Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 175 din 29 martie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 175 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 590 din 12 iulie 2018

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de George Cătălin Gavrea în Dosarul nr. 15.740/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.972D/2016.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.177D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de George Cătălin Gavrea în Dosarul nr. 15.151/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală.
    4. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.972D/2016 şi nr. 2.177D/2016 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.177D/2016 la Dosarul nr. 1.972D/2016, care este primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării condiţiilor şi a unui termen în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procurorul de caz. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin încheierile din 22 septembrie 2016 (nr. 2.742) şi din 6 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 15.740/325/2016 şi nr. 15.151/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost ridicată de George Cătălin Gavrea cu ocazia soluţionării unor cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 încalcă principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât nu prevăd un termen în care soluţiile dispuse de către procurorul de caz pot fi infirmate de către procurorul ierarhic superior. Arată astfel că textul de lege criticat permite procurorului ierarhic superior să infirme o soluţie de clasare - pe care o apreciază ca fiind nelegală - şi să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând în intervalul de timp cuprins între data emiterii ordonanţei de clasare şi data la care se împlineşte termenul de prescripţie a răspunderii penale, chiar şi în afara situaţiilor menţionate expres de prevederile art. 335 din Codul de procedură penală. Consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi de previzibilitate, permiţând arbitrarul în activitatea de urmărire penală. Menţionează că principiul accesului liber la justiţie, consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie, implică adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să prevadă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale. Invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit. De asemenea, invocă şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 448 din 29 octombrie 2013 şi nr. 1.092 din 18 decembrie 2012.
    11. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, prin care Curtea Constituţională a respins critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 335 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală pentru lipsa prevederii unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că raţionamentul avut în vedere de instanţa de contencios constituţional, în considerentele deciziei mai sus menţionate, se aplică, în mod corespunzător, şi cu privire la dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu atât mai mult cu cât acest text de lege devine aplicabil în cauză în contextul soluţionării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.
    12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Guvernul, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 5/6.364/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.776 din 9 noiembrie 2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării unui termen în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procurorul de caz. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În subsidiar, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, şi anume Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011. Arată că norma criticată reprezintă o concretizare, la nivelul Legii nr. 304/2004, a principiilor consacrate de prevederile art. 131 alin. (1) şi ale art. 132 alin. (1) din Constituţie. Consideră că redeschiderea urmăririi penale, ca urmare a infirmării soluţiei de clasare de către procurorul ierarhic superior, este supusă, de fapt, unui termen, respectiv termenului de prescripţie a răspunderii penale. Totodată, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 5/6.960/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.612 din 24 noiembrie 2016, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, chiar dacă termenul în care procurorul ierarhic superior poate infirma o soluţie de clasare nu este prevăzut de dispoziţiile de lege criticate, aceasta nu înseamnă că reglementarea termenului lipseşte sau că redeschiderea urmăririi penale poate avea loc oricând şi în orice condiţii. Arată că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu trebuie interpretate izolat, ci sistematic, prin raportare la prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, care stabilesc cazurile şi condiţiile de redeschidere a urmăririi penale, precum şi la prevederile art. 16 din acelaşi cod, care instituie cazurile ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale. Din interpretarea coroborată a normelor mai sus menţionate reiese că momentul-limită până la care procurorul ierarhic superior poate infirma soluţia de clasare este cel al împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Întrucât respectarea acestui termen constituie o condiţie de legalitate a soluţiei de redeschidere a urmăririi penale, ea este supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară, care, potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală, soluţionând cererea de confirmare, verifică nu numai temeinicia, ci şi legalitatea soluţiei, inclusiv din perspectiva inexistenţei vreunuia dintre cazurile ce împiedică exercitarea acţiunii penale. În acest sens, invocă şi Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, prin care Curtea Constituţională a statuat că instituţia redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă, este corelată de către legiuitor cu instituţia prescripţiei răspunderii penale.
    14. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât susţinerile autorului excepţiei tind la completarea textului legal, astfel încât acesta să prevadă termenul în interiorul căruia procurorul ierarhic superior să dispună infirmarea soluţiei procurorului de caz. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 19 martie 2009.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale“.
    18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reprezintă transpunerea - în legea privind organizarea judiciară - a prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţie, care statuează că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
    20. Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparţialităţii - aplicabil şi judecătorilor, prin natura activităţii de jurisdicţie exercitate de către aceştia - decurge, pe de o parte, din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecătorească, iar, pe de altă parte, din rolul Ministerului Public, care este stabilit prin prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, acela de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Principiul legalităţii semnifică faptul că procurorii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile în conformitate cu dispoziţiile legale. Ca o garanţie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a procurorilor - în cadrul Ministerului Public - sub forma controlului ierarhic. Astfel, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, controlul ierarhic în activitatea acestora presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor din dosarele de urmărire penală chiar de către procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa (Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011).
    21. Curtea nu poate reţine criticile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 ar fi lipsite de claritate şi de previzibilitate, pe motiv că permit procurorului ierarhic superior să infirme o soluţie de clasare şi să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând în intervalul de timp cuprins între data emiterii ordonanţei de clasare şi data la care se împlineşte termenul de prescripţie a răspunderii penale, chiar şi în afara situaţiilor menţionate expres de prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, ce reglementează reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia.
    22. În acest sens, Curtea constată că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce vizează redeschiderea urmăririi penale din dispoziţia procurorului ierarhic superior, reprezintă tot o concretizare a principiului constituţional al controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzând că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Celelalte cazuri de redeschidere a urmăririi penale reglementate de dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală privesc: revocarea ordonanţei de clasare de către procuror în situaţia în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [alin. (2) ]; revocarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală de către procuror când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite [alin. (3)]; trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale ca urmare a admiterii de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluţiei [alin. (5)].
    23. Referitor la lipsa prevederii în cuprinsul dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că aceasta echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite (Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, paragrafele 15-25, Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 9 noiembrie 2016, paragraful 31, Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, paragrafele 16-24, şi Decizia nr. 199 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 9 iunie 2017, paragrafele 16-22).
    24. Aşadar, redeschiderea urmăririi penale - inclusiv cea survenită din dispoziţia procurorului ierarhic superior - este strâns legată, sub aspectul termenelor în care poate fi dispusă, de instituţia prescripţiei răspunderii penale. Mai exact, cazurile de redeschidere a urmăririi penale, reglementate de dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală, nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ele constituind o aplicare directă a dispoziţiilor art. 155 din Codul penal. Dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, în temeiul art. 335 din Codul de procedură penală, apare astfel ca fiind o consecinţă juridică a instituţiei prescripţiei răspunderii penale, respectiv consecinţa dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, în termenele de prescripţie stabilite prin lege.
    25. Având în vedere faptul că termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât şi sub aspectul momentului de la care încep să curgă, nu se poate susţine că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt lipsite de claritate, precizie sau previzibilitate, ceea ce ar crea o stare de incertitudine pentru autorii faptelor prevăzute de legea penală sub aspectul intervalului de timp în care procurorul ierarhic superior poate să infirme soluţiile adoptate de procuror - pe care le apreciază ca fiind nelegale - şi să dispună redeschiderea urmăririi penale. Aşa fiind, Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii.
    26. De asemenea, Curtea observă că redeschiderea urmăririi penale nu se dispune în mod arbitrar de către procurorul ierarhic superior/procuror, ci doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute prin dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală. Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, redeschiderea urmăririi penale - potrivit noului Cod de procedură penală - nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă, în temeiul prevederilor art. 335 alin. (4) şi (4^1) din acest cod, confirmării judecătorului de cameră preliminară, care verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Într-o singură situaţie, şi anume aceea prevăzută de dispoziţiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, o atare ordonanţă nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, respectiv dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia infirmă soluţia de netrimitere în judecată şi dispune redeschiderea urmăririi penale anterior comunicării ordonanţei care cuprinde această soluţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017).
    27. Având în vedere că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu fac decât să stabilească o regulă de competenţă, Curtea constată ca fiind neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia, în lipsa prevederii unui termen, soluţia de infirmare de către procurorul ierarhic superior a unei ordonanţe de clasare s-ar putea extinde în afara cazurilor de redeschidere a urmăririi penale expres menţionate în dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură penală. Curtea reţine că autorul excepţiei face confuzie între, pe de o parte, existenţa unui termen în care poate fi infirmată de către procurorul ierarhic superior o soluţie de clasare, iar, pe de altă parte, cazurile şi condiţiile în care o astfel de măsură poate fi luată, aspecte care sunt, în mod evident, independente.
    28. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 instituie o regulă de competenţă, care dezvoltă principiul constituţional al controlului ierarhic specific activităţii procurorilor, fără a aduce vreo atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale -, reprezentând, de fapt, o garanţie a respectării prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, prin eficientizarea activităţii de urmărire penală. Dublarea limitării în timp a răspunderii penale, prin stabilirea unui alt termen decât cel privitor la prescripţie - pentru infirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiilor adoptate de procuror, când sunt apreciate ca fiind nelegale - nu are nicio justificare, având în vedere că scopul redeschiderii urmăririi penale constă în aflarea adevărului. Textul de lege criticat constituie astfel atât aplicarea de către legiuitor a principiului aflării adevărului, consacrat de dispoziţiile art. 5 din Codul de procedură penală - ce are la bază imperativul înfăptuirii justiţiei, cât şi a principiului constituţional al controlului ierarhic specific activităţii procurorilor, statuat de prevederile art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală.
    29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Cătălin Gavrea în dosarele nr. 15.740/325/2016 şi nr. 15.151/325/2016 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Oana Cristina Puică


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice