Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 166 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 166 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 796 din 27 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Peştera Wind Farm - S.A. din Bucureşti (Societatea EDPR România - S.R.L. din Bucureşti - ca urmare a fuziunii prin absorbţie a celor două societăţi) în Dosarul nr. 31.029/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.039D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Vlad Grosu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus documente din care reiese că Societatea Peştera Wind Farm - S.A. din Bucureşti în prezent are denumirea de Societatea EDPR România - S.R.L. din Bucureşti - ca urmare a fuziunii prin absorbţie a celor două societăţi. De asemenea, a depus un set de înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea ia act de schimbarea denumirii autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi de celelalte înscrisuri depuse.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care precizează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este reprezentat de dispoziţiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, prin care s-a introdus în definiţia clădirii sintagma „inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene“, şi că toate criticile de neconstituţionalitate formulate sunt subsumate prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2). Principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale este complex şi conţine mai multe componente - legalitatea sarcinii fiscale, egalitatea în faţa sarcinii fiscale, proporţionalitatea acesteia şi nediscriminarea aplicării acesteia etc. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate concrete, se învederează, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: (i) ale art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii, deoarece sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, conţinutul definiţiei fiind contradictoriu şi, prin urmare, nu ar putea fi respectat în practică, mai ales din perspectiva evoluţiei legislative a sintagmei criticate, a impozitului aplicat asupra turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene, precum şi din perspectiva jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti, astfel cum reiese şi din documentele depuse la dosarul cauzei; obiectul impozabil nu respectă condiţiile şi cerinţele cuprinse în prima parte a definiţiei clădirii, nefiind nici măcar precizat că aceste construcţii reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene sunt asimilate clădirilor, astfel că, din punct de vedere gramatical, nu se poate ajunge la concluzia că acestea sunt clădiri; (ii) ale art. 53 prin raportare la art. 56, deoarece prin includerea sintagmei în discuţie în definiţia clădirii se instituie discriminări faţă de toţi subiecţii de impozitare care au orice alt fel de turnuri de susţinere - antene de telecomunicaţii, turnuri de susţinere în cadrul structurilor hidrotehnice - acestea reprezentând construcţii ce nu sunt supuse impozitului pe clădiri, deşi au aceleaşi elemente ca oricare turn de susţinere; ale art. 20, art. 44, art. 45, art. 135 şi art. 136, întrucât afectează dreptul de proprietate privată asupra sumelor plătite către stat cu titlu de impozit pe clădiri, iar în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului sumele respective reprezintă un bun, şi îngrădesc libertatea economică a contribuabililor care au în proprietate turnuri de susţinere a turbinelor eoliene. În final, pentru argumentele expuse, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.
    5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece: dispoziţiile criticate sunt norme clare şi previzibile şi exprimă opţiunea legiuitorului în sensul includerii în definiţia noţiunii de clădiri şi a construcţiilor ce reprezintă turnuri de susţinere a turbinelor eoliene şi fundaţiile acestora, norma fiind clară şi previzibilă; nu este încălcat regimul just al sarcinilor fiscale, o astfel de taxă era stabilită şi anterior anului 2014 sub denumirea de taxe pe construcţii speciale, aşa-numita taxă pe stâlp; susţinerile cu privire la discriminare nu pot fi convertite în critici de neconstituţionalitate, deoarece acestea vizează mai degrabă interpretarea normelor în discuţie.
    6. Având cuvântul, în replică, apărătorul ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că taxa stabilită şi anterior anului 2014 - aşa-numita „taxă pe stâlp“ - nu era aplicată numai asupra turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 2 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 31.029/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Peştera Wind Farm - S.A. din Bucureşti (Societatea EDPR România - S.R.L. din Bucureşti - ca urmare a fuziunii prin absorbţie a celor două societăţi) într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 definesc noţiunea de clădire în sensul Codului fiscal, iar prin Legea nr. 285/2018 definiţia clădirii a fost extinsă, fiind precizat că intră în sfera clădirilor inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene. Or, acest aspect este neconstituţional, întrucât: includerea construcţiilor reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene în definiţia noţiunii de „clădire“, astfel cum aceasta este reglementată de Codul fiscal, nu respectă exigenţele minime de previzibilitate, claritate şi calitate a legii impuse de normele de tehnică legislativă, rezultând o definiţie vădit contradictorie în ceea ce priveşte elementele clădirii din definiţia originară (construcţie care să aibă una sau mai multe încăperi, elemente structurale de bază - pereţi şi acoperiş), raportată la structura construcţiilor reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene şi care nu întruneşte elementele constitutive ale unei clădiri, fiind dificil de aplicat de către contribuabili; extinderea definiţiei noţiunii de „clădire“ din Codul fiscal, în sensul includerii turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene, conduce la perceperea unui impozit pe clădiri pentru aceste construcţii, măsură care afectează în mod grav dreptul de proprietate privată şi îngrădeşte libertatea economică a contribuabililor care deţin în proprietate turbine eoliene şi a producătorilor de energie eoliană; normele criticate restrâng drepturile şi libertăţile menţionate, fără a fi respectate criteriile constituţionale în care poate opera o asemenea restrângere; noua reglementare nesocoteşte principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, deoarece generează o discriminare vădită sub aspectul perceperii de impozite în mod diferenţiat de la contribuabili aflaţi în situaţii similare, pe de o parte, de la proprietarii de turbine eoliene care vor plăti impozit pe clădiri şi, pe de altă parte, de la proprietarii altor construcţii având turnuri de susţinere care nu plătesc acest impozit. În contextul criticilor de neconstituţionalitate sunt prezentate: dinamica legislativă a noţiunii de clădire şi impozitarea aferentă; regimul fiscal aplicabil turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene în decursul timpului; opiniile de specialitate în materie (interpretarea conferită de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia sa de specialitate - Direcţia legislaţie, impozite directe), normele infralegale adoptate în interpretarea şi aplicarea texului în discuţie cu referire la turnurile de susţinere a turbinelor eoliene (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1210/2014 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 5/2014 - cu referire la înţelesul sintagmei „turnului de susţinere al turbinelor eoliene“) şi jurisprudenţa instanţelor naţionale cu referire la această definiţie aflată în vigoare în diferite momente temporale; aspecte tehnice, structura şi componenţa turbinei eoliene şi mecanismul de funcţionare şi faptul că fiecare componentă ar fi scoasă din ansamblul tehnologic, funcţional, nu ar mai avea nicio altă utilitate; construcţiile aferente turbinelor eoliene nu au elementele constitutive ale unei clădiri potrivit definiţiei clădirilor cuprinse în art. 453 lit. b) din Codul fiscal. De asemenea, sunt menţionate jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene de Drepturilor Omului în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi art. 7 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal precizează că legiuitorul este cel care a stabilit sistemul de impozitare şi a definit noţiunea de clădire pe care a modificat-o în timp, urmând ca instanţa de contencios constituţional să aprecieze dacă şi în ce măsură modificarea legislativă intervenită asupra dispoziţiilor criticate afectează drepturi şi libertăţi fundamentale.