Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 158 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 158 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 811 din 1 septembrie 2025
Comenteaza legea

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Fandemo - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 1.613/102/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.719 D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 februarie 2025, în prezenţa apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Raul Miron, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă, când, ţinând seama de cererea de amânare a pronunţării, în vederea depunerii de concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu prevederile art. 222 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 11 martie 2025, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 27 martie 2025, când a fost pronunţată prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.613/102/2019, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Fandemo - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat în contextul unui litigiu prin care au fost contestate acte administrativ-fiscale emise în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 207/2015, coroborate cu prevederile Legii nr. 227/2015.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate, prin care se permite organelor de control fiscal să facă verificarea realităţii unor operaţiuni juridice în timpul controlului fiscal şi să opteze, dacă este cazul, pentru sesizarea organelor de urmărire penală doar la finalizarea controlului, sunt neconstituţionale întrucât încalcă: (i) principiul separaţiei puterilor în stat, ca urmare a faptului că un organ al administraţiei publice stabileşte cu titlu de adevăr juridic asupra unei situaţii care atrage incidenţa legii penale [în context fiind indicate prevederile cuprinse în Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale - art. 9 alin. (1) lit. c) cu privire la evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în Codul de procedură penală - art. 3 alin. (1) şi (7) referitor la funcţiile judiciare în procesul penal şi art. 61 alin. (1) lit. a) cu privire la obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a întocmi un proces-verbal despre împrejurările constatate, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni] şi, în consecinţă, trebuie să facă obiectul controlului judecătoresc; (ii) prezumţia de nevinovăţie, deoarece constatarea unui raport juridic ca fictiv, apt să creeze o creanţă fiscală, reprezintă o faptă de evaziune fiscală, existenţa acesteia neputând fi constatată printr-un act administrativ; (iii) dreptul la un proces echitabil, întrucât demararea unei proceduri administrative de recuperare a creanţelor stabilite suplimentar prin decizia de impunere în urma constatării naturii fictive a unor operaţiuni comerciale constituie o ingerinţă a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care contribuabilul este nevoit să îşi probeze nevinovăţia într-un proces civil în situaţia în care acuzaţia este de natură penală; (iv) dreptul de proprietate privată, ca urmare a rezultatului ingineriei juridice şi a practicii organelor fiscale în sensul antereferit. Or, prin modalitatea în care se interpretează normele criticate din Codul fiscal şi din Codul de procedură fiscală, se ajunge la o extindere a competenţelor funcţionale şi materiale ale organelor de control fiscal, context în care activitatea acestora interferează cu cea a organelor de cercetare penală şi chiar cu cea a instanţelor judecătoreşti. Având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015, în ceea ce priveşte obligaţiile contribuabililor şi ale organelor de inspecţie fiscală, coroborate cu cele referitoare la combaterea evaziunii fiscale şi cele privind procedura penală, mai sus menţionate, inspectorul fiscal, într-o misiune de control, are obligaţia de a sesiza de îndată organele de urmărire penală dacă în timpul operaţiunii de control identifică elemente de natură să creeze suspiciunea existenţei unei infracţiuni, iar nu la sfârşitul acestuia, pentru a exista posibilitatea contribuabilului de a se apăra cu privire la pretinsul caracter fictiv al operaţiunilor respective într-un cadru procesual adecvat, anterior emiterii deciziei de impunere, iar nu ulterior, context în care deja are loc încălcarea unor drepturi constituţionale.
    5. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează, pe de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, din perspectiva posibilităţii organului fiscal de a aplica principiul prevalenţei conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal şi, în temeiul acestui principiu, să recalifice tranzacţia, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către organul fiscal, nefiind formulate critici cu privire la constituţionalitatea legii, ci fiind contestată o practică administrativă de aplicare a normelor legale în discuţie. Pe de altă parte, dispoziţiile criticate sunt constituţionale atât timp cât caracterul fictiv al unei tranzacţii nu este în mod necesar o componentă a dreptului penal, având în vedere că frauda în materie fiscală nu se rezumă la evaziunea fiscală, la tranzacţii fictive în scop de eludare a colectării taxei pe valoarea adăugată, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 227/2015 neexcluzând o recalificare a operaţiunii în sens economic, iar organul fiscal are competenţa funcţională de a verifica scopul economic al operaţiunilor. De asemenea, învederează că, potrivit art. 150 din Codul de procedură fiscală, procesul-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală nu este act administrativ, instanţa de contencios administrativ neverificând legalitatea sesizării organelor de urmărire penală, fiind aspecte ce excedează controlului acestei instanţe.
