Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 163 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 163 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1163 din 16 decembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra   │-                 │
│Buterez-Făşie      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Emanuiel Simion Mureşan-Petran în Dosarul nr. 586/117/2019/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 462D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, domnul Emanuiel Simion Mureşan-Petran, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.516D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Eugen Nicodim Lupea în Dosarul nr. 5.536/197/2020/a7 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.516D/2024.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.516D/2024 la Dosarul nr. 462D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, domnul Emanuiel Simion Mureşan-Petran, care arată, în esenţă, că doreşte să renunţe la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care relatează o serie de aspecte de fapt care l-au determinat să ridice excepţia la acel moment. Precizează că a depus note scrise prin care a solicitat Curţii să ia act de cererea sa de renunţare la judecata excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra cererii formulate de domnul Emanuiel Simion Mureşan-Petran, care arătă că excepţia de neconstituţionalitate presupune un interes public şi că instanţa de contencios constituţional ar trebui să se pronunţe asupra acesteia, chiar în condiţiile cererii formulate de autorul excepţiei.
    8. În replică, domnul Emanuiel Simion Mureşan-Petran precizează că, deşi ar exista un interes public în soluţionarea excepţiei, acesta, personal, nu mai stăruie în judecata acesteia.
    9. Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta este de ordine publică.
    10. Preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, domnul Emanuiel Simion Mureşan-Petran, care prezintă elemente de fapt care relevă parcursul dosarului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că soluţia legislativă prevăzută prin Legea nr. 310/2018 a răspuns unui deziderat de celeritate a soluţionării cauzei, asigurându-se buna desfăşurare a judecăţii. Legiuitorul a prevăzut şi un remediu legal în situaţia admiterii recursului, respectiv reluarea judecăţii de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    12. Prin Încheierea civilă din 3 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 586/117/2019/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Emanuiel Simion Mureşan-Petran într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de apel formulate împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.
    13. Prin Decizia civilă nr. 36/R din 29 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 5.536/197/2020/a7, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Eugen Nicodim Lupea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.
    14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că autorul cererii de intervenţie nu mai beneficiază de o cale de atac rapidă şi eficientă, care trebuie să clarifice cadrul procesual, şi că nu poate participa la procesul care se derulează în lipsa sa, apreciindu-se ca iluzorie posibilitatea reluării procesului şi în contradictoriu cu el în ipoteza admiterii căii de atac declarate odată cu fondul, deoarece este puţin probabil ca declaraţiile martorilor şi concluziile primei instanţe să se schimbe, iar vătămarea sa să fie considerată atât de gravă încât să justifice sacrificarea intereselor reclamantului şi pârâtului prin trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe şi prelungirea duratei procesului dincolo de un termen rezonabil.
    15. În plus, calea de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie nu satisface cerinţele minime impuse de dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, fiind afectate esenţa şi însăşi existenţa acestor drepturi. Autorii excepţiei apreciază că noua prevedere determină prelungirea duratei procesului prin impunerea rejudecării cauzei, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Se arată că legiuitorul putea găsi alte soluţii legislative care să asigure judecarea cererii principale în condiţii de celeritate, respectiv să înlăture din vechea reglementare obligativitatea suspendării cauzei până la soluţionarea apelului formulat de intervenient.
    16. Se mai susţine că prevederile criticate sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală, întrucât calea de atac pusă la dispoziţia intervenientului trebuie să fie eficientă şi să satisfacă exigenţele dreptului de acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În acest sens, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii privind accesul liber la justiţie şi limitările pe care legiuitorul le poate impune, limitări care trebuie să fie rezonabile şi temeinic justificate.
    17. De asemenea, autorii excepţiei apreciază că părţile implicate în proces nu beneficiază de un tratament juridic egal.
    18. Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, autorii excepţiei invocă, în principal, încălcarea normelor de tehnică legislativă. Se arată că în expunerea de motive a Legii nr. 310/2018 nu se menţionează motivele care au condus la schimbarea soluţiei legislative referitoare la calea de atac pe care o are intervenientul împotriva încheierii de respingere a cererii sale, nu cuprinde o analiză a impactului acestor modificări şi nici modalitatea concretă în care acestea vor fi aplicate în raport cu alte dispoziţii ce vizează căile de atac. Prin urmare, se reţine că aceste dispoziţii nu sunt previzibile şi clare, permiţând multiple interpretări, ceea ce va conduce la o jurisprudenţă neunitară.
    19. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă îi deschid autorului cererii de intervenţie respinse calea de atac odată cu fondul, fiind, prin urmare, asigurat dreptul la instanţă şi implicit dreptul la apărare prin posibilitatea nemijlocită de a se adresa instanţei de judecată. Nu are loc o eliminare a căii de atac, ci exercitarea sa după pronunţarea hotărârii pe fond din raţiuni de prevenire a unui abuz de drept procesual, prin exercitarea căii de atac cu singurul scop al întârzierii soluţionării cererii principale, a cărei judecată se suspenda conform reglementării anterioare. Se arată că legiuitorul a instituit şi un remediu legal pentru situaţia admiterii căii de atac declarate odată cu fondul, şi anume desfiinţarea hotărârii şi rejudecarea cauzei de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie. În ceea ce priveşte nerespectarea normelor de elaborare a actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instanţa de judecată reţine că, deşi expunerea de motive a Legii nr. 310/2018 nu se referă la necesitatea modificării art. 64 din Codul de procedură civilă, o atare omisiune nu transferă neregularitatea pe tărâmul neconstituţionalităţii, deoarece, chiar şi în atare situaţie, sunt respectate cerinţele de claritate a actului normativ care enunţă soluţia legislativă, fără a ridica nicio dificultate de înţelegere şi aplicare.
    20. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Se arată că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce dispoziţiile contestate nu vizează doar anumite categorii de persoane şi nu creează situaţii discriminatorii pentru anumite persoane comparativ cu altele aflate în situaţii egale. Referitor la încălcarea principiului liberului acces la justiţie, instanţa reţine că acesta nu echivalează cu accesul la toate mijloacele procedurale, la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite în considerarea unor situaţii speciale. Astfel de condiţii sunt instituite de Codul de procedură civilă cu privire la cererile de intervenţie ale terţilor în proces, legiuitorul instituind un control al modalităţii de intervenţie a terţilor în proces, menit să asigure buna desfăşurare a judecăţii. Se menţionează că nu este încălcat nici dreptul la apărare, acesta presupunând posibilitatea pentru parte de a uza de toate mijloacele şi procedurile legal puse la dispoziţia sa, iar aceste mijloace şi proceduri se stabilesc de legiuitor, intrând în marja sa de apreciere.
    21. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Guvernul, în Dosarul nr. 462D/2020, apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Se arată că iniţiativa legislativă finalizată prin adoptarea Legii nr. 310/2018 a avut drept scop punerea în acord a unora dintre dispoziţiile noului Cod de procedură civilă cu deciziile Curţii Constituţionale pronunţate până în anul 2018. Ulterior, au fost acceptate şi propuneri care aveau la bază dorinţa de eficientizare a unor instituţii de drept procesual civil, cum ar fi cele referitoare la regimul căilor de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie. Se arată că, până la adoptarea Legii nr. 310/2018, în practica judiciară s-au înregistrat cazuri de deturnare a dreptului de a formula o cerere de intervenţie de la scopul pentru care a fost edictat. Astfel, în cadrul aceluiaşi dosar erau formulate mai multe cereri de intervenţie inadmisibile, tocmai pentru a fi respinse, soluţie care era ulterior contestată, în scopul obţinerii efectului suspendării obligatorii a cererii iniţiale, ceea ce conducea la o tergiversare a cauzei, fără ca instanţa de judecată să poată interveni pentru a evita suspendarea judecăţii cererii principale.
    23. Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei, Guvernul reţine că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii, aspecte reţinute în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte criticile autorului excepţiei privind o eventuală încălcare a dreptul terţului de a interveni într-un proces în cadrul căruia are interes de a interveni şi de a formula cereri şi de a realiza apărările necesare, se învederează că, din moment ce împotriva încheierii de respingere s-a menţinut existenţa unei căi de atac, schimbându-se doar momentul în care aceasta va putea fi exercitată, respectiv odată cu hotărârea asupra fondului, nu se poate reţine încălcarea dreptului de acces la justiţie. Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare, întrucât apelul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a intervenţiei voluntare se poate exercita numai de către terţul intervenient şi numai cu privire la soluţia dată asupra cererii de intervenţie, acesta neputând face critici asupra hotărârii prin care a fost soluţionată cauza.
    24. Referitor la soluţia desfiinţării de drept a hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, se arată că aceasta a avut drept obiectiv asigurarea tuturor drepturilor procesuale de care a fost privat terţul intervenient în faţa primei instanţe, asigurând, aşadar, posibilităţi plenare de apărare pentru intervenient.
    25. În ceea ce priveşte criticile aduse Legii nr. 310/2018 prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu referire la încălcarea normelor de tehnică legislativă, Guvernul reţine că regulile de tehnică legislativă au devenit/sunt criterii, prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituţie, în măsura în care au relevanţă constituţională sau le este demonstrată relevanţa constituţională. Curtea Constituţională nu efectuează un control al constituţionalităţii în raport cu Legea nr. 24/2000, ci, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar în cauza dedusă controlului nu este demonstrată relevanţa constituţională a nemotivării soluţiilor legislative în cuprinsul expunerii de motive, aceste intervenţii legislative fiind rezultatul disfuncţionalităţilor cu care s-a confruntat practica judiciară şi care au reieşit din dezbaterile parlamentare.
    26. Cât priveşte criticile privind confuzia ce se va crea cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel/recurs în calea de atac promovată, se menţionează că, tot în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, paragraful 62), Curtea Constituţională a reţinut că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret.
    27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere transmis de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    29. Potrivit actelor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Curtea constată că, alături de criticile intrinseci care privesc conţinutul dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a actului normativ modificator al acestor texte de lege, respectiv a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018, critici disociabile în sine de celelalte prevederi ale acestui act normativ. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018, care au următorul conţinut:
    "Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...)
    3. La articolul 64, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

    (3) Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.

    (4) În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia."

    30. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi intern, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate, ale art. 44 alin. (2) privind proprietatea privată, ale art. 52 privind dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică, ale art. 58 privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, ale art. 59 alin. (1) privind exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, în motivarea excepţiei, autorii acesteia invocă prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 17, 18, 19 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 2 privind dreptul la viaţă, art. 3 privind interzicerea torturii, art. 4 alin. (1) şi (2) privind interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, art. 5 privind dreptul la libertate şi siguranţă, art. 6 alin. (1) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate prevăd calea de atac pe care intervenientul o poate formula împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii sale. Noua reglementare prevede că încheierea poate fi atacată odată cu fondul, spre deosebire de soluţia legislativă anterioară care stabilea că aceasta putea fi atacată în termen de 5 zile. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005), accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, a căror stabilire este de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Accesul liber la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, iar mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Legiuitorul are legitimarea constituţională de a stabili prin lege procedura de judecată, iar art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, paragraful 27).
    32. Prin urmare, luând în considerare cele reţinute în jurisprudenţa mai sus evocată, Curtea constată că textul criticat nu aduce atingere accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (1)-(3), astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici dreptului de folosire a căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituţie. Pentru aceleaşi motive, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    33. Raportat la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare, instanţa de contencios constituţional aminteşte că acest drept, prevăzut de art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în susţinerea cauzei apărările pe care le consideră necesare. Dreptul la apărare presupune, prin prisma accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea aplicabilă în materia supusă analizei instanţei judecătoreşti, precum şi exercitarea oricăror alte drepturi prevăzute de lege, cu respectarea procedurilor şi a condiţiilor stabilite de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33).
    34. În acest context, Curtea observă că autorii excepţiei au posibilitatea de a contesta încheierea primei instanţe, iar, în cazul admiterii căii de atac, aceasta va fi desfiinţată şi se va relua judecata de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie. Astfel, autorii excepţiei pot participa în mod direct la derularea procesului, formulând cereri în probaţiune, şi pot dezbate toate aspectele de interes, în condiţii de contradictorialitate şi egalitate cu celelalte părţi din proces. Prin urmare, odată ce se statuează definitiv că intervenţia formulată i-a fost greşit respinsă ca inadmisibilă, i se recunoaşte intervenientului implicit şi calitatea de parte în proces, fapt ce nu se realizează doar la un nivel teoretic, ci în mod concret şi efectiv, întrucât îl repune pe intervenient în toate drepturile de care trebuie să se bucure o parte a unui litigiu civil.
    35. Referitor la nemulţumirea autorilor excepţiei privind momentul în care aceştia pot contesta soluţia de respingere a cererii de intervenţie, Curtea arătă că, prin mecanismul legislativ instituit, legiuitorul nu a adus atingere dreptului la apărare al autorilor excepţiei, ci a urmărit să împiedice o tergiversare în soluţionarea cererii principale.
    36. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei privind oportunitatea şi interesul desfiinţării încheierii de către instanţa de control judiciar şi probelor administrate în cauză, instanţa de contencios constituţional reţine că acestea nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate şi nu intră în sfera competenţei sale.
    37. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi la existenţa unei eventuale discriminări între cetăţeni, Curtea observă că dispoziţiile art. 64 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se aplică tuturor persoanelor care contestă încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, Curtea arată că principiul asigurării egalităţii cetăţenilor în exercitarea căilor de atac este respectat şi în situaţia instituirii unor reguli speciale în ceea ce priveşte căile de atac. Prin urmare, nici această critică nu poate fi primită.
