Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 176 din 26 martie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 176 din 26 martie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 508 din 24 iunie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) raportate la art. 518, art. 27 şi art. 483 din Codul de procedură civilă, cu trimitere la modul de interpretare din Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Biroul executorului judecătoresc Nicolescu Gheorghe Alin din Bucureşti în Dosarul nr. 20.465/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.553D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat George Dăuceanu, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.623D/ 2018, nr. 1.645D/2018, nr. 1.653D/2018, nr. 1.663D/2018, nr. 1.664D/2018, nr. 1.694D/2018, nr. 1.706D/2018, nr. 1.721D/2018, nr. 1.730D/2018, nr. 1.737D/2018, nr. 1.743D/2018, nr. 1.779D/2018, nr. 1.781D/2018, nr. 1.784D/2018, nr. 1.833D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018-nr. 1.875D/ 2018, nr. 1.877D/2018-nr. 1.891D/2018, nr. 1.893D/2018, nr. 1.894D/2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 1.990D/2018, nr. 2.032D/2018, nr. 2.039D/2018, nr. 2.041D/2018, nr. 2.045D/2018, nr. 2.085D/2018 nr. 2.191D/2018, nr. 2.204D/2018-nr. 2.206D/ 2018, nr. 2.224D/2018, nr. 2.228D/2018, nr. 2.248D/2018, nr. 2.273D/ 2018, nr. 2.285D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.292D/2018, nr. 2.293D/2018, nr. 2.320D/2018- nr. 2.322D/2018, nr. 2.352D/2018, nr. 2.365D/2018, nr. 2.367D/2018 şi nr. 2.374D/2018-nr. 2.378D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (dosarele nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018-nr. 1.875D/2018, nr. 1.877D/2018-nr. 1.891D/ 2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 2.293D/2018, nr. 2.374D/2018-nr. 2.378D/2018), art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (dosarele nr. 1.694D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.320D/2018, nr. 2.321D/2018 şi nr. 2.367D/2018), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (dosarele nr. 1.706D/2018 şi nr. 2.206D/2018), art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele nr. 1.721D/2018, nr. 1.730D/2018, nr. 1.737D/2018, nr. 1.743D/2018, nr. 1.833D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 1.893D/ 2018, nr. 1.894D/2018, nr. 1.990D/2018, nr. 2.041D/2018, nr. 2.191D/ 2018, nr. 2.224D/2018, nr. 2.273D/2018, nr. 2.285D/2018, nr. 2.322D/2018, nr. 2.352D/2018 şi nr. 2.365D/2018), art. 27 raportat la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (dosarele nr. 1.781D/2018 şi nr. 2.204D/2018), art. 25 alin. (1), art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (Dosarul nr. 2.032D/2018), art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (Dosarul nr. 1.664D/2018 şi nr. 2.085D/2018), a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1 000 000 de lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (Dosarul nr. 1.663D/2018), a prevederilor art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (Dosarul nr. 2.248D/2018), art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (Dosarul nr. 2.039D/2018), art. 27 şi art. 521 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (Dosarul nr. 2.045D/2018), art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 (dosarele nr. 1.645D/2018, nr. 1.653D/2018, nr. 1.623D/2018, nr. 2.205D/2018), art. 27 şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, art. 457 din Codul de procedură civilă (Dosarul nr. 2.292D/2018), precum şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (Dosarul nr. 2.228D/2018).
    4. Excepţiile au fost ridicate de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă, din oficiu, de Societatea First Bank - S.A. din Bucureşti, fostă Societatea Piraeus - S.A. din Bucureşti, de Societatea Credit Europe Bank Romania - S.A. din Bucureşti, de Societatea Centrul Medical Mipet - S.R.L. din Bucureşti şi de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş din Piteşti, de Robert Ştefan Preda şi Iuliana Lucia Preda, de Societatea Antena 3 - S.A. din Bucureşti, Mihai-Emanuel Gâdea, Cristian-Mugur Ciuvică şi Bianca Grigore, de Simona Ileana Enescu, de Societatea Slavya Construct - S.R.L. din Turceni, judeţul Gorj, de Societatea Rădăcini Motors - S.R.L. din Bucureşti, de Marioara Custură, de Dumitru Cherestan şi Rodica Cherestan, de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti, de First Bank Romania - S.A. din Bucureşti, de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti, de Viorel Nicolae Constantinescu şi Irina Constantinescu, de Societatea Acomin - S.A. din Deva, de Cornelia Szekeres, de Societatea Metasib - S.A. din Sibiu, de Nicolae Vecerdea şi Ana Vecerdea, de Răsvan Gabriel Toader, de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică din comuna Hodac, judeţul Mureş, de Cătălin Alexandru Barbu, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. şi Societatea Credit Europe Ipotecar I.F.N. - S.A., de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, de Octavian Adam, prin mandatar Laura Enache, de Lidia-Evelin Stoian, de Adrian Lucian Mircea, Nicoleta Mircea, Ioan Mircea şi Victoria Mircea, de Societatea Con-A S.R.L. din Sibiu, de Maria Adela Prodea şi Mircea Vasile Prodea, de Constantin Răcean şi Maria Răcean, de Hermann Jurgen Schuster şi Sabina Poliana Schuster, de Societatea Lebăda - S.R.L din Satu Mare şi Societatea Arhiva SM - S.R.L. din Satu Mare, de Societatea EAG Agricol 2012 - S.R.L. din Oradea, de Steliana Stoian, Mariana Cateliu, Mihaela Cateliu şi Georgiana Cateliu, de Camelia Lorincz şi Adorian-Valentin Lorincz, de Luminiţa Lia Lakatos şi Cristian Lakatos, de Societatea Continvest - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Romexpert IPURL, precum şi de Maria Lucuţari, în dosarele nr. 8.710/233/2015*, nr. 18.452/196/2013*, nr. 13.338/233/2014, nr. 19.665/233/2014, nr. 26.209/233/2014, nr. 1.241/228/2015, nr. 1.541/231/2015, nr. 1.739/233/2015*, nr. 1.979/173/2015*, nr. 241/173/2015, nr. 10.233/233/2016, nr. 11.164/233/2016, nr. 11.982/233/2016, nr. 12.191/233/2016, nr. 12.603/196/2016*, nr. 15.355/233/2016, nr. 16.018/231/2016, nr. 1.961/91/2016**, nr. 1.961/324/2016, nr. 17.662/233/2016, nr. 23.228/233/2016, nr. 24.085/233/2016, nr. 3.327/233/2016, nr. 366/228/2016, nr. 3.787/324/2016*, nr. 4.701/233/2016, nr. 5.502/196/2016, nr. 5.987/324/2016*, nr. 9.086/231/2016, nr. 9.513/231/2016*, nr. 2.525/233/2017, nr. 5.696/233/2017, nr. 1.080/91/2016, nr. 1.796/324/2016, nr. 12.537/233/2016, nr. 2.865/233/2017, nr. 14.868/233/2016, nr. 10.322/233/2016, nr. 81.819/299/2015***, nr. 13.042/196/ 2017 şi nr. 9.940/231/2015* ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, dosarele nr. 1.201/109/2014***/a2, nr. 37.519/3/2015/a1, nr. 6.043/3/2015/a5, nr. 7.886/101/2015/a1, nr. 47.191/3/2015/a1, nr. 2.615/102/2015/a2, nr. 801/3/2017/a1, nr. 37.450/3/2015/a1, nr. 5.269/3/2015/a1, nr. 37.087/3/2015/a1, nr. 42.175/3/2015/a1 şi nr. 1.702/93/2015/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile I civilă şi a II-a civilă, dosarele nr. 6.849/296/2014, nr. 4.585/296/C/2016 - R şi nr. 634/833/2016 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Secţia I civilă, Dosarul nr. 1.360/212/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dosarele nr. 10.651/318/2015, nr. 14.383/318/2015, nr. 1.410/317/2016, nr. 6.141/318/2016, nr. 7.723/225/2016 şi nr. 2.256/225/2016 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, dosarele nr. 11.085/306/2015, nr. 777/221/2016*, nr. 3.778/306/2015, nr. 12/306/2017*, nr. 1.663/306/2015, nr. 5.777/306/2016, nr. 2.888/306/2014, nr. 182/175/2016, nr. 153/1/2018, nr. 17.271/306/2014*, nr. 10.629/306/2014 şi nr. 10.748/306/2016 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi, respectiv, Secţia I civilă, dosarele nr. 23.943/301/2015, nr. 20.465/302/2016, nr. 7.835/302/2015*, nr. 17.558/303/2015 şi nr. 34.142/300/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile a III-a civilă, a IV-a civilă şi a V-a civilă, Dosarul nr. 10.689/299/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Dosarul nr. 4.306/219/2015* al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi Dosarul nr. 521/334/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.