    6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:
    - Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 207/2015: „(3) Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului. În analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice şi să ia în considerare toate circumstanţele edificatoare fiecărui caz în parte.“;
    – Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015: „(2) Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanţă cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiţiile prezentului cod. Atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaţiuni sau tranzacţii, cu respectarea fondului economic al acestora.“;
    – Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015: „(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii. Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.“

    10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la principiul prezumţiei de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată.
    11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: (i) dispoziţiile criticate din Legea nr. 207/2015 fac parte din titlul I - Dispoziţii generale astfel:art. 7 alin. (3) este cuprins în capitolul II - Principii generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale şi se referă la rolul activ şi alte reguli de conduită pentru organul fiscal; art. 14 alin. (2) este cuprins în capitolul III - Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale şi se referă la prevalenţa conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal; (ii) art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 face parte din titlul I - Dispoziţii generale şi este cuprins în capitolul IV - Reguli de aplicare generală (a Codului fiscal) şi conţine prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal.
    12. Având în vedere acest context legislativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică faptul că organele de control fiscal procedează la verificarea realităţii unor operaţiuni juridice în timpul controlului fiscal şi, dacă este cazul, doar la finalizarea controlului optează pentru sesizarea organelor de urmărire penală, astfel că modalitatea în care se interpretează normele criticate din codul fiscal şi din Codul de procedură fiscală este neconstituţională, organele de control fiscal interferând cu activitatea organelor de cercetare penală şi chiar cu cea a instanţelor judecătoreşti.
    13. Din evaluarea arhitecturii celor două acte normative - Codul de procedură fiscală şi codul fiscal -, precum şi a contextului legislativ în care sunt plasate textele criticate reiese că aceste norme au atât caracter general, cât şi, în mare parte, instituie obligaţii pentru organele fiscale. Astfel, textele criticate, coroborate, în virtutea principiilor pe care le conţin, instituie posibilitatea organelor fiscale să examineze, din oficiu, starea de fapt a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului şi să aplice principiul prevalenţei conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal şi să recalifice tranzacţia efectuată de contribuabil şi nu conţin, în concret, elementele criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, acestea fiind reglementate în alte norme cuprinse în legislaţia fiscală.
    14. Prin urmare, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate deduce pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia prin prisma interpretării şi aplicării dispoziţiilor criticate de către organele fiscale. Faţă de această împrejurare se reţine că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea legii în practică de către instituţiile îndrituite cu aplicarea normelor fiscale în discuţie. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţa de faţă fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în art. 7 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, respectiv aplicarea principiului prevalenţei conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal şi recalificarea tranzacţiei efectuate de contribuabil.
    15. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în mod constant, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunţate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziţii normative care ţin de aceeaşi instituţie juridică sau de aceeaşi ramură de drept. Raţiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcţională, caracteristică elementelor unei structuri. Aşa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte şi îşi dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăseşte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68).
    16. Curtea reţine că art. 7 din Legea nr. 207/2015 este mai cuprinzător şi, pe lângă dispoziţiile criticate ale art. 7 alin. (3), care se referă la îndreptăţirea organului fiscal de a examina, din oficiu, starea de fapt şi de a obţine şi de a utiliza toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului, cuprinde şi alte aspecte legate de desfăşurarea unei proceduri de administrare a creanţelor fiscale, context în care se prevede că organul fiscal înştiinţează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfăşurarea procedurii, având obligaţia să examineze starea de fapt în mod obiectiv şi în limitele stabilite de lege, precum şi să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, în îndeplinirea obligaţiilor şi exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din iniţiativa organului fiscal, după caz. De asemenea, organul fiscal are obligaţia ca, la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului supus unei acţiuni de control fiscal, să pună la dispoziţia acestuia dosarul administrativ al acţiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informaţiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidenţialitatea datelor cu caracter personal şi secretul fiscal. Totodată, art. 12 cu denumirea marginală Buna-credinţă din Legea nr. 207/2015 dispune că (i) relaţiile dintre contribuabil/plătitor şi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă; (ii) contribuabilul/plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate; (iii) organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanţelor fiscale aflată în derulare; (iv) buna-credinţă a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedeşte contrariul.
    17. Or, în ipoteza în care ar subzista o greşită interpretare şi aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, Curtea exercitând competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19).
    18. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, şi nu a Curţii Constituţionale. Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu asupra modului de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Fandemo - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 1.613/102/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 158 din 27 martie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016