului de moştenire rămâne pur teoretică, întrucât justiţiabilul este împiedicat să îşi exercite aceste drepturi din motive financiare. Apreciază că scutirea sau eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru nu reprezintă o soluţie eficientă pentru remedierea acestei probleme, întrucât prin aceste proceduri nu se elimină dezechilibrul creat prin modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Susţine că reglementarea actuală a taxelor judiciare de timbru în materia cererilor privind partajul şi a altor cereri în materie succesorală, aflate în strânsă legătură cu acestea, sunt vădit prohibitive în privinţa accesului la justiţie, neexistând un echilibru proporţional între interesul urmărit de stat prin impunerea taxei judiciare de timbru şi limitarea pe care o aduce dreptului de acces la justiţie. De asemenea, apreciază că nu se justifică timbrarea separată a cererilor pentru stabilirea calităţii de moştenitor şi a masei partajabile, deoarece acestea reprezintă operaţiuni absolut necesare soluţionării cererii de partaj.
    6. Judecătoria Târnăveni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, regula fiind cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor, care are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Instanţa subliniază că stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.
    7. Instanţa de judecată învederează că taxa judiciară de timbru în materia partajului succesoral nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Textul de lege criticat stabileşte, în mod clar, care sunt taxele ce trebuie achitate în materia cererilor de partaj, justiţiabilul având posibilitatea, tocmai ca o garanţie a liberului acces la justiţie, ca în situaţia în care acestea sunt împovărătoare şi nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale să solicite acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi scutiri sau eşalonări, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, vizează dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, însă instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, drept care Curtea apreciază că se impun anumite precizări, în vederea clarificării obiectului sesizării.
    12. În acest sens, cu ocazia deliberării asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere caracterul interpretabil al concluziilor formulate de avocatul autorului excepţiei, Judecătoria Târnăveni a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a clarifica dacă acesta a înţeles să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 sau la dispoziţiile actuale din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la taxa judiciară de timbru datorată pentru cererile de dezbatere succesorală şi partaj judiciar. În acest context, la termenul de judecată din 21 mai 2019, avocatul a precizat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    13. Prin urmare, având în vedere cele mai sus menţionate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    "Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
    a) stabilirea bunurilor supuse împărţelii - 3% din valoarea acestora;
    b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar; […]
    f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile."

    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 46 privind dreptul de moştenire, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate în speţă au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 41 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, Decizia nr. 673 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2016, Decizia nr. 410 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 30 august 2018, Decizia nr. 730 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 26 februarie 2019, sau Decizia nr. 584 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 5 februarie 2021, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii reglementării criticate.
    16. Prin jurisprudenţa precitată, Curtea a statuat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii.
    17. Prin Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016, paragraful 22, Curtea a reţinut că, potrivit art. 104 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale“. Curtea a constatat, de asemenea, că, prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, instanţa supremă, soluţionând un recurs în interesul legii, a caracterizat raportul dintre beneficiarul serviciului public al justiţiei şi instanţa de judecată după cum urmează: obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligaţie fiscală şi este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiţie. Între beneficiarul serviciului public al justiţiei şi instanţa de judecată se stabileşte un raport de drept financiar, caracterizat prin relaţia de subordonare a părţilor. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanţa de judecată, separat şi distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă şi care este, de regulă, unul de drept privat, procesul civil debutând numai în măsura în care obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată.
    18. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea accesului liber la justiţie, prin Decizia nr. 41 din 3 februarie 2015, precitată, Curtea Constituţională a reţinut că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 preia, în esenţă, în ceea ce priveşte modul de taxare a cererilor în materia partajului judiciar, reglementarea cuprinsă iniţial în art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, lege abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Curtea a constatat că aceste prevederi de lege au mai făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012), şi a reţinut că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.
    19. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin stabilirea unor taxe exagerate statul nu păstrează un echilibru just între interesul său şi cel al justiţiabilului, astfel că garantarea dreptului de proprietate şi a dreptului de moştenire rămâne pur teoretică, justiţiabilul fiind împiedicat să îşi exercite aceste drepturi din motive financiare, prin Decizia nr. 41 din 3 februarie 2015, mai sus menţionată, Curtea a subliniat că taxa judiciară de timbru în materia partajului nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie, în acest sens fiind prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    20. Prin Decizia nr. 730 din 20 noiembrie 2018, paragraful 16, Curtea a subliniat că textul de lege criticat stabileşte, în mod clar, care sunt taxele ce trebuie achitate în materia cererilor de partaj, justiţiabilul având posibilitatea, tocmai ca o garanţie a accesului liber la justiţie, ca, în situaţia în care acestea sunt împovărătoare şi nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, să solicite acordarea ajutorului public judiciar. Astfel, prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul a instituit posibilitatea ca persoanele fizice să poată beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Dezsi în Dosarul nr. 345/323/2018 al Judecătoriei Târnăveni şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Târnăveni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2023.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016