    5. La apelul nominal răspund următoarele părţi: în Dosarul nr. 1.623D/2018 răspunde autorul excepţiei, personal, în Dosarul nr. 1.694D/2018, răspunde, pentru partea Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, doamna consilier juridic Daniela Minca, cu delegaţie depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.730D/2018 răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Traian-Mihai Mustăciosu, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi partea Ovidiu-Răzvan Savaliuc, personal, în dosarele nr. 1.865D/2018 şi nr. 2.376D/2018 răspunde, pentru partea First Bank - S.A. din Bucureşti, fostă Banca Piraeus - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Eugen Tudose, cu delegaţie depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.867D/2018, răspunde, pentru partea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea, doamna consilier juridic Ana-Roxana Mohorea, cu împuternicire depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.889D/2018 răspunde, pentru partea Constantin Stăncilă, mandatarul acesteia, Valeria Purcaru, cu procură judiciară depus la dosar, în Dosarul nr. 2.045D/2018, pentru autoarea excepţiei, răspunde doamna avocat Ana Maria Vintan, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, în Dosarul nr. 2.248D/2018 răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Eugen Tudose, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, iar în Dosarul nr. 2.352D/2018 răspund părţile Ioan Dragoş şi Maria Dragoş, personal şi reprezentaţi de doamna avocat Ionela Ancuţa Pătru, din Baroul Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi, procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.730D/2018 partea Laura Codruţa Kövesi a depus un înscris prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsă, în Dosarul nr. 1.863D/2018, partea Emil Pavel a depus o cerere prin care solicită admiterea excepţiei, în Dosarul nr. 1.864D/2018, partea P.F.A. Feraru Raluca Aida a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă, în Dosarul nr. 1.867D/2018, partea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, iar în Dosarul nr. 2.321D/2018 autoarea excepţiei a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
    7. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.623D/2018, nr. 1.645D/2018, nr. 1.653D/ 2018, nr. 1.663D/2018, nr. 1.664D/2018, nr. 1.694D/2018, nr. 1.706D/2018, nr. 1.779D/2018, nr. 1.721D/2018, nr. 1.730D/2018, nr. 1.737D/2018, nr. 1.743D/2018, nr. 1.781D/2018, nr. 1.784D/2018, nr. 1.833D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018-nr. 1.875D/2018, nr. 1.877D/2018- nr. 1.891D/2018, nr. 1.893D/2018, nr. 1.894D/2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 1.990D/2018, nr. 2.032D/2018, nr. 2.039D/ 2018-nr. 2.041D/2018, nr. 2.045D/2018, nr. 2.085D/2018, nr. 2.191D/2018, nr. 2.204D/ 2018-nr. 2.206D/2018, nr. 2.224D/2018, nr. 2.228D/2018, nr. 2.248D/2018, nr. 2.273D/2018, nr. 2.285D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.292D/2018, nr. 2.293D/2018, nr. 2.320D/2018, nr. 2.321D/2018, nr. 2.322D/2018, nr. 2.352D/2018, nr. 2.365D/2018, nr. 2.367D/2018 şi nr. 2.374D/2018 - nr. 2.378D/2018 la Dosarul nr. 1.553D/2018. Reprezentanţii părţilor prezente nu se opun conexării. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.623D/2018, nr. 1.645D/2018, nr. 1.653D/2018, nr. 1.663D/2018, nr. 1.664D/2018, nr. 1.694D/2018, nr. 1.706D/2018, nr. 1.779D/2018, nr. 1.721D/2018, nr. 1.730D/2018, nr. 1.737D/2018, nr. 1.743D/2018, nr. 1.781D/2018, nr. 1.784D/2018, nr. 1.833D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018-nr. 1.875D/2018, nr. 1.877D/2018-nr. 1.891D/2018, nr. 1.893D/2018, nr. 1.894D/2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 1.990D/2018, nr. 2.032D/2018, nr. 2.039D/2018-nr. 2.041D/2018, nr. 2.045D/ 2018, nr. 2.085D/2018, nr. 2.191D/2018, nr. 2.204D/2018-nr. 2.206D/2018, nr. 2.224D/2018, nr. 2.228D/2018, nr. 2.248D/2018, nr. 2.273D/2018, nr. 2.285D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.292D/2018, nr. 2.293D/2018, nr. 2.320D/2018, nr. 2.321D/2018, nr. 2.322D/2018, nr. 2.352D/2018, nr. 2.365D/2018, nr. 2.367D/2018 şi nr. 2.374D/2018-nr. 2.378D/2018 la Dosarul nr. 1.553D/2018, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fondul cauzei.
    9. Reprezentantul autorilor excepţiei din Dosarul nr. 1.730D/2018 solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu motivarea formulată în scris. Partea Ovidiu-Răzvan Savaliuc solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi solicită Curţii ca, în considerentele deciziei pe care o va pronunţa, să sancţioneze comportamentul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care îl apreciază ca fiind anti-cetăţean. În acest sens arată că, deşi hotărârea instanţei de apel putea fi atacată cu recurs, ca urmare a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, recursul a fost respins ca inadmisibil chiar de către Înalta Curte.
    10. În Dosarul nr. 1.694D/2018, reprezentanta părţii Casa de Asigurări de Sănătate Argeş solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost motivată în scris. Depune concluzii scrise.
    11. În Dosarul nr. 1.623D/2018, autorul excepţiei arată că, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. De asemenea arată că, în dosarul de fond în care este parte, în faţa instanţei de recurs s-a pus problema dacă litigiul este finalizat, având în vedere interpretările care s-au dat paragrafului 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Apreciază că această decizie se aplică şi în cazul hotărârilor pronunţate anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar înainte de declararea căii de atac a recursului. Prin urmare, arată că, în cazul neaplicării acestei decizii şi în aceste situaţii, ar fi încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât, înainte de publicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, persoanele interesate au putut invoca direct excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Astfel, doar Curtea Constituţională poate clarifica dacă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare sunt respectate în momentul în care nu poate invoca aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, pentru că nu s-ar respecta art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi nici dispoziţiile constituţionale referitoare la efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Depune concluzii scrise.
    12. În Dosarul nr. 1.865D/2018 şi nr. 2.376D/2018, reprezentantul părţii Societatea First Bank - S.A. din Bucureşti, fostă Societatea Piraeus-S.A. din Bucureşti, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    13. În Dosarul nr. 1.889D/2018, reprezentanta părţii Constantin Stăncilă învederează aspecte legate de fondul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată şi depune note scrise în acest sens.
    14. În Dosarul nr. 2.045D/2018, reprezentanta autoarei excepţiei solicită Curţii să pronunţe o soluţie care să ţină cont de Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    15. În Dosarul nr. 2.248D/2018, reprezentantul autoarei excepţiei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, raportat la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    16. În Dosarul nr. 2.352D/2018, reprezentanta părţilor Ioan Dragoş şi Maria Dragoş formulează concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    17. În Dosarul nr. 1.867D/2018, reprezentanta părţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    18. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    19. Prin deciziile civile nr. 364/R, nr. 343/R, nr. 346/R, nr. 352/R, nr. 348/R, nr. 329/R, nr. 369/R, nr. 362/R, nr. 363/R, nr. 438/R, nr. 340/R, nr. 336/R, nr. 373/R, nr. 338/R, nr. 359/R, nr. 391/R, nr. 394/R, nr. 344/R, nr. 361/R, nr. 351/R, nr. 333/R, nr. 337/R, nr. 376/R, nr. 334/R, nr. 357/R, nr. 449/R, nr. 382/R, nr. 360/R, nr. 330/R, nr. 365/R, nr. 339/R, nr. 335/R, nr. 393/R, nr. 432/R , nr. 555/R, nr. 557/R, nr. 647/R, nr. 631/R, nr. 612/R, nr. 636/R şi nr. 617/R din 10, 12 şi 17 octombrie 2018, 14 noiembrie 2018, 26 noiembrie 2018, 21 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 8.710/233/2015*, nr. 18.452/196/ 2013*, nr. 13.338/233/2014, nr. 19.665/233/2014, nr. 26.209/ 233/2014, nr. 1.241/228/2015, nr. 1.541/231/2015, nr. 1.739/ 233/2015*, nr. 1.979/173/2015*, nr. 241/173/2015, nr. 10.233/ 233/2016, nr. 11.164/233/2016, nr. 11.982/233/2016, nr. 12.191/ 233/2016, nr. 12.603/196/2016*, nr. 15.355/233/2016, nr. 16.018/ 231/2016, nr. 1.961/91/2016**, nr. 1.961/324/2016, nr. 17.662/ 233/2016, nr. 23.228/233/2016, nr. 24.085/233/2016, nr. 3.327/ 233/2016, nr. 366/228/2016, nr. 3.787/324/2016*, nr. 4.701/ 233/2016, nr. 5.502/196/2016, nr. 5.987/324/2016*, nr. 9.086/ 231/2016, nr. 9.513/231/2016*, nr. 2.525/233/2017, nr. 5.696/ 233/2017, nr. 1.080/91/2016, nr. 1.796/324/2016, nr. 12.537/ 233/2016, nr. 2.865/233/2017, nr. 14.868/233/2016, nr. 10.322/ 233/2016, nr. 81.819/299/2015***, nr. 13.042/196/2017 şi nr. 9.940/231/2015*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018-nr. 1.875D/2018, nr. 1.877D/2018- nr. 1.891D/2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 2.293D/ 2018, nr. 2.374D/2018, nr. 2.375D/2018, nr. 2.376D/2018, 2.377D/ 2018 şi nr. 2.378D/2018), art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, precum şi cu prevederile art. 457 din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.292D/2018).
    20. Prin încheierile din 10 şi 18 octombrie 2018, 18 septembrie 2018, 27 septembrie 2018, 15 noiembrie 2018, 4 octombrie, 20 noiembrie 2018, 22 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 1.201/109/2014***/a2, nr. 37.519/3/2015/a1, nr. 6.043/3/2015/a5, nr. 7.886/101/2015/a1, nr. 47.191/3/2015/a1, nr. 2.615/102/2015/a2, nr. 801/3/2017/a1, nr. 37.450/3/2015/a1, nr. 5.269/3/2015/a1, nr. 1.702/93/2015/a1, nr. 42.175/ 3/2015/a1 şi nr. 37.087/3/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile I civilă şi a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.694D/2018), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.706D/2018, nr. 1.779D/2018, nr. 2.206D/2018), art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.730D/2018 şi nr. 2.365D/2018), art. 27 raportat la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.781D/2018, nr. 2.204D/2018), art. 25 alin. (1), art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.032D/2018), art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.653D/2018 şi nr. 2.205D/2018).
    21. Prin încheierile din 27 septembrie 2018, 13 decembrie 2018, 21 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 6.849/296/2014, nr. 634/833/2016, nr. 4.585/296/C/2016 - R, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.737D/2018, nr. 2.224D/2018, nr. 2.352D/2018).
    22. Prin Încheierea din 8 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.360/212/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.085D/2018).
    23. Prin încheierile din 15 noiembrie 2018, 31 octombrie 2018, 18 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 2.256/225/2016, nr. 6.141/318/2016, nr. 1.410/317/2016, nr. 10.651/318/2015, nr. 14.383/318/2015 şi nr. 7.723/225/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.721D/2018, nr. 1.743D/2018, nr. 1.833D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 1.893D/2018, nr. 1.894D/2018).
    24. Prin încheierile din 9 octombrie 2018, 16 octombrie 2018, 17 octombrie 2018, 15 noiembrie 2018, 13 noiembrie 2018, 7 noiembrie 2018, 31 octombrie 2018, 24 octombrie 2018, 4 decembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 11.085/306/2015, nr. 2.888/306/2014, nr. 182/175/2016, nr. 153/1/2018, nr. 17.271/306/2014*, nr. 777/221/2016*, nr. 3.778/306/2015, nr. 12/306/2017*, nr. 1.663/306/2015, nr. 5.777/306/2016, nr. 10.629/306/2014, nr. 10.748/306/2016, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi, respectiv, Secţia I civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.664D/2018, nr. 2.321D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.320D/2018), a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.663D/2018), art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.039D/2018), a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.041D/2018, nr. 1.990D/2018, nr. 2.322D/2018, nr. 2.285D/2018), respectiv, a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.228D/2018).
