Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 169 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 169 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 767 din 18 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Georgian Davidoiu în Dosarul nr. 23.768/3/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.328D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, legiferarea acestora intrând în competenţa legiuitorului. Menţionează că art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 a mai fost supus controlului de constituţionalitate, reţinându-se că prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepţiei de nelegalitate, se urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea securităţii raporturilor juridice şi respectarea competenţei instanţelor specializate. Cu privire la organizarea şi funcţionarea colegiilor de conducere ale instanţelor, arată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 prevăd componenţa acestora, în funcţie de gradul instanţei, şi competenţa adunărilor generale ale judecătorilor de a alege şi de a revoca membrii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precizează că Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti este un act de reglementare secundară, emis în executarea legii, care nu adaugă la lege, act care nu conferă autorităţii administrative (Secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care aprobă acest regulament) o competenţă de legiferare cu privire la funcţionarea colegiilor de conducere.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 23.768/3/2018, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Georgian Davidoiu într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 304/2004.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 21 şi art. 52 din Constituţie, în condiţiile în care invocarea unei excepţii de nelegalitate vizează un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, excepţie care urmăreşte înlăturarea din ordinea juridică normativă a unor dispoziţii din cuprinsul actului administrativ, însă nu prin anularea acestora, ci numai prin neaplicarea lor într-un înţeles care contravine prevederilor din legea organică în temeiul căruia a fost adoptat actul administrativ cu caracter normativ, respectiv cu încălcarea competenţelor autorităţii administrative de legiferare în domeniul rezervat strict legiuitorului organic - referitor la aspecte esenţiale care vizează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, în componenta acestora referitoare la alegerea membrilor în colegiile de conducere care exercită o serie de atribuţii esenţiale pentru organizarea şi funcţionarea completelor de judecată, dar şi la alte aspecte importante în funcţionarea instanţelor de judecată. Prin urmare, dispoziţiile legale antemenţionate sunt neconstituţionale, în măsura în care nu permit invocarea excepţiei de nelegalitate a unor dispoziţii dintr-un act administrativ cu caracter normativ în cadrul unui litigiu vizând un alt act administrativ cu caracter individual şi pe care acesta din urmă s-ar întemeia. Dispoziţiile art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, în condiţiile în care, în virtutea acestora din urmă, îi revine exclusiv legiuitorului competenţa să stabilească, prin legi organice, principalele aspecte legate de organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, în componenta vizând organizarea şi funcţionarea colegiilor de conducere ale acestora, sub aspectul modalităţii concrete privind alegerea membrilor acestor colegii de conducere. Astfel, aspecte esenţiale privind condiţiile de cvorum de prezenţă şi de vot în alegerea în cadrul adunărilor generale ale instanţelor judecătoreşti a membrilor colegiilor de conducere ale acestora ar trebui stabilite în mod expres şi exclusiv numai prin lege organică, nefiind permisă în materie adoptarea unor reglementări având forţă juridică inferioară legii. De altfel, în ceea ce priveşte alegerea şi desemnarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, această procedură este reglementată strict prin Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 10 şi art. 14 ale acestei legi stabilesc regulile speciale pentru cvorumul de prezenţă şi de vot, însă acestea din urmă nu pot fi aplicate, prin analogie, în situaţia alegerii membrilor colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, în lipsa stabilirii condiţiilor de cvorum de prezenţă şi de vot necesare pentru alegerea membrilor colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti, sunt încălcate şi cerinţele de previzibilitate şi claritate ale dispoziţiilor criticate din Legea nr. 304/2004. În contextul criticilor de neconstituţionalitate, sunt menţionate prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia statutului judecătorilor şi procurorilor, cu referire la Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi la aspectele esenţiale privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor de judecător şi procuror - cum sunt regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe, care trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestor proceduri să fie explicitate şi detaliate prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii (Decizia nr. 121 din 10 martie 2020).
    6. Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004:
    "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
    (...)
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

    – Art. 49 alin. (2) din Legea nr. 304/2004:
    "(2) Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea componenţă:
    a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor;
    b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor."

    – Art. 51 lit. f) din Legea nr. 304/2004: „Adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 50 alin. (1), au următoarele atribuţii: (...) f) aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere;“;
    – Art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004:
    "(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: (...) d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor;
    (...)
(2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se aprobă de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

    11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile Legii nr. 304/2004 au fost abrogate prin art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile în discuţie în redactarea criticată.
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitor la reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 fac parte din capitolul I - Dispoziţii generale (capitol care circumscrie aspecte legate de subiectele de sesizare a instanţei judecătoreşti, semnificaţia unor termeni în contextul legii, tutela administrativă, excepţia de nelegalitate, actele nesupuse controlului şi limitele controlului, actele administrativ-jurisdicţionale), prin care sunt reglementate condiţiile în care poate fi invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, precum şi că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, întrucât controlul judecătoresc al acestor tipuri de acte administrative se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de lege.
    14. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate formulează critici din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalităţii, a accesului liber la justiţie şi a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, în măsura în care, în virtutea normelor criticate, nu se poate invoca excepţia de nelegalitate a unor dispoziţii dintr-un act administrativ cu caracter normativ în cadrul unui litigiu vizând un alt act administrativ cu caracter individual şi pe care acesta din urmă s-ar întemeia.
    15. Or, din examinarea cadrului legal în materia contenciosului administrativ, în jurisprudenţa sa, Curtea a observat că, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte administrative cu caracter normativ şi acte administrative cu caracter individual. Actele administrative cu caracter normativ conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, iar actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, faţă de o persoană sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în cuprinsul acestor acte. Curtea a reţinut că actele administrative cu caracter normativ sunt supuse controlului judecătoresc direct la instanţa de contencios administrativ, pe calea acţiunii în anulare, care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) teza finală din Legea nr. 554/2004, poate fi promovată oricând. Aşadar, datorită efectelor lor juridice normative, aceste categorii de acte beneficiază de un regim juridic diferit sub aspectul controlului de legalitate (a se vedea Decizia nr. 602 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 29 ianuarie 2020, paragraful 21, şi Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragraful 24).
    16. Totodată, Curtea a învederat că prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepţiei de nelegalitate, se urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea securităţii raporturilor juridice şi respectarea competenţei instanţelor specializate. De asemenea, admiterea acţiunii în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice erga omnes, spre deosebire de excepţia de nelegalitate care produce efecte inter partes. Astfel, admiterea unei excepţii de nelegalitate produce efecte doar între părţile litigiului, actul administrativ producându-şi în continuare efectele faţă de terţi, pe când admiterea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes, profitând tuturor subiectelor de drept (Decizia nr. 32 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, paragraful 19, şi Decizia nr. 526 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 12 decembrie 2014, paragraful 28).
    17. De asemenea, în jurisprudenţa sa referitoare la accesul liber la justiţie, în mod constant, Curtea Constituţională a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005). Astfel, tocmai în considerarea caracterului important al actelor administrative cu caracter normativ, legiuitorul, dând eficienţă prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), a atribuit competenţa materială pentru soluţionarea acestor cereri în anulare, care pot fi promovate oricând, instanţei de contencios administrativ (în structura prevăzută de lege), aşa încât accesul liber la justiţie este garantat (Decizia nr. 646 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2015, paragraful 22).
    18. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea a reţinut că exercitarea controlului de legalitate poate fi realizată fie pe calea acţiunii directe, fie pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate. Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, prin lege, ceea ce înseamnă că normele de procedură nu sunt de nivelul Legii fundamentale, ci al actelor normative subsecvente, infraconstituţionale. Materia contenciosului administrativ este reglementată, potrivit art. 73 alin. (1) lit. k) din Constituţie, prin lege organică, astfel că stabilirea competenţei materiale de judecată este rezultatul voinţei legiuitorului în acest sens. Or, în cazul de faţă, legea organică - Legea nr. 554/2004 - a fost modificată tot prin voinţa legiuitorului. Intervenţia legiuitorului nu contravine însă normelor fundamentale, din moment ce exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice se realizează în continuare sub garanţia prevederilor art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie de către o instanţă judecătorească. Prin urmare, şi această modificare a Legii nr. 554/2004 în sensul stabilirii de către legiuitor a competenţei instanţei de contencios administrativ de verificare a actelor administrative cu caracter normativ, prin intermediul acţiunii în anulare, reprezintă tot o garanţie a prevederilor art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie (Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, precitată).
    19. Considerentele mai sus menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, astfel că, din perspectiva mai sus redată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    20. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi ale art. 51 lit. f) din Legea nr. 304/2004, Curtea reţine că în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele cuprinse în Decizia nr. 620 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, prin care instanţa de contencios constituţional a arătat că dispoziţiile art. 41, art. 46, art. 47, art. 49, art. 50 şi art. 52 din Legea nr. 304/2004 se referă la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecată, fiind adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanţele judecătoreşti şi se realizează justiţia, fără să conţină nicio prevedere contrară textelor constituţionale de referinţă. Legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecătoreşti.
    21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, care prevede că unica autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, acesta a adoptat Legea nr. 304/2004, lege organică ce reglementează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. Potrivit art. 139 din Legea nr. 304/2004, prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabileşte, printre altele, organizarea administrativă a curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor, iar instanţa de contencios constituţional a constatat că regulamentul menţionat nu conţine dispoziţii normative referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât dispoziţiile de lege criticate care dau în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti nu contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. l) din Constituţie. Prin urmare, s-a constatat că susţinerile de neconstituţionalitate potrivit cărora normele legale criticate deleagă în mod neconstituţional competenţele de reglementare şi de legiferare din sarcina Parlamentului în cea a Consiliului Superior al Magistraturii sunt neîntemeiate (Decizia nr. 1.588 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 3 februarie 2012). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
    22. În ceea ce priveşte celelalte chestiuni învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea privesc o comparare a normelor criticate cuprinse în Legea nr. 304/2004, referitor la modul de stabilire, de formare, de alegere, de organizare şi de funcţionare a colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti, cu cele cuprinse în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent abrogată, cu referire, spre exemplu, la modul de alegere, cvorum şi votare a membrilor acestei autorităţi care are consacrare constituţională, statutul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii fiind reglementat prin art. 133 din Legea fundamentală, cu denumirea marginală „Rolul şi structura“. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor situaţii juridice diferite şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20).
    23. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea prevederilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, nu se poate reţine nici pretinsa nerespectare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgian Davidoiu în Dosarul nr. 23.768/3/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 49 alin. (2), ale art. 51 lit. f) şi ale art. 139 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 169 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"