Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (12) şi ale art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Rodica Mihaela Rotaru în Dosarul nr. 3.207/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 783D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Ana Maria Mihălcescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine că prevederile art. 15 alin. (1) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 7/1996 sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că toate titlurile de proprietate şi orice alte acte de proprietate îşi pierd valabilitatea în momentul deschiderii din oficiu a noilor cărţi funciare, iar din acest moment, proba dreptului de proprietate se face doar cu extrasul de carte funciară astfel deschis, într-o procedură care este doar tehnică şi necontradictorie, fiind lipsită de elemente juridice. Textele de lege criticate oferă un veritabil caracter constitutiv de drepturi acestei proceduri, în condiţiile în care aceasta are vocaţia de a stinge, de a modifica dreptul de proprietate şi de a restrânge chiar obiectul material al acestui drept. Aşadar, prevederile de lege supuse controlului afectează însăşi substanţa dreptului de proprietate, conducând la pierderea proprietăţii legal constituite, în absenţa unei proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică. 4. Critică, totodată, şi prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, întrucât înscrierea din oficiu în cartea funciară se face inclusiv pe baza unui regulament aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Citează Decizia nr. 723 din 1 iunie 2010, prin care Curtea Constituţională a statuat că rectificarea cărţilor funciare nu se poate realiza pe baza unui act normativ cu forţă juridică inferioară legii. 5. În ceea ce priveşte art. 13 alin. (12) din Legea nr. 7/1996, susţine că este neconstituţional, întrucât îi exonerează de răspundere pe angajaţii oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, întreaga răspundere pentru înregistrarea sistematică revenind agentului privat autorizat să execute aceste lucrări, astfel că nu mai există nicio garanţie a dreptului de proprietate asigurată de stat. 6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile art. 15 din Legea nr. 7/1996 nu aduc atingere substanţei dreptului de proprietate, ci exprimă efectele instituirii sistemului de evidenţă a imobilelor unitar şi obligatoriu, al cărui scop a fost stabilit în art. 1 alin. 1 lit. a)-d) din Legea nr. 7/1996. Cu privire la art. 14 alin. (5) din legea menţionată, observă că acesta nu formează obiect al excepţiei, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Referitor la art. 13 alin. (12) din aceeaşi lege, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, neîntemeiată. În acest sens, precizează că înregistrarea proprietăţilor în sistemul de carte funciară se realizează sistematic, pe baza măsurătorilor necesare întocmirii planului cadastral. Legiuitorul a prevăzut că documentele tehnice ale cadastrului se întocmesc şi exprimă situaţia de fapt constatată de către persoana autorizată. Prin urmare, era firesc ca persoana autorizată care a efectuat măsurătorile în teren şi care a identificat titularii drepturilor reale asupra imobilelor să poarte răspunderea exactităţii acestora, angajatul oficiului teritorial nefăcând altceva decât să înscrie aceste date în registru. 7. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei arată că în notele scrise aflate la dosar se regăseşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 20 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.207/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (12) şi ale art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Rodica Mihaela Rotaru într-o cauză civilă având ca obiect anularea Ordinului directorului Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.657/2016 pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Albota, judeţul Argeş, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi a deschiderii noilor cărţi funciare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate permit realizarea din oficiu, la iniţiativa Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a cadastrului sistematizat, deschiderea din oficiu de cărţi funciare şi modificarea definitivă a dreptului de proprietate imobiliară, legal constituit anterior, ceea ce înseamnă că aceste dispoziţii legale pot conduce în fapt la o veritabilă expropriere, fără a justifica un interes public şi fără despăgubire. Acestea fac posibilă înlăturarea efectelor titlurilor de proprietate, a actelor autentice şi a hotărârilor judecătoreşti ce statuează asupra dreptului de proprietate. De asemenea, textele criticate îi permit autorităţii publice care dispune şi reglementează derularea acestei proceduri să o desfăşoare prin intermediul unor contractanţi privaţi, conferind efecte juridice definitive activităţii acestora şi derobându-se astfel de orice răspundere. Stabilirea răspunderii în domeniul dreptului de proprietate în sarcina unor persoane private lipseşte de conţinut obligaţia constituţională a statului de a fi garant direct şi nemijlocit al respectării dreptului de proprietate al tuturor cetăţenilor săi. 10. Dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 pot conduce la înlăturarea efectelor unor hotărâri judecătoreşti care statuează asupra dreptului de proprietate privată, precum şi a titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, prin sintagma generală potrivit căreia toate aceste delimitări şi identificări „îşi pierd valabilitatea“, precum şi prin instituirea unei prezumţii legale absolute de probare a dreptului de proprietate exclusiv cu extrasul din cartea funciară deschisă din oficiu şi, respectiv, cu extrasul din planul cadastral. 