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 3 decembrie 2018, care au următorul cuprins:
    "În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: […]
    b) clădire - orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene;"
    Ulterior încheierii de sesizare, în dinamica legislativă, dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 191 din Legea nr. 296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020, fiind completată soluţia legislativă criticată în sensul următor: „inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene şi fundaţiile acestora“. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor criticate în redactarea în care au produs efecte în cauză.

    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) cu privire la economia de piaţă, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. De asemenea, sunt menţionate art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 cu privire la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, stabilesc înţelesul noţiunii de clădire, care este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene. Faţă de acest cadru legislativ şi având în vedere dinamica legislativă cu privire la definiţia în discuţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că aceasta este, în primul rând, contrară principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii.
    16. Cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, precizia se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26). Prin urmare, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Având în vedere principiul generalităţii legilor, Curtea reţine că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, paragrafele 16-18, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţine, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29). De asemenea, Curtea a avut în vedere Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.
    17. Or, având în vedere considerentele de principiu enunţate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa cu privire la principiul legalităţii, coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea observă că dispoziţiile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, respectă criteriile de calitate a legii, fiind o aplicare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.
    18. Prin urmare, textele criticate se circumscriu criteriilor de calitate a legii, întrucât (i) au un scop bine determinat - reglementează în mod expres, din punct de vedere fiscal, situaţia turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene; (ii) au un conţinut clar şi previzibil - definesc noţiunea de clădire în care sunt incluse, în mod concret, construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene; (iii) sunt aduse la cunoştinţa subiecţilor ce cad sub incidenţa acestora prin publicarea actului normativ în discuţie în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    19. În ceea ce priveşte celelalte chestiuni legate de conţinutul construcţiilor reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene, de elementele componente ale acestora - reprezentând fundaţiile acestora (care, în dinamica legislativă, au şi fost menţionate în definiţie), utilajele şi echipamentele aferente etc., Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce ţin, pe de o parte, de structura acestor construcţii şi, pe de altă parte, de interpretarea şi aplicarea legislaţiei aferente acestora, iar nu de constituţionalitatea textului.
    20. Referitor la celelalte prevederi constituţionale, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 nu reglementează cu privire la dreptul de proprietate privată, la libertatea economică, la economia de piaţă sau la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, ci defineşte noţiunea de clădire, care, într-adevăr, are înrâurire cu alte norme legale cuprinse în Codul fiscal sau în Codul de procedură fiscală, dar care nu sunt menţionate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Cu toate acestea, Curtea învederează că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că (i) în ceea ce priveşte art. 45 din Legea fundamentală, coroborat cu art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), în virtutea acestor prevederi constituţionale, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, să protejeze interese generale, să asigure libertatea comerţului şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011); (ii) referitor la art. 44 alin. (1) din Constituţie, acesta stabileşte cu privire la conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, care sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. De asemenea, în virtutea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, în condiţiile prevăzute de lege şi în concordanţă cu principiile generale ale dreptului internaţional. Însă aceste statuări nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii. Prin urmare, instituirea unor taxe şi impozite nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, legiuitorul fiind îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure protejarea intereselor financiare ale statului, de natură să dea eficienţă concretă altor dispoziţii din Constituţie (Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024); (iii) referitor la art. 56 din Constituţie, prin acest articol se consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, iar prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50), astfel că, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, precum şi cuantumul acestora, bineînţeles, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni, cerinţe pe care prevederile criticate le îndeplinesc, în contextul incidenţei acestora în coroborare cu cele care statuează aplicarea cotelor de impozitare (Decizia nr. 569 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 16 februarie 2024, paragraful 17).
    22. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale dezvoltate în dinamica controlului de constituţionalitate, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece dispoziţiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).
    23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Peştera Wind Farm - S.A. din Bucureşti (Societatea EDPR România - S.R.L. din Bucureşti - ca urmare a fuziunii prin absorbţie a celor două societăţi) în Dosarul nr. 31.029/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
    semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 166 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"