    25. Prin încheierile din 12 noiembrie 2018, 19 septembrie 2018, 9 octombrie 2018, 1 octombrie 2018, 1 noiembrie 2018 şi 27 noiembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 23.943/301/2015, nr. 20.465/302/2016, nr. 7.835/302/2015*, nr. 17.558/303/2015, nr. 34.142/300/2015 şi nr. 10.689/299/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţiile a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a IV-a civilă şi a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi art. 521 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul nr. 2.045D/2018), art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 şi 483 din Codul de procedură civilă, cu trimitere la modul de interpretare din Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.553D/2018), art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.645D/2018 şi nr. 1.623D/2018), art. 27 din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.273D/2018) şi art. 27 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.367D/2018).
    26. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.306/219/2015*, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.248D/2018).
    27. Prin Încheierea din 5 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 521/334/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.191D/2018).
    28. Excepţia a fost invocată de instanţa de judecată din oficiu, (dosarele nr. 1.856D/2018, nr. 1.859D/2018, nr. 1.861D/2018 - nr. 1.868D/2018, nr. 1.869D/2018 - nr. 1.875D/2018, nr. 1.877D/ 2018 - nr. 1.891D/2018, nr. 1.918D/2018, nr. 1.939D/2018, nr. 2.292D/2018, nr. 2.293D/2018, nr. 2.374D/2018 - nr. 2.378D/ 2018), de Societatea First Bank - S.A. din Bucureşti, fosta Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti (dosarele nr. 1.833D/2018 şi nr. 1.865D/2018 şi nr. 1.893D/2018), de Societatea Credit Europe Bank Romania - S.A. din Bucureşti (Dosarul nr. 1.869D/2018), de Centrul Medical Mipet - S.R.L. din Bucureşti şi de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, cu sediul în Piteşti (Dosarul nr. 1.694D/2018), de Robert Ştefan Preda şi Iuliana Lucia Preda (Dosarul nr. 1.706D/2018), de Societatea Antena 3 - S.A. din Bucureşti, Mihai-Emanuel Gâdea, Cristian-Mugur Ciuvică şi Bianca Grigore (Dosarul nr. 1.730D/2018), de Simona Ileana Enescu (Dosarul nr. 1.779D/2018), de Societatea Slavya Construct - S.R.L din Turceni, judeţul Gorj (Dosarul nr. 1.781D/2018), de Societatea Rădăcini Motors - S.R.L. din Bucureşti, (Dosarul nr. 1.784D/2018), de Marioara Custură (Dosarul nr. 2.032D/2018), de Dumitru Cherestan şi Rodica Cherestan (Dosarul nr. 1.737D/2018), de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti (dosarele nr. 1.664D/2018, nr. 2.045D/2018, nr. 2.085D/2018, nr. 2.248D/2018, nr. 2.286D/2018, nr. 2.288D/2018, nr. 2.320D/2018), de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti (dosarele nr. 1.721D/2018, nr. 1.834D/2018, nr. 2.293D/2018), de Viorel Nicolae Constantinescu şi Irina Constantinescu (Dosarul nr. 1.894D/ 2018), de Societatea Acomin - S.A. din Deva (Dosarul nr. 1.663D/ 2018), de Cornelia Szekeres (Dosarul nr. 2.039D/2018), de Societatea Metasib - S.A. din Sibiu (Dosarul nr. 2.041D/2018), de Nicolae Vecerdea şi Ana Vecerdea (Dosarul nr. 1.990D/2018), de Biroul executorului judecătoresc Nicolescu Gheorghe Alin din Bucureşti (Dosarul nr. 1.553D/2018), de Răsvan Gabriel Toader (Dosarul nr. 1.645D/2018), de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică din comuna Hodac, judeţul Mureş (Dosarul nr. 1.653D/ 2018), de Cătălin Alexandru Barbu (Dosarul nr. 1.623D/2018), de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. şi Societatea Credit Europe Ipotecar I.F.N. - S.A. (Dosarul nr. 2.292D/2018), de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi (Dosarul nr. 2.375D/2018), de Octavian Adam, prin mandatar Laura Enache (Dosarul nr. 2.367D/2018), de Lidia-Evelin Stoian (Dosarul nr. 2.273D/2018), de Adrian Lucian Mircea, Nicoleta Mircea, Ioan Mircea şi Victoria Mircea (Dosarul nr. 2.322D/2018), de Societatea Con-A - S.R.L. din Sibiu (Dosarul nr. 2.321D/ 2018), de Maria Adela Prodea şi Mircea Vasile Prodea (Dosarul nr. 2.320D/2018), de Constantin Răcean şi Maria Răcean (Dosarul nr. 2.285D/2018), de Hermann Jurgen Schuster şi Sabina Poliana Schuster (Dosarul nr. 2.228D/2018), de Societatea Lebăda - S.R.L din Satu Mare şi Societatea Arhiva SM - S.R.L. din Satu Mare (Dosarul nr. 2.352D/2018), de Societatea EAG Agricol 2012 - S.R.L. din Oradea (Dosarul nr. 2.224D/2018), de Steliana Stoian, Mariana Cateliu, Mihaela Cateliu şi Georgiana Cateliu (Dosarul nr. 2.365D/2018), de Camelia Lorincz şi Adorian-Valentin Lorincz (Dosarul nr. 2.206D/ 2018), de Luminiţa Lia Lakatos şi Cristian Lakatos (Dosarul nr. 2.205D/2018), de Societatea Continvest - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Romexpert IPURL (Dosarul nr. 2.204D/2018), de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti (Dosarul nr. 1.743D/2018), precum şi de Maria Lucuţari (Dosarul nr. 2.191D/2018) în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunţate de instanţele de fond.
    29. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 52 din 18 iunie 2018, se arată, în esenţă, că prin această decizie s-a stabilit că hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, în procese începute anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv data de 20 iulie 2017, nu sunt supuse recursului. Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, instanţa de contencios constituţional a statuat că interpretarea dată de instanţa supremă prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă este neconstituţională. Or, având în vedere existenţa acestor două decizii contrare, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi de Curtea Constituţională, pe de altă parte, se apreciază că singura autoritate în măsură să decidă asupra constituţionalităţii prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de instanţa supremă, prin decizia menţionată, este Curtea Constituţională, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituţie. Totodată, se mai susţine că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă contravine dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, conducând la inaplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în cadrul litigiilor pendinte la data publicării acesteia, cu încălcarea principiilor constituţionale ale separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, legalităţii, egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, precum şi rolului şi efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. În acest sens, se arată că efectul general obligatoriu al acestora este aplicabil de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale nu este definitiv consolidat, nefiind pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă. Or, în ipoteza unui recurs declarat, dar nesoluţionat înainte de data publicării deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, raportul juridic contestat este în curs de soluţionare. Pe de altă parte, se arată că textul constituţional citat nu distinge nici în funcţie de tipurile de decizii pe care Curtea Constituţională le pronunţă, nici în funcţie de conţinutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile instanţei de contencios constituţional, în întregul lor, sunt general obligatorii.