11. Faptul că legea prevede o sumară procedură de contestare a lucrărilor de cadastru sistematizat nu înlătură caracterul neconstituţional al dispoziţiilor legale. Mai mult, persoanele care sunt afectate în mod direct de dispoziţiile legale care consacră „pierderea valabilităţii“ actelor juridice pe care le deţin nu sunt notificate în mod direct şi personal de către cei care desfăşoară asemenea proceduri în lipsa şi în detrimentul lor. 12. Nu în ultimul rând, dispoziţiile legale încalcă principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, acte juridice legal emise sub imperiul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate funciară, cum sunt titlurile de proprietate, „îşi pierd valabilitatea“ fără niciun alt motiv sau temei decât acela că a fost întocmită o lucrare cadastrală şi s-a deschis din oficiu o nouă carte funciară. Nu este vorba numai de o modificare pentru viitor a unei stări de drept născute anterior, ci despre pierderea efectivă a unui drept de proprietate reconstituit legal sub imperiul unor legi care continuă să fie în vigoare. De asemenea, nu este vorba de o modificare pentru viitor a unor raporturi juridice născute anterior, ci chiar de o înlăturare a dreptului de proprietate legal constituit, în mod expres şi neechivoc, prin utilizarea sintagmei „îşi pierd valabilitatea“. 13. Se mai arată că este contrară normelor constituţionale îndrituirea directorului Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de a legifera într-un domeniu rezervat exclusiv legii, în sensul de act juridic al Parlamentului, astfel cum prevede art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996. 14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 13 alin. (12) şi cele ale art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015. Curtea observă că în dispozitivul încheierii este menţionat art. 15 alin. (5), în loc de art. 15 alin. (3), dar este, în mod evident, o eroare materială, având în vedere că art. 15 nu are decât trei alineate, iar în considerentele aceleiaşi încheieri se face referire la art. 15 alin. (3) din Legea nr. 7/1996. De asemenea, Curtea constată că autoarea excepţiei formulează critici şi cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, care nu au fost reţinute de instanţă în dispozitivul încheierii de sesizare, dar nici nu au fost analizate în considerentele acesteia pentru a se aprecia existenţa unei cauze de inadmisibilitate care să conducă la respingerea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect. Or, în jurisprudenţa instanţei constituţionale (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012) s-a statut că trebuie să se dea prevalenţă voinţei reale a părţii, astfel că, în cauza de faţă, urmează să fie exercitat controlul de constituţionalitate şi cu privire la prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 13 alin. (12): „(12) Angajaţii oficiului teritorial nu răspund în ceea ce priveşte prima înregistrare sistematică a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.“; – Art. 14 alin. (5): „(5) Înscrierile în noua carte funciară se realizează din oficiu, pe baza documentelor tehnice ale cadastrului integrate în sistem pentru fiecare sector cadastral în parte, potrivit art. 14 alin. (1) şi, după caz, rectificate potrivit art. 11 alin. (2) lit. m), conform unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Directorul general al Agenţiei Naţionale poate emite instrucţiuni cu privire la modul de lucru în cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică.“; – Art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3): "(1) (...) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea. (...)(3) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral." 19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1)-(4) privind proprietatea, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că actuala concepţie legislativă a abandonat sistemul registrelor de inscripţiuni şi transcripţiuni, consacrând cadastrul şi cartea funciară ca sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării, astfel cum se statuează în primul articol al Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996. 21. Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, iar cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele, conform art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 7/1996. 22. Din perspectiva problematicii supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, prezintă importanţă două dintre scopurile pentru care legiuitorul a instituit acest sistem, şi anume determinarea informaţiilor tehnice, economice şi juridice referitoare la imobile, precum şi asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi a faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară, astfel cum se prevede în art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) din aceeaşi lege. Aceste două finalităţi au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, dar este de reţinut că alături de acestea noul sistem furnizează şi date instituţiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare şi pieţei imobiliare şi, în acelaşi timp, contribuie la asigurarea securităţii tranzacţiilor imobiliare şi la facilitarea creditului ipotecar [art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din lege]. 