Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 160 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 160 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 968 din 20 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra   │-                 │
│Buterez-Făşie      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Ippon Med - S.R.L. şi de Societatea Metropolitan Security - S.R.L., ambele din Mediaş, în Dosarul nr. 27/57/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând, în esenţă, că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt clare şi previzibile, iar acestea stabilesc condiţiile pe care instanţa de judecată trebuie să le analizeze cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 101/2016, arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 190 din 18 martie 2021, în care a reţinut că nu este îngrădit dreptul de acces la instanţă, ci, dimpotrivă, sunt prevăzute căi alternative de contestare a întregii proceduri, fie direct pe cale judiciară, fie pe cale administrativ-jurisdicţională. Limitarea motivelor pe care contestatorul le poate invoca în faţa instanţei de judecată la cele invocate în cererea adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este firească, întrucât instanţa este chemată să verifice legalitatea şi temeinicia deciziei acestui consiliu.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27/57/2020, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios-administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Ippon Med - S.R.L. şi de Societatea Metropolitan Security - S.R.L., ambele din Mediaş, cu prilejul soluţionării unui litigiu privind achiziţiile publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că prevederile art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 sunt neclare, imprecise, putând fi interpretate de către instanţele de judecată în sensul că acestea ar dispune de un drept absolut de a decide dacă excepţiile de neconstituţionalitate invocate au sau nu legătură cu soluţionarea cauzei, înainte de soluţionarea efectivă a acestora. Or, în opinia autoarelor excepţiei, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, numai Curtea Constituţională poate analiza cauza în care a fost ridicată excepţia şi poate decide cu privire la textul de lege invocat ca fiind neconstituţional, printr-o decizie general obligatorie. De asemenea, se arată că prevederile criticate sunt în contradicţie şi cu dreptul la un proces echitabil, cu principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene [art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie], respectiv cu prevederile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cele ale art. 6 paragraful 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în situaţia în care lasă la latitudinea instanţei de judecată interpretarea noţiunii de inadmisibilitate pe motivul că excepţia invocată nu are legătura cu soluţionarea cauzei. Nu în ultimul rând, se arată că dispoziţiile criticate generează un abuz de drept şi aduc atingere competenţei Curţii Constituţionale, deoarece permit instanţei de judecată să respingă cererea de sesizare a Curţii, pe motiv că textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
    6. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, autoarele excepţiei nu invocă critici de neconstituţionalitate concrete, ci prezintă situaţia de fapt din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, măsurile luate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi conduita pe care acesta ar fi trebuit să o urmeze în cauză.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 519 din 7 iulie 2015 şi Decizia nr. 243 din 21 mai 2013), prin care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea acestor dispoziţii, reţinând că „existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, Guvernul învederează că prevederile criticate sunt norme de procedură, care dau expresie principiului tantum devolutum quantum iudicatum, care se aplică în procedura din faţa instanţei de judecată, în faza apelului. Limitarea instituită de legiuitor cu privire la motivele pe care contestatorul le poate invoca în faţa instanţei de judecată nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece dreptul poate fi exercitat doar în limite rezonabile, astfel încât să nu aducă atingere drepturilor altor titulari. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate nu încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor sau libertatea economică, întrucât soluţia legislativă derivă din rolul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi al instanţei de judecată, respectiv acela de a soluţiona contestaţiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor prin examinarea aceloraşi critici în legătură cu pretenţiile ce au fost iniţial formulate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. Textele criticate au următorul conţinut:
    - Art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (...) instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (...)“;
    – Art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 101/2016:
    "(1) Procedura în faţa Consiliului este scrisă, iar părţile sunt audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de soluţionare a contestaţiei.(...)
(3) Este inadmisibilă prezentarea unor noi motive de contestare şi/sau formularea unor noi capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizărilor la contestaţie ulterior termenului legal de formulare a acesteia.“;"

    – Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016:
    "În plângere, contestatorul nu poate invoca alte motive împotriva actelor autorităţii contractante decât cele cuprinse în contestaţia adresată Consiliului."

    13. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 16 privind libertatea de a desfăşura o activitate economică şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că acestea prevăd că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când nu este îndeplinită condiţia privind existenţa unei legături a textului criticat cu soluţionarea cauzei. În cauză, autoarele excepţiei au formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care au solicitat constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, precum şi a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016. Instanţa de judecată a admis în integralitate cererea acestora şi a sesizat Curtea cu textele de lege criticate.
    15. În continuare, se reţine că instanţa de judecată nu a aplicat prevederile art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 în cauza dedusă judecăţii, acestea fiind aplicabile doar în ipoteza respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea constată că autoarele excepţiei deduc neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate pornind de la o situaţie ipotetică, aceea privind o eventuală inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate pe motivul că textul criticat nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei.
    16. Potrivit jurisprudenţei Curţii (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022), unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepţiilor de neconstituţionalitate este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situaţie, raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia. Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Potrivit instanţei de contencios constituţional, incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
    17. Or, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate invocată de autoare a fost admisă în integralitate, prevederile art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 nu sunt incidente în cauză, neavând legătură cu soluţionarea ei, fapt ce conduce la inadmisibilitatea excepţiei având ca obiect aceste prevederi.