    30. Se mai susţine că legiuitorul a instituit competenţe specifice şi diferite pentru Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmărindu-se eliminarea posibilităţii pronunţării unor hotărâri contradictorii şi respectarea, deopotrivă, a deciziilor pronunţate. În speţă, se pune problema distincţiilor dintre efectele juridice ale deciziilor celor două instanţe, precum şi a temeiului de drept care fundamentează preeminenţa uneia sau alteia dintre deciziile contrare. În acest sens, se mai arată că, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă poate analiza doar prevederi legale, fiind exclus controlul, pe această cale, a unei decizii a Curţii Constituţionale, autoritate publică distinctă de puterea judecătorească, reglementată printr-un titlu distinct din Constituţie. Mai mult, depăşirea atribuţiilor instanţei supreme rezultă din faptul că a trecut la analiza principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, pronunţându-se tocmai asupra unei decizii a instanţei de contencios constituţional, singura autoritate care este garantul supremaţiei Constituţiei, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală şi propriei sale jurisprudenţe. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, nr. 206 din 29 aprilie 2013, nr. 265 din 6 mai 2014, nr. 51 din 16 februarie 2016, nr. 397 din 15 iunie 2016 şi nr. 404 din 15 iunie 2016, arătând că instanţa supremă nu se poate transforma într-o instanţă de control judiciar al actelor Curţii Constituţionale, cu încălcarea efectelor de ordin constituţional ale deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi a competenţelor exclusive ale acesteia. În acest mod instanţa supremă îşi depăşeşte competenţa şi adaugă la o decizie a instanţei de contencios constituţional, negând, pentru justiţiabili, posibilitatea de a invoca nelegalitatea deciziei instanţei de apel pe calea recursului, deşi criteriul valoric care a stat la baza hotărârii legiuitorului, respectiv acela de a exclude accesul la această cale de atac, a fost constatat ca fiind neconstituţional. În acest mod sunt încălcate principiul securităţii juridice, al cerinţelor de precizie, claritate şi previzibilitate, precum şi al statului de drept şi al separaţiei puterilor în stat.
    31. Mai mult, se susţine că este inadmisibil ca, prin înlăturarea efectelor paragrafului 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, instanţa supremă să considere că o normă juridică ce a încetat să mai producă efecte juridice, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, să poată fi aplicată în continuare, cu motivarea că, la momentul începerii procesului judiciar, părţile nu au avut în vedere că hotărârea nu va putea fi supusă recursului. În acest sens se arată că, în justificarea motivului pentru care nu a luat în considerare paragraful 32 din decizia Curţii Constituţionale, referitor la efectele acesteia, instanţa supremă a făcut diferenţierea între considerentele pe care se sprijină aceasta, pe de o parte, şi considerente autonome, pe de altă parte, apreciind că dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale nu face corp comun cu paragraful 32 al acesteia, întrucât nu se sprijină pe acesta, deşi practica instanţei de contencios constituţional este bogată, cu privire la forţa obligatorie a considerentelor deciziilor sale, în acest sens fiind Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017.
    32. Se mai susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la efectele deciziilor sale, prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale îşi pierd eficienţa juridică şi nu mai pot fi aplicate, astfel încât cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti urmează a fi soluţionate cu luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, determinate de existenţa deciziilor Curţii Constituţionale, iar nu prin raportare la art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost interpretat prin decizia instanţei supreme. În soluţionarea problemelor de drept cu care a fost sesizată, instanţa supremă nu îşi poate asuma rolul puterii legiuitoare, nu poate să adopte norme noi sau să abroge norme existente. În acest mod sunt încălcate principiul ierarhiei normelor de drept şi principiul neretroactivităţii, prin ultraactivarea unei norme declarate neconstituţionale.
    33. Se mai susţine că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă, au blocat accesul la calea de atac a recursului, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, punând cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa legii, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. În acest sens, se arată că, potrivit interpretării date de Înalta Curte, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, decizia Curţii Constituţionale se va aplica doar proceselor începute după publicarea acesteia, fiind creată, în acest mod, o diferenţă de tratament juridic între justiţiabilii care au formulat o cerere de chemare în judecată anterior publicării deciziei, pe de o parte, şi justiţiabilii care au formulat o cerere de chemare în judecată ulterior acestei date, pe de altă parte, deşi situaţia juridică este aceeaşi, respectiv există un proces în curs, în care nu a fost pronunţată o hotărâre în apel. Se mai susţine că, deşi o diferenţă de tratament similară, bazată pe momentul introducerii cererii de chemare în judecată, va exista întotdeauna, în cazul în care apare în timp un conflict de legi procedurale (în special în cazul în care legiuitorul a optat pentru ultraactivitatea legii de procedură vechi), totuşi această diferenţă devine nejustificată şi neconstituţională în situaţia în care tratamentul diferenţiat vizează producerea ori nu a efectelor unei dispoziţii legale neconstituţionale. Într-un asemenea caz este restrâns dreptul la recurs, deşi o asemenea restrângere a fost constatată anterior neconstituţională, cu caracter general şi obligatoriu, potrivit efectelor deciziilor Curţii Constituţionale.
    34. De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, se arată că este creată o discriminare nejustificată între persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, şi persoanele care nu au invocat această excepţie, deşi, în ambele cazuri, cererea de chemare în judecată a fost introdusă înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Se susţine că această discriminare nu este fundamentată pe un criteriu obiectiv şi raţional, câtă vreme complexitatea unor cauze nu depinde de invocarea sau nu a excepţiei de neconstituţionalitate, ci de problema de drept dedusă judecăţii.
    35. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, se susţine că aceste prevederi legale, în forma anterioară pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, fără nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
    36. Referitor la art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se susţine că şi acesta capătă valenţe neconstituţionale, din perspectiva interpretării date textelor de lege criticate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă. De asemenea, se susţine că o astfel de interpretare nu poate fi opozabilă tuturor instanţelor de judecată, deoarece nu se referă la dezlegarea unor probleme de drept, ci la interpretarea unei decizii a Curţii Constituţionale.
    37. În concluzie, se susţine că utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat încălcarea principiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3), atrage însăşi neconstituţionalitatea „dezlegării date chestiunii de drept“, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Se mai susţine că, în acelaşi timp, interpretarea dată art. 27 din Codul de procedură civilă, în sensul creării de diferenţieri, pentru situaţii care sunt fundamental asemănătoare, şi al negării accesului la justiţie atrage şi neconstituţionalitatea acestui text de lege, în interpretarea dată de instanţa supremă.