23. De principiu, aşa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, evidenţa imobilelor înscrise în planul cadastral şi în cartea funciară se realizează şi se actualizează fie din oficiu (înregistrarea sistematică), fie la cererea persoanelor interesate sau la iniţiativa autorităţilor publice (înregistrarea sporadică). 24. Prin Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, s-a iniţiat Programul naţional de cadastru şi carte funciară, în vederea înregistrării gratuite a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, realizării planului cadastral al imobilelor şi deschiderii cărţilor funciare la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale. Acest program şi-a propus ca obiectiv principal înregistrarea sistematică în masă, gratuită şi din oficiu, a tuturor proprietăţilor din unităţile administrativ-teritoriale selectate. 25. În acest mod, proprietarii imobilelor beneficiază de înregistrarea gratuită a proprietăţilor, în cadrul înregistrării sistematice organizate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află situate imobilele. Totodată, un alt avantaj îl reprezintă faptul că planul cadastral al imobilelor şi cărţile funciare deschise în realizarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară reflectă situaţia tehnică şi juridică actuală a imobilelor, aşa cum rezultă din prevederile art. 9 alin. (24) din Legea nr. 7/1996. 26. Legea nr. 7/1996 impune, cu titlu de principiu, în art. 1 alin. (4), obligaţia autorităţilor publice şi a titularilor de drepturi asupra imobilelor de a sprijini crearea şi actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziţie gratuit a datelor şi a informaţiilor deţinute. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde, totodată, sprijin informaţional, tehnic şi de altă natură, în limitele competenţelor, la crearea şi actualizarea sistemului de cadastru şi carte funciară. 27. În expunerea de motive a Legii nr. 133/2012, prin care s-a introdus acest program naţional, s-a arătat că statul român şi-a asumat, prin legi succesive de retrocedare a proprietăţii, obligaţia repunerii în posesie a vechilor proprietari, atât din punct de vedere faptic, cât şi juridic. Or, neasigurarea posibilităţii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenurilor retrocedate reprezenta o neîndeplinire a acestui deziderat, care a fost exprimat odată cu consacrarea principiului repunerii în situaţia anterioară naţionalizărilor. Cum vechii proprietari se bucurau de atributul opozabilităţii faţă de terţi a dreptului de proprietate, în condiţiile în care drepturile reale erau înscrise la data naţionalizării în formele de publicitate imobiliară existente la acea vreme, autorităţile statului au, în prezent, obligaţia de a asigura mijloacele tehnice şi financiare necesare realizării demersurilor de intabulare a proprietăţilor imobiliare. 28. În aceeaşi expunere de motive s-a mai arătat că intrarea în vigoare a legii devenite Legea nr. 133/2012 va crea premisele pentru a se putea proceda la intabularea din oficiu a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor de restituire a proprietăţilor funciare, pe baza planurilor parcelare recepţionate de oficiile teritoriale. 29. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică prevederile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau în alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea. În acest sens, susţine că prevederile legale ce dispun cu privire la realizarea din oficiu, la iniţiativa Autorităţii de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a cadastrului sistematizat şi deschiderea din oficiu de cărţi funciare sunt neconstituţionale, întrucât ar permite modificarea definitivă a dreptului de proprietate imobiliară, legal constituit anterior, prin înlăturarea efectelor titlurilor de proprietate, ale actelor autentice şi ale hotărârilor judecătoreşti ce statuează asupra dreptului de proprietate, ceea ce ar echivala cu privarea de proprietate a persoanelor neînscrise în cărţile funciare deschise din oficiu ca urmare a finalizării cadastrului sistematic. 30. Curtea constată că nu poate fi reţinută această critică de neconstituţionalitate, întrucât înregistrarea sistematică se face tocmai în baza titlurilor de proprietate prezentate de proprietari sau de autorităţile publice locale. Astfel, potrivit art. 11 alin. (22^2) lit. c) din Legea nr. 7/1996, amplasamentele imobilelor din sectorul cadastral pentru care nu s-au deschis cărţi funciare se identifică pe baza titlurilor de proprietate şi a limitelor indicate de către titular, de către reprezentantul autorităţii publice locale şi de către alte persoane interesate. 