Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 164 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 164 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 668 din 16 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Cos Târgovişte - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 489/2/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 941D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât chestiunile învederate de autoarea acesteia vizează aspecte ce ţin de interpretarea celor două norme criticate, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece din conţinutul art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se desprinde ideea că regimul creanţelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei este supus normelor ce reglementează această procedură, care au valoare de normă specială, în raport cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală, astfel că o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei nu poate fi valorificată separat de organele fiscale într-o procedură administrativă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 489/2/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Cos Târgovişte - S.A. din Târgovişte într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 122^1 din Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 56 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt neconstituţionale prin coroborare cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, mai ales din perspectiva modalităţii de interpretare, fiind contrare principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, astfel cum această noţiune a fost reţinută şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte criteriile de calitate a legii (claritate, previzibilitate, accesibilitate) sau normele de tehnică legislativă (integrare organică în sistemul legislaţiei, corelare legislativă, conexiune legislativă, trimitere legislativă) (spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 494 din 10 mai 2012). Astfel, până la momentul modificărilor antereferite, Codul de procedură fiscală stabilea, în mod expres, în conţinutul său reguli privind momentul până la care sunt datorate dobânzi şi penalităţi de întârziere de către debitorul împotriva căruia a fost deschisă procedura insolvenţei, precum şi reguli pentru organul fiscal în ceea ce priveşte calcularea eventualelor obligaţii fiscale accesorii ale debitorului aflat în insolvenţă, deosebind în funcţie de creanţele născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii insolvenţei. Or, prin normele criticate, o regulă expresă a Codului de procedură fiscală privind datorarea de accesorii de către contribuabilul aflat în insolvenţă este înlocuită cu o normă ce are un înalt grad de generalitate, care face trimitere, în mod generic, la legea care reglementează procedura insolvenţei, fără a indica elementele de identificare ale Legii privind procedura insolvenţei (titlul, numărul etc.). Această omisiune, cu titlu de principiu, nu afectează în mod substanţial constituţionalitatea textului, în măsura în care interpretarea coroborată a prevederilor Codului de procedură fiscală cu cele ale Legii nr. 85/2006 nu ar fi ridicat probleme în practică. Însă, în speţă, coroborarea dispoziţiilor criticate ridică probleme specifice din perspectiva accesoriilor datorate de contribuabilul împotriva căruia se deschide procedura insolvenţei, de vreme ce naşterea accesoriilor în materie fiscală şi dreptul organului fiscal de a percepe aceste accesorii sunt condiţionate (i) de expirarea termenului de plată a obligaţiei fiscale principale, (ii) de emiterea unei decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii, (iii) de comunicarea acesteia către contribuabil şi (iv) de expirarea termenului de plată prevăzut în decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, momente care sunt de natură să schimbe calificarea creanţei, în raport cu plasarea lor în timp faţă de momentul deschiderii procedurii şi al înscrierii creanţelor la masa credală.
    6. Astfel, din moment ce atât Codul de procedură fiscală, cât şi Legea nr. 85/2006 sunt legi speciale care intră în concurs în situaţia contribuabililor/plătitorilor aflaţi în insolvenţă, este dincolo de orice îndoială faptul că, din perspectiva tehnicii legislative, ar fi fost necesară menţinerea unei reguli clare, precise în cadrul Codului de procedură fiscală, iar nu înlocuirea unei astfel de reguli cu o normă de trimitere cu un înalt grad de generalitate. Prin urmare, dispoziţiile criticate nu sunt în măsură să se integreze organic în sistemul legislaţiei ca urmare a necorelării cu prevederile Legii nr. 85/2006, fiind constituţionale în măsura în care art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ar fi făcut trimitere, în mod specific, cel puţin la capitolul III din Legea nr. 85/2006, context în care coroborarea prevederilor Codului de procedură fiscală cu Legea nr. 85/2006 ar fi fost facilitată. Astfel, pe de o parte, debitorul nu poate prevedea, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, dacă organul fiscal va putea emite ulterior deschiderii procedurii decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii, care în raport cu momentul comunicării şi al expirării termenului de plată să devină obligaţii curente, în cadrul procedurii. Pe de altă parte, nici organul fiscal nu este în măsură să prevadă dacă la momentul deschiderii procedurii are obligaţia de a individualiza, de îndată şi înainte de depunerea cererii de înscriere a creanţelor la masa credală, toate obligaţiile accesorii ale contribuabilului împotriva căruia este deschisă procedura insolvenţei, putând fi astfel generată şi o lipsă de uniformitate la nivelul practicii administrative, care pune în discuţie principiul securităţii juridice.
    7. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se mai menţionează că, în privinţa valorificării creanţelor fiscale împotriva debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei şi a modului în care se coroborează legislaţia în materie fiscală (Codul fiscal) cu Legea nr. 85/2006, prin Decizia nr. 28 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că, în concursul dintre prevederile celor două legi, se impune să se acorde prevalenţă Legii nr. 85/2006, aceasta din urmă constituind lex specialias în raport cu Codul fiscal, întrucât acesta este cel care reglementează procedura generală de stabilire a creanţelor fiscale şi de recuperare a creanţelor fiscale împotriva debitorilor care nu se află în situaţii speciale, cum este procedura de insolvenţă.
    8. Faţă de cele prezentate, se învederează că, din coroborarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu cele ale art. 122^1 din Codul de procedură fiscală (normă de trimitere), rezultă, fără îndoială, că atâta vreme cât creanţa principală este o creanţă născută înainte de momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, în nicio situaţie după deschiderea procedurii nu pot fi calculate, individualizate sau datorate de către debitor accesorii aferente respectivei creanţe.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că reglementarea conţinută în dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 poate induce ideea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie prin lipsa de precizie şi de previzibilitate a coroborării dintre aceste dispoziţii legale.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În dinamica legislativă, Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, iar Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificată şi completată, succesiv, prin mai multe acte normative (spre exemplu, prin art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011), fiind abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 352 din Legea nr. 207/2015 (cu privire la aplicarea legii noi şi ultraactivarea legii vechi) şi ale art. 343 din Legea nr. 85/2014 (referitor la faptul că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date), precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate, care au următorul cuprins:
    - Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.“;
    – Art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „În cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură.“

    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este formulată din perspectiva coroborării normelor Codului de procedură fiscală cu cele ale legislaţiei în materia insolvenţei, în realitate, fiind invocată din perspectiva interpretării şi aplicării normelor legale, în practică, la speţa dedusă judecăţii, respectiv a modului în care autorităţile abilitate au interpretat şi au aplicat legea cu privire la dobânzi, majorări sau penalităţi în cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei şi care datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit Codului de procedură fiscală.
    16. Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunţate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziţii normative care ţin de aceeaşi instituţie juridică sau de aceeaşi ramură de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Raţiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcţională, caracteristică elementelor unei structuri (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25).
    17. Aşa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte şi îşi dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăseşte sau care sunt adoptate pentru organizarea executării legii ori în aplicarea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68). Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, acestea fiind cele care pot determina înţelesul normei, aplicând principiile de interpretare a legii, şi modul concret de aplicare la situaţii concrete.
    18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu cele ale art. 122^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Cos Târgovişte - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 489/2/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 164 din 8 aprilie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016