    38. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile I civilă şi a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale asupra cărora s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 au valoarea unei legi noi de procedură, a cărei aplicare în timp presupune observarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, dar şi normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în art. 24-27 din Codul de procedură civilă. Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale nu împiedică, ci, dimpotrivă, impune aplicarea dispoziţiilor art. 24-27 din Codul de procedură civilă, stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme de procedură civilă neputând fi rezolvată doar prin raportarea la Legea fundamentală. Se mai apreciază că Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, răspunde cerinţelor privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi pune în acord aplicarea pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale cu principiul similar reglementat de art. 147 alin. (4) din Constituţie, securitatea juridică fiind reală numai atunci când soluţionarea unei cauze nu este condiţionată de hazardul unei eventuale modificări care să stabilească o nouă normă de competenţă sau de exercitare a unei căi de atac, în situaţia în care în cauză a fost depăşit momentul stabilirii competenţei. Se mai apreciază că interpretarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă asigură tocmai neretroactivitatea dispoziţiilor procedurale noi, apărute fie prin intervenţia legiuitorului, fie ca urmare a declarării neconstituţionalităţii unor texte. Numai în această modalitate se asigură previzibilitatea etapelor procesuale, iar, în cazul concret al căilor de atac, estimarea realistă a duratei procesului, dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă nu fac altceva decât să reitereze consecinţele art. 24-25 din acelaşi cod pentru situaţia particulară a căilor de atac. Dimpotrivă, alegerea unui moment subiectiv pentru aplicarea efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv cel al pronunţării hotărârii, determină o posibilă discriminare pentru diferite părţi care au declanşat litigiile cu reprezentarea clară a modalităţii de desfăşurare a procesului civil, în toate fazele procesuale. Introducerea criteriului subiectiv al momentului pronunţării hotărârii deschide pentru unele părţi posibilitatea accesului la o nouă cale de atac, în timp ce alte părţi sunt lipsite de o asemenea posibilitate, deşi toate părţile se bucurau iniţial de acelaşi regim procesual.
    39. Pe de altă parte, se mai apreciază în esenţă că, pronunţând Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, instanţa supremă nu a făcut decât să-şi exercite una dintre competenţele legale, în acord cu prevederile constituţionale, precum şi cu prevederile legale ce guvernează desfăşurarea procesului civil.
    40. Se mai apreciază că interpretarea dată prevederilor de lege criticate urmăreşte tocmai clarificarea problematicii privitoare la aplicarea în timp a dispoziţiilor procesuale sub aspectul căilor de atac admisibile împotriva unei hotărâri judecătoreşti, iar forul de jurisdicţie constituţională şi instanţa supremă au acţionat fiecare în sfera competenţei lor suverane, Înalta Curte nerealizând decât o interpretare unitară şi obligatorie a efectelor pe care le are declararea neconstituţională a unei dispoziţii legale asupra proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.
    41. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că sesizarea în vederea dezlegării unei chestiuni de drept reprezintă un mecanism de asigurare a unei practici judiciare unitare, complementar şi distinct de instituţia recursului în interesul legii, pus la îndemâna instanţei supreme, iar finalitatea acestuia este pronunţarea unei hotărâri obligatorii, atât pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, cât şi pentru celelalte instanţe judecătoreşti. Se mai apreciază că, pronunţând Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, instanţa supremă nu a făcut altceva decât să-şi exercite una dintre competenţele legale, fără să poată fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate. Se mai apreciază că în sistemul actualului Cod de procedură civilă a fost adoptată o concepţie nouă, care se îndepărtează de la cea anterioară (bazată, fără distincţii, pe aplicarea imediată şi generală a legii noi), tocmai pentru a se ţine seama, deopotrivă, de exigenţele principiului preeminenţei dreptului şi securităţii juridice, precum şi de principiul respectării drepturilor şi situaţiilor legalmente dobândite, al respectării aşteptărilor legitime, al egalităţii în faţa legii, părţile cunoscând încă din momentul declanşării procesului care sunt căile de atac ce se pot exercita. (Dosarul nr. 1.737D/2018 şi nr. 2.352D/2018).
    42. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.224D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că, în acord cu cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 20 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa să se pronunţe în legătură cu efectele unei decizii a Curţii Constituţionale sau să dea dezlegări obligatorii, care contravin deciziilor Curţii Constituţionale, iar acceptarea unei altfel de interpretări ar echivala cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional, fiind înfrânt, în acest mod, efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. În acest mod, interpretarea dată de instanţa supremă prevederilor legale criticate contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi dreptului la un proces echitabil. Se mai apreciază că revine exclusiv instanţei de contencios constituţional sarcina de a tranşa divergenţa dintre propriile interpretări şi interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă.
    43. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă sunt o expresie a voinţei legiuitorului de a stabili cu exactitate ce cale de atac se aplică în situaţia în care, de la momentul promovării acţiunii/cererii şi până la soluţionarea definitivă, intervine o normă procesuală nouă, care schimbă calea de atac. Curtea Constituţională a evidenţiat necesitatea respectării principiului statului de drept şi al previzibilităţii, predictibilităţii şi clarităţii legii, dar şi obligativitatea respectării principiului stabilităţii juridice, or dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte, respectă aceste principii. În ceea ce priveşte prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se apreciază că acest text de lege, care stabileşte momentul de la care devine obligatorie respectarea unei decizii a instanţei supreme, devine neconstituţional, pentru faptul că decizia pronunţată în temeiul său contravine Constituţiei.
    44. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    45. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că, potrivit dezlegării menţionate, prin stabilirea datei sesizării instanţei ca moment procesual de care legea leagă stabilirea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească (conform art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013) au fost aduse la îndeplinire de către instanţa supremă prerogativele constituţionale înscrise în art. 126 alin. (3) din Constituţie, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii şi cu principiile care guvernează desfăşurarea procesului civil. Se mai apreciază că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă nu contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie şi nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece acest drept nu presupune şi dublul grad de jurisdicţie, fiind, dimpotrivă, garantul securităţii juridice. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se apreciază că nu este încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, modalitatea de interpretare a unei chestiuni de drept neintrând în competenţa vreuneia dintre celelalte puteri în stat.
    46. De asemenea, se apreciază că, în raport cu Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu se poate reţine existenţa unei discriminări, întrucât în sistemul actualului Cod de procedură civilă a fost adoptată o concepţie nouă, care se îndepărtează de la cea anterioară (bazată, fără distincţii, pe aplicarea imediată şi generală a legii noi), tocmai pentru a se ţine seamă, deopotrivă, de exigenţele principiului preeminenţei dreptului şi securităţii juridice, precum şi de principiul respectării drepturilor şi situaţiilor legalmente dobândite, al respectării aşteptărilor legitime, al egalităţii în faţa legii. Se apreciază că, potrivit dezlegării menţionate, prin stabilirea datei sesizării instanţei ca moment procesual de care legea leagă stabilirea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească [conform art. 27 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013), au fost aduse la îndeplinire de către instanţa supremă prerogativele constituţionale înscrise în art. 126 alin. (3) din Constituţie, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii şi cu principiile care guvernează desfăşurarea procesului civil.
    47. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin decizia instanţei supreme, este întemeiată, prin raportare la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018. Se apreciază că nu sunt încălcate celelalte dispoziţii constituţionale invocate.
    48. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    49. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin reglementarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere faptul că modificarea regimului căilor de atac pe parcursul unor litigii concrete, aflate în curs de soluţionare, prin adăugarea ori suprimarea unei căi de atac, a unor motive, condiţii de admisibilitate etc., este de natură a avantaja o parte în detrimentul celeilalte, ceea ce rupe echilibrul procesual, egalitatea armelor şi afectează, astfel, echitatea procesului. Pe de altă parte, se apreciază că justiţia este atributul suveran al instanţelor judecătoreşti, conform art. 126 din Constituţie, iar instanţa de contencios constituţional nu a extins controlul de constituţionalitate şi asupra prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017. Astfel, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, instanţa supremă s-a pronunţat în limitele competenţei sale, în materia asigurării unei practici unitare, în temeiul art. 519-521 din Codul de procedură civilă, interpretând art. 27 din Codul de procedură civilă din perspectiva împrejurării că această normă nu a fost declarată neconstituţională, precum şi având în vedere faptul că o decizie de admitere pronunţată de Curtea Constituţională se aplică numai pentru viitor.