    38. În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, pretins a fi încălcat prin textul criticat, prin Decizia nr. 190 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 3 august 2021, paragraful 38, Curtea a reţinut că acesta presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Or, analizând modalitatea de reglementare a intervenţiei terţilor în proces rezultă că toate aceste principii sunt respectate prin crearea unui cadru procesual adecvat. Astfel, terţul intervenient are acces la o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii sale, iar odată cu admiterea acestei căi de atac, judecata cauzei se reia de la momentul admiterii în principiu a cererii sale, iar intervenientul beneficiază de toate drepturile procesuale aferente calităţii de parte în proces.
    39. Referitor la critica autorilor excepţiei privind nerespectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei ca urmare a modificării art. 64 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că tocmai soluţionarea cauzei în condiţii de celeritate şi într-un termen optim a pricinilor a determinat legiuitorul să reconfigureze calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie.
    40. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale, Curtea constată că aceasta nu este motivată, iar din compararea textului supus controlului cu normele constituţionale de referinţă nu se poate deduce vreo critică de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
    41. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, din perspectiva îndeplinirii cerinţelor de calitate a legii, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
    42. Aplicând aceste considerente la cauza dedusă controlului, Curtea observă că dispoziţiile criticate sunt clare şi precise, întrucât precizează momentul la care poate fi exercitată calea de atac pe care o are la dispoziţie partea a cărei cerere de intervenţie a fost respinsă, precum şi consecinţele admiterii acestei căi de atac.
    43. Referitor la criticile autorilor excepţiei privind caracterul incomplet al expunerii de motive ce a stat la baza Legii nr. 310/2018, precum şi unele neconcordanţe ce se regăsesc în această expunere, Curtea învederează că, prin Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-39, a analizat pe larg o critică similară şi a reţinut că, de principiu, nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Curtea reţine că expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înţelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziţii legale, ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument dintre multe altele ale unei metode interpretative. Faptul că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămureşte toate aspectele de conţinut ale normei nu duce la concluzia că însăşi norma respectivă este neconstituţională pentru acest motiv, ea având doar o funcţie de suport în interpretarea normei adoptate. Curtea a mai statuat că există mai multe metode interpretative, şi anume literală, extensivă, restrictivă, gramaticală, sistematică, istorică, teleologică sau logică, iar scopul avut în vedere la adoptarea normei este un instrument al uneia dintre aceste metode interpretative, cea teleologică. Dacă în urma parcurgerii tuturor metodelor interpretative, inclusiv a celei teleologice, se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, nu de puţine ori expunerea de motive, din cauza modificărilor aduse proiectului/propunerii legislative în Parlament, nu mai reflectă prin conţinutul său ceea ce prevede legea adoptată.
    44. Însă caracterul neclar/imprecis/imprevizibil al textului nu este o consecinţă directă a caracterului incomplet al expunerii de motive, constatare valabilă şi viceversa. Aşadar, exigenţele de calitate a legii şi cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relaţie cauzală. În schimb, între acestea există o relaţie funcţională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. Nu este rolul Curţii Constituţionale să analizeze consistenţa acestei relaţii funcţionale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive. Referitor la cele reţinute prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, invocată de autorii excepţiei, Curtea observă că, în acea cauză, s-a reţinut că nerespectarea normelor de tehnică legislativă a condus la existenţa unor soluţii legislative contradictorii şi la anularea unor dispoziţii de lege prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaşi act normativ, fapt ce încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei. Aşadar, considerentele acestei decizii nu sunt aplicabile în speţa dedusă controlului.
    45. În ceea ce priveşte criticile autorilor excepţiei cu privire la încălcarea normelor de tehnică legislativă, Curtea reţine că, pentru a genera un viciu de neconstituţionalitate, nerespectarea normelor de tehnică legislativă trebuie să afecteze substanţa normativă, să altereze claritatea ideii conţinute de acestea sau să creeze o confuzie insolubilă cu privire la sensul prevederii legale. Or, aspectele semnalate de autorii prezentei excepţiei nu sunt de natură să determine neconstituţionalitatea prevederilor legii criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 29 iunie 2023, paragraful 104). Aşadar, faţă de cele menţionate anterior, dispoziţiile criticate sunt clare şi precise, precizând momentul la care poate fi exercitată calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie, precum şi consecinţele admiterii acestei căi de atac.
    46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emanuiel Simion Mureşan-Petran şi de Eugen Nicodim Lupea în Dosarul nr. 586/117/2019/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 5.536/197/2020/a7 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca-Alexandra Buterez-Făşie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 163 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"