31. Totodată, Legea nr. 7/1996 reglementează procedura privind organizarea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară, precizând, la art. 11 alin. (1) în redactarea de la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, că unităţile administrativ-teritoriale şi/sau, după caz, sectoarele cadastrale în care se vor derula lucrări de înregistrare sistematică se aduc la cunoştinţa publică, prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în scopul informării autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice care deţin drepturi referitoare la imobile cu privire la obligaţia de a furniza date şi informaţii privitoare la imobile, necesare derulării procesului de înregistrare sistematică, precum şi la obligaţia tuturor deţinătorilor de imobile de a verifica corectitudinea acestor informaţii. 32. De asemenea, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, primarul unităţii administrativ-teritoriale în care se desfăşoară lucrările de cadastru are obligaţia să îi înştiinţeze pe deţinătorii imobilelor, prin afişare şi prin alte mijloace de publicitate, cu privire la obligaţia acestora, respectiv: de a permite accesul specialiştilor să execute măsurătorile; de a prezenta actele juridice referitoare la imobile; de a identifica limitele imobilelor împreună cu echipele care realizează lucrările de specialitate; de a verifica informaţiile privitoare la imobilele pe care le deţin, în etapa de publicare a documentelor tehnice cadastrale. 33. Aşadar, o etapă importantă o reprezintă înştiinţarea proprietarilor, respectiv a posesorilor şi a altor deţinători, prin intermediul campaniei de informare publică, organizată la nivel naţional şi local, cu privire la începerea lucrărilor de înregistrare sistematică, precum şi cu privire la procedura de realizare, beneficiile, drepturile şi obligaţiile ce le revin pe parcursul derulării lucrărilor de înregistrare sistematică a proprietăţilor [art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 7/1996]. 34. Esenţială este, de asemenea, şi etapa în cadrul căreia au loc identificarea titularilor drepturilor reale şi a posesorilor, precum şi preluarea, în cazul în care înscrisul nu există în arhiva oficiului teritorial sau a autorităţii administraţiei publice locale ori a emitentului acestora, de către persoana autorizată care efectuează lucrările de înregistrare sistematică, a actelor în original sau în copie legalizată [art. 11 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 7/1996]. 35. Persoanele interesate, deci inclusiv proprietarii, au posibilitatea să ia cunoştinţă de rezultatul procedurii descrise amănunţit de lege, art. 11 alin. (2) lit. j) din lege prevăzând publicarea, în scop de informare publică, a anunţului prealabil privind afişarea publică a documentelor tehnice ale cadastrului cu cel puţin 5 zile înainte de afişare într-un ziar de largă circulaţie, într-un ziar local, la sediul consiliului local, pe pagina de internet a administraţiei publice locale, precum şi pe cea aparţinând Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Urmează apoi publicarea şi afişarea, la nivel central, pe pagina de internet special creată de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în acest scop, precum şi la nivel local, la sediul consiliului local sau într-un alt loc stabilit în acest scop de către primarul unităţii administrativ-teritoriale, pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale a documentelor tehnice cadastrale [conform art. 11 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 7/1996]. 36. Legea nr. 7/1996 oferă persoanelor interesate posibilitatea de a formula cereri de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, în termen de 60 de zile de la data afişării, însoţindu-le de documente doveditoare [art. 13 alin. (2), în redactare de la data ridicării excepţiei]. În urma soluţionării cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului se emite un proces-verbal, care se va comunica petentului, acesta dispunând, potrivit art. 13 alin. (4), şi de dreptul de a contesta respectivul proces-verbal cu plângere la judecătoria din raza teritorială de situare a imobilului, în termen de 15 zile de la comunicare. 37. Aşadar, pentru acurateţea rezultatelor înregistrate, este utilă participarea persoanelor interesate/proprietarilor/ posesorilor la procesul de identificare a proprietăţilor, la măsurarea şi stabilirea limitelor ori la predarea actelor de proprietate către executanţi. Totodată, prin pârghiile legale oferite, persoanele interesate sunt încurajate să manifeste interes în etapa de afişare publică a documentelor cadastrale şi în ceea ce priveşte verificarea rezultatelor, pentru a putea solicita corectarea posibilelor erori survenite. 38. Legea prevede, totodată, şi un eficient mecanism reglator al eventualelor situaţii problematice, art. 11 alin. (20) şi (21) precizând că, atunci când, cu ocazia realizării lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor pentru care au fost emise titluri de proprietate potrivit legilor de restituire a proprietăţilor funciare, dacă la nivelul unei tarlale se constată un deficit de suprafaţă, suprafaţa fiecărui imobil din respectiva tarla se diminuează proporţional cu suprafaţa din titlul de proprietate. Ulterior finalizării procedurilor de inventariere a terenurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, se va proceda, la cererea proprietarului, la atribuirea diferenţei de suprafaţă, în condiţiile legii. Diferenţa de suprafaţă de teren se va acorda din terenurile care pot face obiectul restituirii în natură în limita disponibilului din unitatea administrativ-teritorială unde se efectuează înregistrarea sistematică, iar în cazul în care nu mai există disponibil, comisiile abilitate conform legilor de restituire a proprietăţii au posibilitatea să propună şi să stabilească acordarea de măsuri compensatorii, în condiţiile legii. 39. În acelaşi spirit, legea prevede, la art. 11 alin. (22^1), că în cazul imobilelor, respectiv terenuri cu sau fără construcţii situate în extravilan, care au făcut obiectul legilor fondului funciar, indiferent dacă au fost sau nu înregistrate anterior în sistemul integrat şi dacă sunt împrejmuite sau nu, în măsura în care există deficit de suprafaţă în sectorul determinat şi nu se pot stabili amplasamentele şi suprafeţele terenurilor, se va înfiinţa o carte funciară a titlurilor de proprietate din sectorul cadastral, în care se vor înscrie şi celelalte drepturi reale constituite asupra imobilelor. 40. De altfel, pentru situaţia de fapt în care şi autoarea excepţiei arată că se află, s-a prevăzut, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, o procedură specială şi pentru înscrierea imobilelor deţinute în baza actelor premergătoare titlurilor de proprietate, stabilind că dreptul de proprietate se va înscrie provizoriu în favoarea persoanelor îndreptăţite. Înscrierea provizorie se face în baza procesului-verbal de punere în posesie şi a hotărârii comisiei judeţene de fond funciar privind validarea dreptului de proprietate, emise în condiţiile legii, iar intabularea dreptului de proprietate urmează a se efectua ulterior în condiţiile legii [conform art. 13 alin. (16) din Legea nr. 7/1996, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2018]. 41. După finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare sector cadastral şi după expirarea termenului de soluţionare a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, se face înscrierea în cartea funciară, din oficiu. Aceasta reprezintă prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, denumită „prima înregistrare sistematică“, rezultată ca urmare a finalizării procedurii de înregistrare sistematică, astfel cum prevede art. 14 alin. (6) din Legea nr. 7/1996. 42. Curtea reţine, totodată, că art. 885 din Codul civil consacră efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, înscrierea făcându-se în baza înscrisurilor doveditoare ale actului sau ale faptului care a generat drepturile reale imobiliare respective. Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, în ceea ce priveşte imobilele ce au făcut obiectul înregistrării sistematice, efectul constitutiv de drepturi operează de la data efectuării primei înscrieri subsecvente ce are la bază acte juridice constitutive sau translative de drepturi reale încheiate ulterior deschiderii din oficiu a cărţilor funciare, pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aşadar nu de la prima înregistrare sistematică, efectuată din oficiu, ci de la următoarea operaţiune juridică referitoare la respectivul bun. Curtea observă, aşadar, o excepţie de la regula generală instituită prin art. 557 alin. (4) din Codul civil, potrivit căreia, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, text care permite în mod expres şi derogări, în măsura în care acestea sunt prevăzute de lege, aşa cum este şi cazul de faţă. 43. Această excepţie este, de fapt, o concretizare a prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. De asemenea, conform art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ, „până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi“. 44. Curtea reţine, de asemenea, că Legea nr. 7/1996 mai oferă un mijloc procedural de corecţie, prevăzând, la art. 34 alin. (3) şi (4), că la nivelul oficiilor teritoriale se constituie comisii formate din personal de specialitate, abilitate să procedeze, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, la îndreptarea erorilor săvârşite cu ocazia recepţiilor cadastrale şi a înscrierilor în cartea funciară, prin efectuarea în acest scop de verificări în teren. Ulterior efectuării acestor verificări, comisia astfel abilitată încheie un proces-verbal care stă la baza actualizării menţiunilor din partea I a cărţii funciare, ce au făcut obiectul verificărilor. 45. În fine, observându-se importanţa asigurării înscrierii în cartea funciară a unor informaţii exacte şi complete cu privire la imobile, dar în acelaşi timp şi complexitatea lucrărilor de înregistrare sistematică şi numărul mare de imobile care sunt înscrise în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, a fost adoptată Legea nr. 185/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care permite modificarea, din oficiu sau la cerere, a înscrierilor din cărţile funciare deschise ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică, fără plata unui tarif, până la data primei înscrieri subsecvente. 46. Din toate cele mai sus arătate rezultă că prevederile art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea nr. 7/1996, criticate în cauza de faţă, nu contravin dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie referitoare la protecţia proprietăţii private. Faptul că identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea nu echivalează nicidecum cu pierderea sau alterarea dreptului de proprietate, operaţiunile menţionate neavând niciun efect asupra dreptului de proprietate al titularului, astfel cum acesta rezultă din actele existente. De altfel, Curtea constată că, deşi textul criticat are în vedere „identificarea şi numerotarea“, în mod eronat autoarea excepţiei se referă la „delimitarea şi identificarea“ terenurilor, ceea ce schimbă sensul real al normei legale. 47. Tot astfel, nu se poate reţine nici susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia actele juridice legal emise sub imperiul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate funciară, cum sunt titlurile de proprietate, îşi pierd valabilitatea, aceasta negăsindu-şi suport în conţinutul normativ al textului legal examinat. Prin urmare, nu se susţine nici pretinsa retroactivitate, de natură să conducă la „pierderea efectivă a unui drept de proprietate reconstituit legal sub imperiul unor legi care continuă să fie în vigoare“, aşa cum afirmă autoarea excepţiei. 48. Se mai critică şi prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 pe considerentul că, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, iar dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral. Curtea observă că dispoziţiile criticate nu reprezintă altceva decât o particularizare a regulii generale statuate de art. 565 din Codul civil potrivit căreia, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Or, o astfel de normă nu pune în discuţie dreptul de proprietate privată, nefiind susceptibilă a aduce vreo atingere acestuia, ci doar reglementează cu privire la modalitatea în care existenţa acestuia poate fi probată. 49. Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate privitoare la dispoziţiile art. 13 alin. (12) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora angajaţii oficiului teritorial nu răspund în ceea ce priveşte prima înregistrare sistematică a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară. Prevederile citate nu sunt de natură să aducă atingere principiului statului de drept, în condiţiile în care se stabileşte, prin art. 14 alin. (11) din aceeaşi lege, că răspunderea pentru corectitudinea întocmirii documentelor tehnice ale cadastrului şi pentru corespondenţa acestora cu realitatea din teren, precum şi pentru identificarea limitelor imobilelor în concordanţă cu actele juridice puse la dispoziţie de deţinători revine persoanelor autorizate chiar de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să execute lucrări de specialitate. Ulterior autorizării, întreaga activitate a acestora este supusă controlului Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în redactarea de la data ridicării excepţiei, este împuternicită să controleze activitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice autorizate în condiţiile Legii nr. 7/1996, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României în domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, cu excepţia instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice şi al securităţii naţionale, care exercită acest atribut prin structurile proprii. Totodată, Legea nr. 7/1996 acordă Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară atribuţii specifice, constând, conform art. 4 alin. (1), în coordonarea şi controlul executării lucrărilor de cadastru, de cartografie, topografie, geodezie, fotogrammetrie şi teledetecţie la nivelul întregii ţări. 50. În fine, autoarea excepţiei critică şi prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierile în noua carte funciară se realizează conform unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest sens, susţine că directorul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ar legifera, prin ordin, într-un domeniu rezervat exclusiv legii, ca act juridic al Parlamentului, ceea ce s-ar înţelege că ar contraveni prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii, precum şi celor ale art. 1 alin. (4) privind separarea puterilor în stat, deşi autoarea excepţiei nu le menţionează expres. Curtea observă că, prin Decizia nr. 723 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora „procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale“, conchizând că, aşa cum legiuitorul a dedicat procedurii de înscriere în cartea funciară un întreg capitol, respectiv cap. II, tot astfel - întrucât rectificarea poate fi majoră, reprezentând un act constitutiv de drepturi sau putând avea chiar titlu executoriu - procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară trebuie instituită printro normă legală egală ca forţă juridică cu cea prin care s-a reglementat procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv prin lege organică. Or, în ceea ce priveşte textul de lege criticat în cauza de faţă, se constată că fundamentul înscrierilor în cartea funciară se regăseşte în Legea nr. 7/1996, fiind explicită precizarea că acestea se fac pe baza documentelor tehnice ale cadastrului integrate în sistem pentru fiecare sector cadastral în parte, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, după caz, rectificate potrivit art. 11 alin. (2) lit. m) din lege. Ca atare, legea este cea care guvernează această procedură, doar detaliile tehnice urmând să fie stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. 51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Mihaela Rotaru în Dosarul nr. 3.207/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (12), ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (1) teza finală şi alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