    50. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru viitor, de la data publicării acestora având valoare obligatorie şi opozabilitate erga omnes, iar declararea unei norme ca neconstituţională este asemănătoare abrogării acesteia, consecinţele înlăturării normei producându-se pentru viitor. Se mai apreciază, astfel, că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de instanţa supremă, nu contravin principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi regimului folosirii căilor de atac, ci sunt în strictă corelaţie cu dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    51. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    52. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    53. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    54. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    55. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 24 - Legea aplicabilă proceselor noi, art. 25 alin. (1) - Legea aplicabilă proceselor în curs, art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor, art. 457 - Legalitatea căii de atac, art. 483 alin. (2) - Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă, art. 521 alin. (1) şi (4) - Conţinutul şi efectele hotărârii, prin raportare la art. 518 - Încetarea efectelor deciziei din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    56. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudenţa sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată).
    57. Prin urmare, în prezentele cauze, analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, care tinde în mod univoc la critica interpretării dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;
    – Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;
    – Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“

    58. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 30 alin. (6) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 - Rolul Parlamentului, art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1)-(4) referitoare la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a instanţelor judecătoreşti, art. 129 - Folosirea căilor de atac, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale, art. 146 - Atribuţii şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    59. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale.
    60. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a reţinut că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
    61. Curtea a mai reţinut că aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituţionale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forţa juridică superioară a normei constituţionale, în raport cu normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară (în speţă, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremaţiei Legii fundamentale, cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    62. Totodată, Curtea a mai reţinut că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, de către instanţa supremă, este contrară şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la efectele de ordin constituţional ale deciziilor sale. Prin urmare, Curtea a reţinut că incidenţa efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, dispoziţii constituţionale pe care se întemeiază expresia obligativităţii erga omnes a interpretării şi soluţiei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, care implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii, la situaţiile concrete în care normele constatate neconstituţionale au incidenţă (a se vedea şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
    63. Invocând jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 61, Curtea a reţinut că art. 147 din Constituţie este, în privinţa normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancţionatoriu. Astfel, în interpretarea acestui text constituţional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se aplică atât situaţiilor pendinte, cât şi celor ce se vor naşte în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Curtea a mai reţinut că, prin interpretarea dată normei legale criticate de către instanţa supremă, prin hotărârea prealabilă pronunţată, contrar celor statuate printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care aceasta trebuie să dea dovadă faţă de jurisprudenţa instanţei constituţionale, a cărei respectare constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept (a se vedea Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, precitată, paragraful 50). De aceea, interpretarea dată de instanţa supremă textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului nr. 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituţional ale deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluţionării instanţelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituţional al valorii obligatorii şi opozabilităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrată de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.
    64. De asemenea, Curtea a mai reţinut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui control de constituţionalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituţionale incidente, în speţă principiul neretroactivităţii legii civile, echivalează cu încălcarea competenţei specifice exclusive a instanţei de contencios constituţional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală. În acest sens, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), „în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României şi nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora.“
    65. În concluzie, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte efectele constatării ca neconstituţionale a unei soluţii legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu devin incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul“, dat fiind faptul că, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 63, neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curţii s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunţată după publicarea deciziei. Prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă constituie o normă de procedură de natură legală şi nu poate restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional şi s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Or, într-un stat de drept, toate autorităţile publice, atât în aplicarea, cât şi în interpretarea normelor infraconstituţionale, trebuie să respecte deciziile Curţii Constituţionale, din moment ce acestea materializează şi explicitează exigenţele Constituţiei.
    66. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017).
    67. În prezenta cauză se mai formulează o critică de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dintr-o altă perspectivă, susţinându-se că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se aplică, în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în acest sens, cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate admisă, precum şi cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la momentul publicării deciziei de admitere, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Astfel, se susţine că decizia de admitere nu este aplicabilă într-o cauză în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă.
    68. Curtea reţine că nu se poate pronunţa asupra acestor susţineri, din moment ce critica vizează însăşi contestarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, astfel cum au fost reţinute în paragraful 32, nefiind evidenţiate motive intrinseci de neconstituţionalitate a unei norme legale, critica de neconstituţionalitate fiind, din acest punct de vedere, inadmisibilă.
    69. În concluzie, în prezenta cauză, faţă de data invocării prezentelor excepţii de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    70. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
    71. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1 000 000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea reţine că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, dat fiind faptul că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, anterior citată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale.
    72. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în motivarea acesteia se susţine, în esenţă, că utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale, atrage însăşi neconstituţionalitatea „dezlegării date chestiunii de drept“, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    73. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că acestea nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate, pe de o parte, dat fiind faptul că este invocată în mod generic contradicţia textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale. Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în indicarea motivelor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale fiind posibil doar la sesizare, iar nu din oficiu. Pe de altă parte, motivele de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situaţia concretă a contrarietăţii dintre hotărârea prealabilă în cauză şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi nu pot fi translatate în legătură cu prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează, cu caracter general, obligativitatea pentru instanţele judecătoreşti a dezlegării date chestiunilor de drept prin hotărârile prealabile pronunţate de instanţa supremă. Mai mult, textul de lege criticat prevede în mod expres, în alin. (4), că decizia pronunţată în cadrul procedurii hotărârii prealabile îşi încetează obligativitatea la data constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.
    74. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia utilizarea instituţiei pronunţării unei hotărâri prealabile, în scopul înlăturării efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale, atrage însăşi neconstituţionalitatea „dezlegării date chestiunii de drept“, prevăzută de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceasta se referă, în realitate, tot la dispoziţia legală interpretată prin hotărârea prealabilă, respectiv la prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, astfel că nu poate fi reţinută ca o critică distinctă, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    75. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).
