Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 169 din 26 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul penal
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 169 din 26 mai 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 169 din 26 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 668 din 28 iulie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul penal, excepţie ridicată de Silviu Daniel Stan în Dosarul nr. 304/316/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.022D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.311D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Dănuţ Filipescu în Dosarul nr. 1.729/95/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2018 la Dosarul nr. 1.022D/2018, care a fost primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 249 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, şi Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 6 martie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 304/316/2017, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul penal, excepţie ridicată de Silviu Daniel Stan cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
    7. Prin Încheierea din 4 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.729/95/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Dănuţ Filipescu cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că noţiunile de „făptuitor“ şi „cauza penală“ nu sunt definite în conţinutul legii penale. Apreciază că noţiunea de „făptuitor“ nu este una eminamente juridico-penală, având aplicaţie preponderent în domeniul civil al răspunderii delictuale sau în cel contravenţional. Totodată, în lipsa unei definiţii juridice concrete şi coerente a sintagmei „cauză penală“, destinatarul normei juridice de incriminare nu poate şti, în mod clar, care sunt substanţa şi sfera noţiunii, care sunt diferenţele dintre cauză, dosar şi proces, şi mai ales de când o „cauză“ este considerată, prin calificare juridică, ca fiind penală.
    9. Astfel, prin asocierea substantivului „făptuitor“ cu sintagma „cauză penală“ se ajunge la situaţia în care poate fi pedepsit cu închisoarea şi acela care, în realitate, dă ajutor unui contravenient, considerat făptuitor în cadrul unei peţiţii înregistrate de către organele de poliţie la categoria „cauze penale“. În lipsa unei descrieri clare a normei juridice de incriminare, aceasta este lipsită de claritate şi de previzibilitate pentru destinatarul ei, dar şi pentru organele judiciare, lipsindu-i pe aceştia, pe de o parte, de posibilitatea exercitării dreptului de apărare, iar, pe de altă parte, împiedicând realizarea unei acuzaţii obiective.
    10. Un proces echitabil presupune ca persoana acuzată să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la temeiul faptei reţinute în sarcina sa, să înţeleagă norma juridică şi să aibă posibilitatea de a se conforma acesteia, împrejurare ce nu poate fi realizată în contextul în care legea foloseşte termeni ce nu sunt în mod clar definiţi. În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014.
    11. Judecătoria Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    12. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că noţiunea de „făptuitor“ din cuprinsul art. 269 alin. (1) din Codul penal nu are carenţe de claritate şi previzibilitate, aşa cum susţine autorul excepţiei, noţiunea desemnând o persoană care nu are calitatea de parte în procesul penal, dar asupra căreia există o bănuială că ar putea fi presupusul autor al unei infracţiuni, noţiunea nefiind străină profesioniştilor dreptului român, existând şi anterior anului 2014, sub imperiul Codului de procedură penală din 1968. Textul criticat se referă la noţiunea de „făptuitor“ pentru a nuanţa acea ipoteză în care o persoană poate răspunde ca autor al infracţiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) din Codul penal, în cazul în care ar acorda ajutor unei alte persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni şi împotriva căruia nu se poate începe urmărirea penală deoarece există, spre exemplu, o cauză de neimputabilitate. Instanţa europeană a arătat că termenul „drept“ („droit“, „law“) folosit în art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale corespunde celui de „lege“, care se regăseşte şi în alte dispoziţii ale Convenţiei; acesta cuprinde atât normele de drept „de origine legislativă“, cât şi pe cele jurisprudenţiale şi presupune îndeplinirea unor condiţii calitative, anume cele de accesibilitate şi de previzibilitate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută. Ea a observat că una dintre tehnicile tip de reglementare constă în a recurge mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive de fapte penale.
    13. Astfel, numeroase legi utilizează, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin precise, cu scopul evitării unei rigidităţi excesive şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se pot ivi. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autorităţilor jurisdicţionale. De asemenea, în legătură cu noţiunea de „previzibilitate a legii“, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta depinde, în mare măsură, de conţinutul textului în discuţie, de domeniul în care se aplică şi de destinatarii ei. Previzibilitatea legii nu împiedică persoana în cauză să recurgă la „sfaturi lămuritoare“, pentru a evalua, în mod rezonabil, după circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 269 din Codul penal, cu următorul conţinut:
    "(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.“"

    18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, şi art. 24 alin. (1), potrivit căruia dreptul la apărare este garantat. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva unor critici identice, prin Decizia nr. 249 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, şi Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 6 martie 2018.
    20. Cu acele prilejuri, Curtea, în primul rând, a reţinut propria jurisprudenţă şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte principiul legalităţii şi previzibilităţii legii. Raportând această jurisprudenţă la dispoziţiile art. 269 din Codul penal, Curtea a observat că infracţiunea prevăzută de dispoziţiile criticate se regăsea în dispoziţiile art. 264 din Codul penal din 1969, sub denumirea marginală „Favorizarea infractorului“. În contextul celor două reglementări succesive, Curtea a reţinut că noţiunea de „infractor“ din Codul penal din 1969 a fost înlocuită în noul cod cu cea de „făptuitor“. Totodată, în expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a arătat că se renunţă la folosirea noţiunilor de „infracţiune“ şi „infractor“ în favoarea celor de „faptă prevăzută de legea penală“ şi de „făptuitor“, întrucât activitatea de înfăptuire a justiţiei este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală, dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii (de pildă, minoritatea sau eroarea de fapt). Aceasta deoarece verificarea condiţiilor de existenţă sau inexistenţă a responsabilităţii penale a unei persoane se face în cadrul unui proces penal, şi nu în raport cu aprecierea făcută de favorizator. Astfel, în ceea ce priveşte noţiunea de „făptuitor“, Curtea a constatat că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceasta este definită ca „făptaş; persoană care făptuieşte, realizează ceva“, iar, potrivit aceluiaşi dicţionar, „făptaş“ este acea „persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune“.
    21. În continuare, Curtea a apreciat că, pentru a stabili înţelesul penal al noţiunii de „făptuitor“, trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ prevăzut de actul normativ în care se regăseşte prevederea criticată, şi anume Codul penal. Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 din Codul penal, care definesc infracţiunea şi prevăd formele de vinovăţie în materie penală, rezultă că făptuitor este acea persoană care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.
    22. În plus, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul penal, constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului săvârşirea faptelor concretizate în ajutorul dat făptuitorului, sub aspectul laturii subiective presupunând intenţia directă calificată prin scop, şi anume în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că nu orice faptă ce se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege - împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate - a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reţine săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului, autorul acesteia îşi va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare reală a activităţii desfăşurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat făptuitorului.
    23. Totodată, Curtea a constatat că în Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 24, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi ale art. 319 alin. (1) din Codul de procedură penală, a reţinut că „prin «făptuitor» se înţelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfăşurarea urmăririi penale in rem, dar în privinţa cărora nu este atins standardul de probaţiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecţilor sau a inculpaţilor. Prin urmare, în privinţa acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăţie în săvârşirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale“.
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, instanţa constituţională apreciază că soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silviu Daniel Stan în Dosarul nr. 304/316/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi de Dănuţ Filipescu în Dosarul nr. 1.729/95/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 269 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016