    18. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, Curtea observă că autoarele excepţiei nu dezvoltă critici de neconstituţionalitate concrete, prin care să arate o contrarietate a textelor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate. Potrivit Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. În aceste condiţii, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate. Aplicând considerentele de principiu dezvoltate de Curte în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, instanţa de contencios constituţional reţine că o parte din textele de referinţă invocate de autoare sunt suficient de clare şi precise astfel încât să poată analiza pe fond excepţia invocată.
    19. În acest context Curtea reţine că, prin Decizia nr. 190 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 3 august 2021, s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, din perspectiva art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, prin decizia precitată, paragrafele 33-39, referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut că legiuitorul nu a afectat accesul liber la justiţie prin faptul că a instituit interdicţia formulării unor noi motive de contestare şi/sau a formulării unor noi capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizărilor la contestaţie ulterior termenului legal de formulare a acesteia, precum şi a altor motive în plângerea formulată împotriva actelor autorităţii contractante în afară de cele cuprinse în contestaţia adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Totodată, s-a reţinut că cerinţa respectării unor termene pentru invocarea motivelor de contestaţie nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, ci asigură celeritatea procedurii specifice în materia achiziţiilor publice. Dacă se apelează la contestaţia formulată pe cale administrativ-jurisdicţională, accesul la al doilea grad de jurisdicţie este limitat de dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în sensul că nu pot fi invocate alte motive împotriva actelor autorităţii contractante decât cele cuprinse în contestaţia adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Prin urmare, plângerea poate fi exercitată atât pentru motive de temeinicie, cât şi pentru motive de legalitate, doar că acestea nu pot fi invocate omisso medio.
    20. Este firesc ca instanţa judecătorească să verifice legalitatea deciziei respective din perspectiva motivelor invocate de contestator, în condiţiile în care Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu a putut verifica şi cenzura motivele invocate direct în faţa instanţei, care ar fi putut conduce, în măsura în care ar fi fost invocate prin contestaţia formulată în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, la luarea unei decizii diferite.
    21. De asemenea, Curtea a reţinut în Decizia nr. 190 din 18 martie 2021, precitată, că interesul public cere ca aceste proceduri să se desfăşoare cu celeritate şi să respecte exigenţele care decurg din prevederile constituţionale. De altfel, măsurile instituite prin Legea nr. 101/2016 sunt justificate prin chiar scopul întregului ansamblu legislativ în materia achiziţiilor publice. Este vorba despre asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016], precum şi despre asigurarea la nivel naţional a unor mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispoziţiilor legale privind atribuirea contractelor [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016]. Toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparenţă a procedurilor, desfăşurarea cu celeritate a proceselor în materia achiziţiilor publice, atât în scopul evitării tergiversării, cât şi pentru realizarea obiectivului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv, totodată avându-se în vedere antrenarea şi responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziţie publică, cu precădere a participanţilor la procedură - autoritatea contractantă, operatorii economici interesaţi să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanţi la procedura de atribuire.
    22. În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, pretins a fi încălcat prin normele criticate, Curtea a reţinut că acesta presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Or, din ansamblul legislativ ce reglementează în materia achiziţiilor publice rezultă că toate aceste principii sunt respectate prin crearea unui cadru procesual adecvat. Astfel, art. 15 din Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres că procedura de soluţionare a contestaţiilor se desfăşoară cu respectarea principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare, imparţialităţii şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale. Aceste norme sunt o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, atribuind exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.
    23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    24. Referitor la prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, Curtea observă că acestea sunt norme de procedură aplicabile în etapa judecării contestaţiei în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, iar o atare modalitate de reglementare a procedurii administrativ-jurisdicţionale reprezintă opţiunea legiuitorului, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prin reglementarea criticată, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii de soluţionare a contestaţiilor, prin crearea de mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispoziţiilor legale privind atribuirea contractelor, aşa cum arată legiuitorul în chiar conţinutul legii [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016].
    25. Cu privire la instituirea unei proceduri eminamente scrise, Curtea, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragraful 64, a reţinut că procedura scrisă era de natură să asigure respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care tuturor părţilor le era oferită posibilitatea de a-şi spune părerea atât asupra cererilor şi apărărilor părţilor adverse, cât şi cu privire la chestiunile ridicate de instanţă din oficiu. Totodată, Curtea a reamintit şi că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în cazul unei proceduri civile, aceasta poate continua şi fără audiere, când procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice. În consecinţă, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin edictarea acestei norme de procedură, precum şi principiile care guvernează procedura administrativ-jurisdicţională, reglementate de art. 15 din Legea nr. 101/2016, Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 sunt constituţionale.
    26. Analizând prevederile art. 21 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16, Curtea reţine că acestea se aplică tuturor persoanelor care formulează contestaţii sau plângeri în materia achiziţiilor publice. Prin urmare, nici această critică nu poate fi primită.
    27. În ceea ce priveşte restul susţinerilor autoarelor excepţiei referitoare la conduita şi măsurile luate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Curtea învederează că acestea excedează competenţei Curţii, fiind aspecte ce ţin de soluţionarea pe fond a dosarului.
    28. Nu în ultimul rând, referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 45 şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, se arătă că simpla indicare a acestor temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepţiei.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Ippon Med - S.R.L. şi de Societatea Metropolitan Security - S.R.L., ambele din Mediaş, în Dosarul nr. 27/57/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Raluca-Alexandra Buterez-Făşie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 160 din 8 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"