    76. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Biroul executorului judecătoresc Nicolescu Gheorghe Alin din Bucureşti în Dosarul nr. 20.465/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă din oficiu, în dosarele nr. 8.710/233/2015*, nr. 18.452/196/2013*, nr. 13.338/233/2014, nr. 19.665/233/2014, nr. 26.209/233/2014, nr. 1.241/228/2015, nr. 1.541/231/2015, nr. 1.739/233/2015* , nr. 1.979/173/2015*, nr. 241/173/2015, nr. 10.233/233/2016, nr. 11.164/233/2016, nr. 11.982/233/2016, nr. 12.191/233/2016, nr. 12.603/196/2016*, nr. 15.355/233/2016, nr. 16.018/231/2016, nr. 1.961/91/2016**, nr. 1.961/324/2016, nr. 17.662/233/2016, nr. 23.228/233/2016, nr. 24.085/233/2016, nr. 3.327/233/2016, nr. 366/228/2016, nr. 3.787/324/2016*, nr. 4.701/233/2016, nr. 5.502/196/2016, nr. 5.987/324/2016* , nr. 9.086/231/2016, nr. 9.513/231/2016*, nr. 2.525/233/2017, nr. 5.696/233/2017, nr. 1.080/91/2016, nr. 1.796/324/2016, nr. 12.537/233/2016, nr. 2.865/233/2017, nr. 14.868/233/2016, nr. 10.322/233/2016, nr. 81.819/299/2015***, nr. 13.042/196/2017 şi nr. 9.940/231/2015*, de Societatea First Bank - S.A. din Bucureşti, fostă Societatea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, în dosarele nr. 1.410/317/2016 şi nr. 14.383/318/2015 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 1.541/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank Romania - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.233/233/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea Centrul Medical Mipet - S.R.L. din Bucureşti şi, respectiv, de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, cu sediul în Piteşti, în Dosarul nr. 1.201/109/2014***/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Robert Ştefan Preda şi Iuliana Lucia Preda în Dosarul nr. 37.519/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Antena 3 - S.A. din Bucureşti, Mihai-Emanuel Gâdea, Cristian-Mugur Ciuvică şi Bianca Grigore în Dosarul nr. 6.043/3/2015/a5 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Simona Ileana Enescu în Dosarul nr. 37.087/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Slavya Construct - S.R.L din Turceni, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 7.886/101/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Rădăcini Motors - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 47.191/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Marioara Custură în Dosarul nr. 42.175/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Dumitru Cherestan şi Rodica Cherestan în Dosarul nr. 6.849/296/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.085/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 23.943/301/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 1.360/212/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.306/219/2015 * al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 182/175/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 153/1/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, şi în Dosarul nr. 17.271/306/2014* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.256/225/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 10.651/318/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 2.865/233/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.141/318/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Viorel Nicolae Constantinescu şi Irina Constantinescu în Dosarul nr. 7.723/225/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Cornelia Szekeres în Dosarul nr. 3.778/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Societatea Metasib - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 12/306/2017* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Nicolae Vecerdea şi Ana Vecerdea în Dosarul nr. 1.663/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Răsvan Gabriel Toader în Dosarul nr. 7.835/302/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică din comuna Hodac, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 2.615/102/2015/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Cătălin Alexandru Barbu în Dosarul nr. 17.558/303/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. şi Societatea Credit Europe Ipotecar I.F.N. - S.A. în Dosarul nr. 10.233/233/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi în Dosarul nr. 10.322/233/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Octavian Adam, prin mandatar Laura Enache, în Dosarul nr. 10.689/299/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Lidia-Evelin Stoian în Dosarul nr. 34.142/300/2015, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Adrian Lucian Mircea, Nicoleta Mircea, Ioan Mircea şi Victoria Mircea în Dosarul nr. 5.777/306/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Societatea Con-A -S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.888/306/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Maria Adela Prodea şi Mircea Vasile Prodea în Dosarul nr. 17.271/306/2014* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Constantin Răcean şi Maria Răcean în Dosarul nr. 10.629/306/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Societatea Lebăda - S.R.L din Satu Mare şi Societatea Arhiva SM - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.585/296/C/2016-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea EAG Agricol 2012 - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 634/833/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Steliana Stoian, Mariana Cateliu, Mihaela Cateliu şi Georgiana Cateliu, în Dosarul nr. 801/3/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Camelia Lorincz şi Adorian-Valentin Lorincz în Dosarul nr. 37.450/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Luminiţa Lia Lakatos şi Cristian Lakatos în Dosarul nr. 5.269/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Continvest - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Romexpert IPURL, în Dosarul nr. 1.702/93/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, precum şi de Maria Lucuţari în Dosarul nr. 521/334/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Biroul executorului judecătoresc Nicolescu Gheorghe Alin din Bucureşti în Dosarul nr. 20.465/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă din oficiu în dosarele nr. 8.710/233/2015*, nr. 18.452/196/2013*, nr. 13.338/233/2014, nr. 19.665/233/2014, nr. 26.209/233/2014, nr. 1.241/228/2015, nr. 1.541/231/2015, nr. 1.739/233/2015*, nr. 1.979/173/2015*, nr. 241/173/2015, nr. 10.233/233/2016, nr. 11.164/233/2016, nr. 11.982/233/2016, nr. 12.191/233/2016, nr. 12.603/196/2016*, nr. 15.355/233/2016, nr. 16.018/231/2016, nr. 1.961/91/2016**, nr. 1.961/324/2016, nr. 17.662/233/2016, nr. 23.228/233/2016, nr. 24.085/233/2016, nr. 3.327/233/2016, nr. 366/228/2016, nr. 3.787/324/2016*, nr. 4.701/233/2016, nr. 5.502/196/2016, nr. 5.987/324/2016*, nr. 9.086/231/2016, nr. 9.513/231/2016*, nr. 2.525/233/2017, nr. 5.696/233/2017, nr. 1.080/91/2016, nr. 1.796/324/2016, nr. 12.537/233/2016, nr. 2.865/233/2017, nr. 14.868/233/2016, nr. 10.322/233/2016, nr. 81.819/299/2015***, nr. 13.042/196/2017 şi nr. 9.940/231/2015*, de Raiffeisen Bank -S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.256/225/2016 şi nr. 10.651/318/2015 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi în Dosarul nr. 10.322/233/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă, de Centrul Medical Mipet - S.R.L. din Bucureşti şi de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş din Piteşti în Dosarul nr. 1.201/109/2014***/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.085/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 23.943/301/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 1.360/212/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.306/219/2015 * al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 182/175/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Dosarul nr. 153/1/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi de Maria Adela Prodea şi Mircea Vasile Prodea în Dosarul nr. 17.271/306/2014* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Societatea Con-A - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.888/306/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Octavian Adam, prin mandatar Laura Enache, în Dosarul nr. 10.689/229/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Robert Ştefan Preda şi Iuliana Lucia Preda în Dosarul nr. 37.519/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Camelia Lorincz şi Adorian-Valentin Lorincz în Dosarul nr. 37.450/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Slavya Construct - S.R.L din Turceni, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 7.886/101/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Continvest - S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Romexpert IPURL, în Dosarul nr. 1.702/93/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Marioara Custură în Dosarul nr. 42.175/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Acomin - S.A. din Deva în Dosarul nr. 777/221/2016* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Cornelia Szekeres în Dosarul nr. 3.778/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Răsvan Gabriel Toader în Dosarul nr. 7.835/302/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică din comuna Hodac, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 2.615/102/2015/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, de Cătălin Alexandru Barbu în Dosarul nr. 17.558/303/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, de Luminiţa Lia Lakatos şi Cristian Lakatos în Dosarul nr. 5.269/3/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Hermann Jurgen Schuster şi, respectiv, de Sabina Poliana Schuster în Dosarul nr. 10.748/306/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile I civilă şi a II-a civilă, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Secţia a IV-a civilă şi Secţia a V-a civilă, Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, precum şi Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina-Loredana Gulie


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice