Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 575 din 20 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de 75 de deputaţi.
    2. Cu Adresa nr. 2/2.599 din 19 februarie 2025, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor, sesizare care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.787 din 19 februarie 2025 şi constituie obiectul Dosarului nr. 655L/2/2025. La sesizarea de neconstituţionalitate au fost anexate următoarele documente: lista cuprinzând deputaţii semnatari ai sesizării de neconstituţionalitate; Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor; Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 privind măsuri de reorganizare şi eficientizare a activităţii serviciilor Camerei Deputaţilor; Stenograma şedinţei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor din 29 ianuarie 2025.
    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, se susţine, drept consideraţii generale, că titlul actului criticat este relativ incorect, deoarece face referire la compartimentele şi serviciile Camerei Deputaţilor, însă structura Camerei Deputaţilor cuprinde şi departamente, direcţii, direcţii generale, compartimente, astfel încât ar fi trebuit ca titlul actului criticat să fie „hotărâre privind reducerea numărului de posturi din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor“, sens în care sunt invocate şi prevederile art. 380 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ care fac referire la „structurile de specialitate ale Parlamentului României“. De asemenea, se susţine că nu există nicio fundamentare cu privire la cauzele care au determinat reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaţilor.
    4. Cu privire la admisibilitatea sesizării, se arată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 este o hotărâre care vizează organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional (Camera Deputaţilor), iar normele încălcate în procedura adoptării sale sunt atât de rang constituţional, cât şi de rang infraconstituţional (Regulamentul Camerei Deputaţilor şi Codul administrativ), astfel că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate este admisibilă.
    5. Pe fondul sesizării, se susţine că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 este un act care relevă un exces de putere realizat prin desconsiderarea şi încălcarea tezelor constituţionale din Legea fundamentală, un comportament discreţionar şi arbitrar al structurilor organizatorice politice interne ale Parlamentului României - Camera Deputaţilor asupra funcţiei publice parlamentare, funcţie cu statut special, statuată prin lege organică, şi contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 9, ale art. 16 alin. (1)-(3), ale art. 41 alin. (2) şi (5), ale art. 54 şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie.
    6. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), autorii sesizării arată, în esenţă, că noţiunea de stat de drept conţine intrinsec, în esenţa sa, respectul pentru drepturile şi libertăţile fundamentale, dar este şi expresia prin care exerciţiul de autoritate, adică cel al instituţiilor şi autorităţilor publice, se exercită în limitele şi prerogativele prevăzute de lege, în conformitate cu principiul bunei guvernanţe, al bunei administrări, nu acţionează arbitrar şi este recunoscut şi acceptat ca atare de destinatarii acestor prerogative de putere publică, sens în care se invocă literatura de specialitate, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale referitoare la limitarea, din partea unei autorităţi, a drepturilor şi libertăţilor individuale sau colective (în cazul de faţă, dreptul la muncă, dreptul la carieră, dreptul la stabilitate a funcţiei publice parlamentare şi la exercitarea acesteia etc.). Or, hotărârea criticată nu respectă condiţiile necesare pentru limitarea unor drepturi fundamentale, deoarece nu se aplică tuturor compartimentelor Camerei Deputaţilor şi nu se aplică în niciun fel angajaţilor de la grupurile parlamentare. Totodată, niciunul dintre actele emise de Camera Deputaţilor (memorandumurile ataşate sau Hotărârea nr. 9/2025) nu are la bază vreo notă de fundamentare, vreun audit intern sau vreun document justificativ detaliat. De asemenea, nici în Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 şi nici în memorandumurile interne ataşate nu se precizează vreun obiectiv concret, real, legal şi nici scopul adoptării actului criticat.
    7. Se mai invocă art. 2-6 şi art. 21 din Recomandarea CM/Rec (2007) a Comitetului Miniştrilor pentru statele membre asupra bunei administrări, document care codifică şi descrie principiile materiale ale bunei administrări, sinteza drepturilor recunoscute în favoarea persoanelor în raport cu autorităţile publice, dezvoltate şi în hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora hotărârile autorităţilor administrative care vizează drepturi individuale sau colective trebuie să conţină un temei juridic. Or, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu este motivată în baza unei analize care să justifice temeinicia măsurilor propuse.
    8. De asemenea, se susţine că actele administrative premergătoare Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 sunt ilegale. Termenul de „reorganizare“ folosit în Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 (menţionat şi în preambulul hotărârii atacate) este utilizat impropriu întrucât, având în vedere art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului, coroborat cu art. 2 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, toate atribuţiile şi răspunderile ce revin funcţionarilor publici parlamentari urmează şi sunt subscrise scopului Parlamentului, acela de legiferare, astfel încât condiţia de reorganizare prin modificarea atribuţiilor nu poate fi îndeplinită, Parlamentul având atribuţiile statuate constituţional, iar atribuţiile şi răspunderile care revin funcţionarului public parlamentar sunt în scopul îndeplinirii acestor prerogative statuate constituţional. Astfel, reducerea de posturi şi reorganizarea serviciilor Camerei Deputaţilor nu sunt posibile nici din punct de vedere conceptual, nici din punct de vedere instituţional şi nu pot fi justificate legal, potrivit art. 518 alin. (5) din Codul administrativ. Un exemplu îl reprezintă reorganizarea comisiilor parlamentare, supuse celei mai mari reduceri de posturi, ale căror atribuţii nu pot fi modificate.
    9. Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, sunt încălcate principiile legalităţii, securităţii juridice, predictibilităţii, stabilităţii, dreptului la carieră, statuate în mod imperativ în Constituţie, în virtutea statului de drept. De asemenea, este încălcat caracterul de stat social al statului român.
    10. Se mai susţine că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 este discriminatorie în raport cu modul diferit de aplicare a reglementării în ceea ce priveşte funcţia publică parlamentară specifică - care este şi trebuie să rămână o funcţie publică de carieră, aşa cum se statuează în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 - şi personalul de la grupurile parlamentare - funcţie publică mai degrabă politică, asimilabilă „consilierului politic“ din legislaţia unor state membre ale Uniunii Europene, ambele categorii retribuite din acelaşi buget al Camerelor parlamentare. Art. 93 alin. (1) din această lege a constituit momentul zero al funcţiei publice parlamentare specifice, de carieră, astfel că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2006, ocuparea funcţiei publice parlamentare din structurile de specialitate ale Parlamentului a fost posibilă doar prin concurs sau examen. Pe de altă parte, prevederile art. 12 alin. (2) din această lege oferă doar funcţionarului public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare posibilitatea angajării fără concurs, fără ca acest tip de funcţionar public parlamentar să aibă posibilitatea să fie transferat în celelalte structuri de specialitate, unde condiţia de angajare era concursul sau examenul. Legea nr. 7/2006, lege specială, organică, nu lasă loc de interpretări în privinţa regimului juridic şi a statutului funcţionarului public parlamentar angajat în structurile de specialitate ale Parlamentului, însă un cu totul alt regim revine funcţionarilor angajaţi la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare, care nu se pot bucura de aceleaşi condiţii privind stabilitatea sau cariera, de vreme ce depind de persoana preşedintelui, de persoana membră a Biroului permanent, de persoana care ocupă funcţia de lider de grup, de existenţa în sine a grupului parlamentar, astfel încât acest personal este evident diferit în privinţa regimului juridic, a drepturilor şi obligaţiilor asociate în comparaţie cu funcţionarul public parlamentar angajat în structurile interne ale Parlamentului. Din acest motiv, orice ingerinţă în atributele de stabilitate, predictibilitate şi carieră a funcţionarului public parlamentar angajat în baza art. 93 din Legea nr. 7/2006 sau prin concurs/examen organizat în condiţiile art. 12 din Legea nr. 7/2006 este sancţionabilă.
    11. Se mai arată că termenul de „evaluare profesională“ folosit în art. 9 alin. (2) şi (3) din hotărârea criticată excedează sferei legalităţii, această evaluare având loc anual pentru funcţionarul public parlamentar, odată cu stabilirea calificativelor anuale. În toate structurile interne ale Camerei Deputaţilor, cu excepţia celor politice (grupuri, cabinete parlamentare etc.), angajările au fost făcute prin concurs, iar promovările au fost realizate prin examen, potrivit legislaţiei primare în vigoare, astfel încât dispoziţia de testare/evaluare a funcţionarilor parlamentari excedează legalităţii, fiind arbitrară şi nefundamentată. În plus, reorganizarea serviciilor Camerei Deputaţilor şi reducerea de personal vor fi realizate în perioada următoare în baza unui set de norme aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. În condiţiile în care acest set de norme nu există, prin votul în plen asupra hotărârii criticate au fost girate fraudarea, desconsiderarea şi deturnarea oricărei potenţiale aprecieri obiective, clare şi în limitele legii ale criteriilor de meritocraţie, stabilitate, carieră, prestigiu al funcţiei publice (parlamentare).
    12. În concluzie, în cazul funcţionarilor publici parlamentari care au fost încadraţi conform art. 93 alin. (1) sau art. 12 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, se susţine că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din hotărârea criticată contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2), sens în care se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 9 iulie 2009, nr. 725 din 13 decembrie 2023, paragraful 74, şi nr. 414 din 14 aprilie 2010.
    13. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), se susţine că hotărârea criticată nu întruneşte cele trei cerinţe de calitate a legii, şi anume claritate, precizie şi previzibilitate (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 1 din 10 ianuarie 2014). Astfel, Hotărârea nr. 9/2025 prevede, fără să recunoască prin titlul sau conţinutul ei, o reorganizare, însă titlul său se referă la reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor. O asemenea denumire este improprie, deoarece reducerea numărului de posturi este o componentă a reorganizării unei autorităţi sau instituţii publice, care, în situaţia de faţă, nu îndeplineşte rigorile impuse de lege ca procedură instituţională, nu este justificată sau fundamentată juridic. De altfel, conform art. 10 din hotărârea criticată, după aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor va supune aprobării Plenului Camerei Deputaţilor structura organizatorică şi statul de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor. Procedând astfel, Camera Deputaţilor a inversat operaţiunile, făcând nulă de drept întreaga procedură, pentru că reorganizarea nu există. Mai mult, din conţinutul acestei hotărâri, nu rezultă în ce măsură sunt respectate prevederile art. 391 alin. (3) din Codul administrativ.
    14. Referitor la încălcarea prevederilor art. 9 din Constituţie privind rolul sindicatelor, se arată că Sindicatul funcţionarilor publici parlamentari din Camera Deputaţilor a transmis secretarului general al Camerei Deputaţilor Adresa cu nr. 2/ 23 ianuarie 2025, prin care a solicitat respectarea procedurilor legale prevăzute de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii referitoare la concedierile colective şi transmiterea în scris, conform art. 70 alin. (1) din Codul muncii, de către angajator a tuturor informaţiilor relevante, însă nicio solicitare transmisă în scris de Sindicatul funcţionarilor publici parlamentari din Camera Deputaţilor nu a primit vreun răspuns. Deşi Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 specifică principiul dialogului social, în realitate, acest principiu a fost ab initio încălcat. Nu a existat nicio consultare sau negociere reală între angajator şi reprezentanţii Sindicatului Funcţionarilor Publici Parlamentari, astfel cum statuează imperativ Legea nr. 367/2022 privind dialogul social. Nu a fost prezentată vreo justificare/fundamentare/motivaţie reală sau legală pentru aceste reduceri de personal sau pentru această reorganizare, în plus actele administrative anterioare Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu conţin viza serviciului juridic sau viza direcţiei financiar-contabile, pentru a justifica temeinicia şi legalitatea reducerii de personal. Astfel, „o informare“ nu poate acoperi viciul procedural al nerespectării de către angajator a dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 367/2022 şi ale Legii nr. 7/2006.
    15. În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se susţine că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 a fost adoptată cu încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, deoarece reducerea numărului de posturi şi restructurarea serviciilor Camerei Deputaţilor se realizează pe baza unor criterii neclare şi potenţial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, contravenind prevederilor Legii nr. 7/2006, precum şi dispoziţiilor art. 518 din Codul administrativ.
    16. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, se susţine că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată şi fără o fundamentare detaliată a necesităţii şi impactului restructurării, contrar principiilor transparenţei şi dialogului social. Totodată, se arată că nu s-au respectat procedurile de implicare a reprezentanţilor sindicatelor şi angajaţilor şi nici opinia acestora. De asemenea, reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 518 din Codul administrativ, care stabileşte condiţiile în care orice autoritate publică poate fi reorganizată, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010.
    17. În ceea ce priveşte încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie, se arată că reglementarea statutului funcţionarilor publici şi a situaţiei juridice a personalului contractual trebuie să se realizeze prin lege organică, care are un regim juridic aparte, dedus din faptul că aceasta reglementează exclusiv acele materii care îi sunt rezervate prin Constituţie. Însă, prin conţinutul său, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu respectă o asemenea exigenţă constituţională.
    18. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.
    19. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, potrivit căruia sesizarea este neîntemeiată.
    20. În acest sens, se arată că autorii sesizării de neconstituţionalitate invocă în mod formal încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie fără a argumenta respectivele încălcări în mod concret şi efectiv. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, criticile de neconstituţionalitate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea prevederilor Legii fundamentale pretins a fi încălcate nu trebuie să aibă un caracter pur formal, aspect care nu este îndeplinit de către autorii sesizării (se invocă, în acest sens, deciziile nr. 307 din 28 martie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 59 din 16 februarie 2022, nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, nr. 335 din 4 iulie 2013, nr. 234 din 2 iunie 2020 sau nr. 18 din 14 ianuarie 2021).
    21. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că susţinerea autorilor sesizării nu poate fi acceptată, întrucât limbajul juridic folosit este clar, predictibil şi neechivoc, din conţinutul acestuia lipsind pasajele obscure sau soluţiile normative contradictorii. Dispoziţiile hotărârii criticate sunt redactate într-un stil specific normativ, prezentând norma instituită fără explicaţii sau justificări, prin folosirea cuvintelor în sensul lor curent din limba română, iar detalierea diferitelor situaţii procedurale este departe de a fi ambiguă, fiind redată previzibil şi univoc, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    22. Din perspectiva particularităţilor obiectului sesizării de neconstituţionalitate, se apreciază că în analiza acesteia trebuie avută în vedere şi competenţa ratione materiae a Curţii Constituţionale în privinţa hotărârilor Parlamentului, prin prisma reglementărilor legale în domeniu şi a jurisprudenţei acesteia. Curtea Constituţională a nuanţat această competenţă legislativă, acordată în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, apreciind că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai acele hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, nr. 307 din 28 martie 2012, nr. 727 din 9 iulie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012 şi nr. 41 din 22 ianuarie 2014).
    23. Se arată că hotărârile Camerei Deputaţilor nu reprezintă acte administrative în înţelesul dat de Constituţie, de prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau de dispoziţiile Codului administrativ, respectiv de acte juridice ale puterii executive (ale Guvernului şi ale organelor administraţiei publice centrale şi locale) prin care se aplică sau se organizează aplicarea legii, în acest sens fiind prevederile art. 102 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, şi ale art. 108 alin. (1) şi (2), conform cărora Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Or, hotărârile parlamentare reprezintă o categorie specifică şi distinctă de acte juridice, expres prevăzute de Constituţie, al căror scop nu este reprezentat de aplicarea şi organizarea aplicării legii, ci de exercitarea şi organizarea realizării prerogativelor şi responsabilităţilor constituţionale ale Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării. În concret, hotărârile parlamentare, ca acte normative secundare, trebuie să respecte prevederile Constituţiei şi ale regulamentelor parlamentare (acte normative primare). Acest fapt reprezintă o expresie a autonomiei interne a Parlamentului şi a autonomiei regulamentare de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului [în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Constituţie] şi care le dă exclusiv acestora dreptul de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Dacă, ignorând prevederile art. 146 lit. c) din Constituţie şi pe cele ale art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională şi-ar extinde competenţa şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunţa soluţii fără temei constituţional, dar ar încălca astfel şi principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputaţilor (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009). Lipsa caracterului de act administrativ al hotărârilor Camerei Deputaţilor este reflectată şi în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 738 din 19 septembrie 2012.
    24. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 380 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, se arată că norma instituită prin utilizarea sintagmei „compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor“ trebuie interpretată în acord cu întregul context normativ al dreptului parlamentar [Regulamentului Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor, aprobat prin Decizia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 5/2019, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/2006], din care reiese faptul că între serviciile unei Camere a Parlamentului şi structurile de specialitate ale acesteia intervine un raport de la gen la specie. Astfel, sintagma folosită de legiuitor este clară şi predictibilă, din conţinutul acesteia reiese foarte clar care este organizarea serviciilor Camerei Deputaţilor, iar titlul este redactat într-un stil specific normativ, prin folosirea cuvintelor în sensul lor curent.
    25. Referitor la pretinsele încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, se arată că reorganizarea făcută prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu este supusă Codului administrativ. Angajaţii Parlamentului nu sunt supuşi statutului general, ei având un statut special în temeiul autonomiei parlamentare, reglementat prin Legea nr. 7/2006.
    26. În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a unei note de fundamentare cu privire la măsurile adoptate prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025, se precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene obligă autorităţile şi instituţiile publice la reevaluarea şi redimensionarea corpului de personal prin reducerea bugetului rezervat acestuia, dar şi altor categorii de cheltuieli bugetate. Proiecţia bugetară pentru Camera Deputaţilor în anul 2025 realizată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 6/2025 privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2025 şi prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2025 (PL-x nr. 1/2025), cât şi bugetul alocat Camerei Deputaţilor pentru anul 2025, prin Legea bugetului de stat pe anul 2025 nr. 9/2025, consacră o reducere cu aproximativ 13% a veniturilor repartizate pentru toate categoriile de cheltuieli, inclusiv pentru cheltuielile de personal. Ţinând cont de limitarea resurselor bugetare, de rapoartele anuale cu privire la activitatea desfăşurată de către fiecare compartiment întocmite şi depuse de către personalul cu funcţii de conducere din cadrul serviciilor Camerei Deputaţilor, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) lit. l) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor, cât şi de imperativul asigurării bunei funcţionări a activităţii de legiferare, a securităţii şi siguranţei în incinta instituţiei şi a securităţii juridice a obligaţiilor pe care Camera Deputaţilor trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale şi actelor jurisdicţionale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de asigurări şi asistenţă socială, au fost reduse cheltuielile pe toate palierele de finanţare. Acest fapt este relevat de altfel şi în cadrul Memorandumului intern nr. 1/409/CS din 29 ianuarie 2025 care prezintă şi alte măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare pe lângă desfiinţarea de posturi. Luând în considerare toate aceste aspecte, s-a impus adoptarea hotărârii criticate, imperativ ce a fost în strictă legătură cu necesitatea implementării măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare şi eficientizarea pe termen lung a activităţii Camerei Deputaţilor, iar nu „un exces de putere“, aşa cum injust susţin autorii sesizării.
    27. Cu privire la presupusa nerespectare a procedurilor de dialog şi consultare cu reprezentanţii sindicatelor angajaţilor, se menţionează că, în baza prevederilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în data de 28 ianuarie 2025, a fost programată la cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor o întâlnire pe tema reorganizării instituţiei cu reprezentanţii sindicali. Susţinerile autorilor sesizării reprezintă în fapt aprecieri cu privire la maniera în care s-a desfăşurat consultarea iniţiată şi susţinută de către preşedintele Camerei Deputaţilor cu partenerii sociali, ce a fost menţionată în Memorandumul intern nr. 2/1597 din 3 februarie 2025. Aşadar, au fost respectate dispoziţiile art. 1 pct. 2 lit. a) şi b) şi ale art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 367/2022, precum şi cele ale Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, ambele acte normative nereglementând în detaliu maniera concretă de desfăşurare a acestui tip de întâlniri. Lipsa semnăturii sau refuzul de semnare a procesului-verbal de către reprezentantul sindical nu este de natură să atragă nulitatea demersului de consultare sau neîndeplinirea condiţiilor legale, întrucât nu există dispoziţii detaliate în acest sens, nefiind prevăzute persoanele care trebuie să semneze obligatoriu respectivul proces-verbal.
    28. În ceea ce priveşte presupusa nelegalitate a criteriilor de evaluare şi lipsa unor criterii transparente de evaluare, se arată că această critică este inadmisibilă, întrucât aceste criterii nu au fost reglementate până la acest moment, date fiind prevederile art. 9 alin. (2) din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025, care dispun că procedura de evaluare profesională a personalului se aprobă de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent. Procedura de evaluare profesională (ce va include/determina principiile de selecţie ce vor sta la baza ierarhizării personalului în vederea reîncadrării pe posturile ce vor rămâne disponibile) se află la acest moment în primele faze ale procesului de elaborare, la care au fost invitaţi să participe şi partenerii sociali. Astfel, critica priveşte reglementări care nu există şi se constituie în aprecieri subiective cu privire la măsura de reducere a posturilor dispusă de plenul Camerei Deputaţilor. Mai mult, criteriile generale de evaluare, stabilite ca linii directoare în cadrul memorandumurilor, vizează producerea unui impact minimal şi obiectiv asupra personalului, urmărindu-se realizarea unei analize complete a activităţii şi conduitei profesionale a angajaţilor, în cazul în care numărul de posturi ocupate va exceda celui rezultat în urma aplicării cotelor de reducere reglementate de hotărârea criticată.
    CURTEA,
    examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), ale art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
    30. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9 din 5 februarie 2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor, adoptată în şedinţa Camerei Deputaţilor din 5 februarie 2025 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 5 februarie 2025, având următorul conţinut:
    "ART. 1
    (1) Numărul de posturi alocat compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor se reduce cu 240.
    (2) Numărul preconizat de posturi care se reduce din fiecare compartiment este prevăzut în anexa nr. 1.
    (3) Numărul de posturi alocat fiecărei comisii parlamentare este prevăzut în anexa nr. 2.
    ART. 2
    (1) La data adoptării prezentei hotărâri se desfiinţează următoarele posturi:
    a) posturile alocate la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente;
    b) câte un post de la Cancelaria preşedintelui şi de la fiecare cabinet de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
    (2) În termen de 5 zile de la adoptarea prezentei hotărâri, preşedintele Camerei Deputaţilor va nominaliza postul cu încadrare pe durată determinată care se reduce la Cancelaria preşedintelui.
    (3) În termen de 5 zile de la adoptarea prezentei hotărâri, fiecare vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor va nominaliza postul cu încadrare pe durată determinată care se reduce din structura cabinetului său de vicepreşedinte.
    ART. 3
    (1) Domnul Cătălin Mihalache se eliberează din funcţia de secretar general adjunct la data de 1 martie 2025.
    (2) După eliberarea din funcţie, Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările ulterioare, se va modifica în mod corespunzător.
    (3) După data de 1 martie 2025, atribuţiile domnului Cătălin Mihalache vor fi preluate de ceilalţi secretari generali adjuncţi, prin decizie a Biroului permanent, la propunerea secretarului general.
    ART. 4
    La data adoptării prezentei hotărâri se desfiinţează următoarele posturi:
    a) posturile alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, înfiinţat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 10/2021 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 42/2018 privind aprobarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor;
    b) posturile de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul art. 78 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) posturile de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară;
    d) posturile vacante de execuţie de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1.
    ART. 5
    În termen de maximum 35 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri încetează raporturile de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcţii de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară.
    ART. 6
    În aplicarea prevederilor art. 2, 4 şi 5, la eliberarea din funcţie, respectiv la încetarea contractelor individuale de muncă, după caz, se vor aplica prevederile legale privind încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 7
    În termen de maximum 10 zile de la data adoptării prezentei hotărâri, persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare vor solicita acordarea pensiei în temeiul Legii nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau al Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, după caz.
    ART. 8
    Personalul care, la data adoptării prezentei hotărâri, are raportul de serviciu suspendat la cerere, pentru interese personale, reia activitatea cu aceeaşi dată.
    ART. 9
    (1) După aplicarea prevederilor art. 2-7, în termen de 45 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri, se va raporta numărul de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1.
    (2) În situaţia în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariaţii respectivi vor fi supuşi unei evaluări profesionale.
    (3) Procedura de evaluare profesională a personalului se aprobă de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent.
    (4) În funcţie de rezultatele evaluării profesionale, salariaţii vor fi reîncadraţi pe posturile disponibile până la concurenţa numărului de posturi rămase după reducere.
    (5) În aplicarea alin. (2)-(4) se va ţine cont ca numărul total al posturilor reduse să fie cel prevăzut la art. 1 alin. (1).
    ART. 10
    După ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor va supune aprobării plenului Camerei Deputaţilor structura organizatorică şi statul de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor.
    ART. 11
    Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre."

    31. Anexa nr. 1 este intitulată „Numărul de posturi de redus din compartimentele din serviciile Camerei Deputaţilor“, iar anexa nr. 2 este intitulată „Numărul de posturi alocate comisiilor parlamentare.“
    32. Autorii sesizării de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind caracterul statului român de stat social, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi şi condiţiile de ocupare a funcţiilor publice, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, respectiv a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.
    33. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la o hotărâre a Camerei Deputaţilor trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre adoptată de plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 5 februarie 2025 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 5 februarie 2025, astfel că, sub aspectul obiectului formal, sesizarea este admisibilă.
    34. Cu privire la autorul sesizării de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost formulată de 75 de deputaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea poate fi formulată numai de unul dintre preşedinţii celor două Camere, de un grup parlamentar sau de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Prin urmare, sesizarea de neconstituţionalitate având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    35. Referitor la conţinutul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost stabilite pe cale jurisprudenţială. Astfel, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15, sau Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 28).
    36. Aplicând aceste repere jurisprudenţiale în cauza de faţă, Curtea constată că hotărârea criticată vizează reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor, care poate conduce la eliberarea din funcţie a unor persoane, criticile de neconstituţionalitate formulate fiind raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 9, ale art. 16 alin. (1)-(3), ale art. 41, ale art. 54 şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) coroborate cu texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, astfel că acestea urmează să fie analizate pe fond în măsura în care ele se constituie în veritabile critici de neconstituţionalitate a căror soluţionare ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate referitoare la sesizările întemeiate pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, astfel că sesizarea de neconstituţionalitate având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 este admisibilă, urmând să fie analizate pe fond.
    37. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că este necesară o scurtă examinare a titlului, a obiectului de reglementare şi a conţinutului Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025.
    38. Aşa cum prevede şi titlul acesteia, obiectul de reglementare al hotărârii criticate este reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor. Hotărârea criticată a fost adoptată de Camera Deputaţilor în temeiul art. 32 alin. (1) lit. r) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, potrivit căruia Biroul permanent al Camerei Deputaţilor supune aprobării plenului Camerei Deputaţilor „structura organizatorică şi statul de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor“. De asemenea, capitolul VI din acelaşi regulament se intitulează „Serviciile Camerei Deputaţilor“. Astfel, interpretând sistematic şi logico-gramatical titlul şi conţinutul hotărârii criticate, rezultă că termenul de „compartimente“ ale Camerei Deputaţilor, astfel cum este menţionat în hotărârea criticată, este folosit lato sensu, cu înţelesul de structuri organizatorice de specialitate ale Camerei Deputaţilor.
    39. Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Constituţie, organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, astfel că hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Camera Deputaţilor, în componenta funcţională şi bugetară a acestei autonomii. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa principiul constituţional al autonomiei regulamentare a Parlamentului permite şi totodată impune fiecărei Camere să stabilească norme proprii de organizare şi de funcţionare în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor, însă acestea nu pot să fie contrare reglementărilor cuprinse în Constituţie, iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, şi aceasta nici măcar pentru un caz singular şi special (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).
    40. Analizând conţinutul normativ al hotărârii criticate, Curtea reţine că aceasta prevede următoarele: reducerea cu 240 a numărului de posturi alocat compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor (art. 1 şi anexele nr. 1 şi 2), desfiinţarea posturilor alocate la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente şi a câte unui post de la Cancelaria preşedintelui şi de la fiecare cabinet de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (art. 2), eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct (art. 3), desfiinţarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul art. 78 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară şi a posturilor vacante de execuţie de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1 (art. 4), încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcţii de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară (art. 5), aplicarea prevederilor legale privind încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 7/2006, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu privire la eliberarea din funcţie, respectiv la încetarea contractelor individuale de muncă (art. 6), solicitarea acordării pensiei în temeiul Legii nr. 7/2006 sau al Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare, în termen de 10 zile de la data adoptării hotărârii (art. 7), reluarea activităţii de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere, pentru interese personale (art. 8), raportarea numărului de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1, în termen de 45 de zile de la data adoptării hotărârii, iar, în situaţia în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariaţii respectivi vor fi supuşi unei evaluări profesionale, pe baza unei proceduri aprobate de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent şi în urma căreia salariaţii vor fi reîncadraţi pe posturile disponibile până la concurenţa numărului de posturi rămase după reducere (art. 9), supunerea aprobării plenului Camerei Deputaţilor a structurii organizatorice şi a statului de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor, după aducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii (art. 10), numărul de posturi de redus din compartimentele din serviciile Camerei Deputaţilor (anexa nr. 1) şi numărul de posturi alocate comisiilor parlamentare (anexa nr. 2).
    41. Aşadar, prin hotărârea criticată, Camera Deputaţilor - în calitatea sa de angajator - dispune o reducere a numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile sale, aceasta constituind şi temeiul juridic pentru: eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct, desfiinţarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul art. 78 din Legea nr. 7/2006, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară şi a posturilor vacante de execuţie de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1, pentru încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcţii de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară, pentru solicitarea acordării pensiei în temeiul Legii nr. 7/2006 sau al Legii nr. 360/2023, de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare, pentru reluarea activităţii de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere şi pentru evaluarea profesională care se va realiza pe baza unei proceduri aprobate de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent.
    42. Trecând la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), autorii sesizării susţin, în esenţă, pe de-o parte, că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu respectă principiile statului de drept, deoarece nu precizează în conţinutul său niciun temei juridic, nu este motivată în baza unei analize care să justifice temeinicia măsurilor propuse şi nu este sprijinită pe o notă de fundamentare sau o expunere a situaţiei concrete de fapt sau de drept, fiind emisă prin exces de putere şi deturnarea puterii. Pe de altă parte, susţin că hotărârea criticată contravine caracterului de stat social al statului român.
    43. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că, astfel cum a constatat prin Decizia nr. 156 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 5 iunie 2020, paragraful 44, potrivit principiului autonomiei regulamentare, Parlamentul îşi stabileşte organizarea şi desfăşurarea propriei activităţi, respectându-se, fireşte, normele constituţionale aplicabile în astfel de situaţii (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, sau Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 67). Autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, sau Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, paragraful 38). Totodată, la paragrafele 45 şi 46 ale Deciziei nr. 156 din 6 mai 2020, precitată, Curtea a stabilit că, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie, orice reglementare privind organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor/Senatului, care nu este prevăzută de Constituţie, poate şi trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaţilor/Senatul este suverană/suveran în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 7 iunie 2011). Textul Constituţiei nu stabileşte nici procedura de desfăşurare a şedinţelor Camerelor Parlamentului şi nici nivelul de detaliere a normelor regulamentare, astfel încât, deşi este de dorit ca acestea să cuprindă prevederi cât mai exhaustive, o asemenea chestiune ţine de opţiunea respectivei Camere a Parlamentului.
    44. Pornind de la această jurisprudenţă referitoare la principiul autonomiei parlamentare şi ţinând cont de dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, iar resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea, hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Camera Deputaţilor, ca o componentă funcţională şi bugetară a autonomiei parlamentare, Camera Deputaţilor fiind singura în măsură să decidă orice măsuri de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale. Aşa cum este precizat în Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 privind măsuri de reorganizare şi eficientizare a activităţii serviciilor Camerei Deputaţilor, act depus la dosar de autorii sesizării de neconstituţionalitate, hotărârea Camerei Deputaţilor privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile sale a fost determinată de necesitatea reducerii cheltuielilor de organizare şi funcţionare a autorităţii legiuitoare. Totodată, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor se precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1334 din 31 decembrie 2024, prevede, în preambulul acesteia, că România trebuie să pună în aplicare în mod riguros măsurile necesare pentru corectarea deficitului bugetar excesiv, dar şi că România şi-a asumat o traiectorie de reducere a deficitului bugetar, iar în acest context sunt necesare o serie de măsuri pentru reducerea ponderii cheltuielilor publice în PIB. De asemenea, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că, ţinând cont de limitarea resurselor bugetare, de rapoartele anuale cu privire la activitatea desfăşurată de către fiecare compartiment întocmite şi depuse de către personalul cu funcţii de conducere din cadrul serviciilor Camerei Deputaţilor, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) lit. l) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor, aprobat prin Decizia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 5/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 22 februarie 2019, cât şi de imperativul asigurării bunei funcţionări a activităţii de legiferare, a securităţii şi siguranţei în incinta instituţiei şi a securităţii juridice a obligaţiilor pe care Camera Deputaţilor trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale şi actelor jurisdicţionale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de asigurări şi asistenţă socială, au fost reduse cheltuielile pe toate palierele de finanţare.
    45. Problema dedusă soluţionării Curţii Constituţionale, şi anume dacă aceste aspecte, impuse de raţiuni de eficientizare a activităţii şi de reducere a cheltuielilor, pot constitui motive temeinic justificate pentru reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaţilor nu poate reprezenta o reală critică de constituţionalitate asupra căreia Curtea să se pronunţe, ci reprezintă un aspect de oportunitate asupra căruia poate decide doar Camera Deputaţilor, singura îndreptăţită să decidă orice măsuri de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale, în temeiul autonomiei sale organizatorice. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la oportunitatea adoptării măsurii reducerii numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor.
    46. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), se susţine, în esenţă, că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025, care are ca titlu şi ca obiect de reglementare reducerea numărului de posturi, este incorectă sub aspectul legislaţiei aplicabile şi imprecisă, sub aspectul tehnicii legislative, deoarece, potrivit art. 10 din aceasta, după aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor va supune aprobării plenului Camerei Deputaţilor structura organizatorică şi statul de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor, inversându-se operaţiunile, făcând nulă de drept întreaga procedură, pentru că reorganizarea nu există. Mai mult, din conţinutul său, nu rezultă în ce măsură sunt respectate prevederile art. 391 alin. (3) din Codul administrativ.
    47. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că nicio dispoziţie de lege şi, cu atât mai mult, nicio dispoziţie constituţională nu stabileşte etapele procedurii de reducere a numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaţilor. Prin urmare, decizia unei astfel de reorganizări a activităţii prin reducerea numărului de posturi este la latitudinea Camerei Deputaţilor, evident dacă sunt respectate condiţiile prevăzute de lege. Legea nr. 7/2006 are o singură referire la reducerea personalului, stabilind, în art. 66 alin. (1) lit. a), că secretarul general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcţie prin ordin, care se comunică funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în situaţia reducerii personalului, ca urmare a reorganizării activităţii, prin desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public parlamentar. Prin urmare, susţinerile autorilor sesizării privind inversarea procedurilor prevăzute de lege sunt neîntemeiate.
    48. În ceea ce priveşte criticile autorilor sesizării referitoare la nerespectarea prevederilor art. 391 alin. (3) din Codul administrativ, Curtea reţine că acestea nu vizează conţinutul hotărârii criticate, ci se referă, în realitate, la structura organizatorică a serviciilor Camerei Deputaţilor şi la statul de funcţii, care, potrivit art. 10 din hotărârea criticată, urmează să se aprobe de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent, după ducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii criticate. Prin urmare, aceste critici nu pot fi primite.
    49. Referitor la încălcarea prevederilor art. 9 din Constituţie privind rolul sindicatelor, se susţine, în esenţă, că principiul dialogului social a fost ab initio nesocotit, deoarece nu a existat nicio consultare sau negociere reală între angajator şi reprezentanţii Sindicatului Funcţionarilor Publici Parlamentari, astfel cum statuează imperativ Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022.
    50. În ceea ce priveşte această susţinere, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la rolul sindicatelor, Constituţia garantează posibilitatea nelimitată a angajaţilor de a se asocia în sindicate şi rolul sindicatelor de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, fără a prevedea posibilitatea nelimitată a sindicatelor de a participa în orice condiţii la negocierile ce privesc contractele colective de muncă. Acest din urmă drept este garantat, însă exercitarea sa se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiţii şi exigenţe în ceea ce priveşte activitatea sindicală, cu condiţia să nu afecteze substanţa prevederilor art. 9 şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013, sau Decizia nr. 125 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 22 mai 2020, paragraful 15).
    51. Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 367/2022, informarea şi consultarea angajaţilor reprezentaţi conform legii, cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă, se fac după cum urmează: „a) angajatorii vor iniţia şi finaliza procesul de informare şi consultare a angajaţilor/lucrătorilor, înainte de implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora să formuleze propuneri pentru protecţia drepturilor angajaţilor/lucrătorilor; b) în cazul în care angajaţii/lucrătorii consideră că există o ameninţare la adresa locurilor de muncă, procesul de informare şi consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării; c) în vederea pregătirii consultării, angajatorii au obligaţia să transmită, în baza unei solicitări, angajaţilor/lucrătorilor informaţiile necesare pentru a permite examinarea problemei în mod adecvat.“
    52. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor au drept premisă existenţa unor raporturi de muncă, plasate, la rândul lor, în sfera de protecţie a dreptului la muncă, drept consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, obligaţia legiuitorului de a institui măsuri concrete de informare şi consultare a angajaţilor vizează, din punct de vedere temporal, perioada cuprinsă între începerea şi încetarea raporturilor de muncă, astfel încât în tot acest interval de timp angajatorul trebuie să se manifeste activ în îndeplinirea cu bună-credinţă a acestora. Rezultă că atât informarea, cât şi consultarea angajaţilor nu pot fi calificate decât ca fiind măsuri care protejează partea aflată pe o poziţie de inferioritate din punct de vedere economic în relaţiile sociale de muncă şi, îndeosebi, în raporturile sale cu angajatorul. Aşadar, Curtea a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor reprezintă veritabile măsuri de protecţie socială a muncii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 22, sau Decizia nr. 218 din 10 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 523 din 5 iunie 2024, paragraful 22).
    53. Având în vedere acestea, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 367/2022, informarea şi consultarea angajaţilor se realizează înainte de „implementarea“ deciziei/hotărârii de reducere a posturilor luate de angajator. Or, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu interzice informarea şi consultarea angajaţilor cu privire la măsurile luate, ci dispune cu privire la măsuri de reducere a numărului de posturi, reglementând, în art. 2-7, desfiinţarea unor posturi (inclusiv a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie şi a posturilor vacante de execuţie de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1), încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcţii de conducere care beneficiază de pensie, instituirea obligaţiei persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare de a solicita acordarea pensiei, precum şi reluarea activităţii de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere. Astfel, după aplicarea acestor prevederi, se va raporta numărul de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1 la hotărârea criticată, iar, în situaţia în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariaţii respectivi vor fi supuşi unei evaluări profesionale, a cărei procedură se aprobă de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent. Ulterior, potrivit art. 10 din hotărârea criticată, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor va supune aprobării plenului Camerei Deputaţilor structura organizatorică şi statul de funcţii ale serviciilor Camerei Deputaţilor.
    54. Analiza modalităţii concrete în care se realizează procesul de informare şi consultare a angajaţilor înainte de implementarea deciziilor angajatorului cu privire la raporturile de muncă sau de serviciu constituie o problemă de aplicare a legii la cazuri concrete, iar nu o problemă de constituţionalitate a hotărârii Camerei Deputaţilor prin care se dispune reducerea numărului de posturi din serviciile sale. De altfel, în punctul de vedere transmis de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor se precizează că, la data de 28 ianuarie 2025, a avut loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei şi cu reprezentanţii Sindicatului Funcţionarilor Publici din Camera Deputaţilor, reprezentativ la nivel de unitate. Faptul că acest reprezentant a refuzat semnarea procesului-verbal al acestei întâlniri nu poate conduce la neconstituţionalitatea hotărârii criticate.
    55. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1)(3) din Constituţie, se susţine, în esenţă, pe de o parte, că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 este discriminatorie în raport cu modul diferit de aplicare a reglementării în ceea ce priveşte funcţia publică parlamentară specifică - care este şi trebuie să rămână o funcţie publică de carieră - şi personalul de la grupurile parlamentare - funcţie publică mai degrabă politică, iar, pe de altă parte, că reducerea numărului de posturi şi restructurarea serviciilor Camerei Deputaţilor se realizează pe baza unor criterii neclare şi potenţial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă.
    56. Referitor la această critică, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, contrar susţinerilor autorilor sesizării, din analiza conţinutului Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025, reiese că aceasta nu instituie diferenţe de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii a funcţionarilor publici parlamentari, al căror statut este reglementat prin Legea nr. 7/2006.
    57. Referitor la critica potrivit căreia reducerea numărului de posturi şi restructurarea serviciilor Camerei Deputaţilor se realizează pe baza unor criterii neclare şi potenţial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 prevede, în art. 2-7, reducerea numărului de posturi, după cum urmează: desfiinţarea posturilor alocate la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente şi a câte unui post de la Cancelaria preşedintelui şi de la fiecare cabinet de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor) (art. 2); eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct (art. 3); desfiinţarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, a posturilor de execuţie ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie (de serviciu, în sistemul public sau militară) şi a posturilor vacante de execuţie de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1) (art. 4); încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcţii de conducere care beneficiază de pensie (art. 5). Analizând prevederile hotărârii criticate, Curtea constată că acestea instituie criterii clare şi care nu conţin vreo discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. În urma aplicării acestor criterii, dacă numărul de posturi disponibile din compartimentele prevăzute în hotărârea criticată este mai mic decât numărul de personal, salariaţii respectivi vor fi supuşi unei evaluări profesionale, a cărei procedură se aprobă de Camera Deputaţilor la propunerea Biroului permanent, ceea ce nu instituie nici privilegii şi nici discriminări de natură să contravină prevederilor constituţionale ale art. 16.
    58. Referitor la încălcarea art. 41 din Constituţie, autorii sesizării susţin că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată şi fără o fundamentare detaliată a necesităţii şi impactului restructurării, că nu s-au respectat procedurile de consultare cu reprezentanţii sindicatelor şi ai angajaţilor şi că reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 518 din Codul administrativ.
    59. Cu privire la critica referitoare la procedura de vot, Curtea constată că, potrivit menţiunii finale din cuprinsul Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025, aceasta a fost adoptată în şedinţa din 5 februarie 2025, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, respectând astfel prevederile art. 76 alin. (2) din Constituţie.
    60. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 518 (cu denumirea marginală Reorganizarea autorităţii sau instituţiei publice) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea constată că în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor sunt numiţi funcţionari publici parlamentari care, potrivit art. 2 din Legea nr. 7/2006, au un statut special, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului. Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, funcţia publică parlamentară este o funcţie publică specifică de carieră, autonomă, iar art. 5 din aceeaşi lege prevede că raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile Legii nr. 7/2006. Pe lângă funcţionarii publici parlamentari, persoanele care desfăşoară activităţi de specialitate la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca personal contractual, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 7/2006. De asemenea, personalul din structurile Parlamentului care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, investiţii, întreţinere-reparaţii şi de deservire este încadrat în muncă prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.
    61. Analizând conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 7/2006, Curtea constată că regulile aplicabile raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari sunt guvernate de Legea nr. 7/2006, iar regulile aplicabile raporturilor de muncă ale personalului contractual sunt guvernate de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Potrivit art. 66 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/2006, secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcţie prin ordin, care se comunică funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, „pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri: a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activităţii, prin desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public parlamentar;“. Totodată, art. 97 din Legea nr. 7/2006 prevede că aceasta se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, însă Legea nr. 188/1999 a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
    62. Cu privire la critica ce vizează nerespectarea dispoziţiilor din Codul administrativ, dispoziţii care s-ar aplica, în opinia autorilor sesizării, şi funcţionarilor publici parlamentari, Curtea constată că, potrivit art. 380, cu denumirea marginală Statutele speciale din Codul administrativ, pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.
    63. Prin urmare, referitor la statutul funcţionarului public parlamentar, Legea nr. 7/2006 este lege specială în raport cu Codul administrativ, lege generală, iar raportul dintre ele este unul de tip lege generală - lege specială, fiind guvernat de principiul general de drept specialia generalibus derogant, ceea ce înseamnă că excepţiile sunt cele prevăzute în legea specială şi sunt aplicate strict în ceea priveşte situaţiile expres determinate în aceasta, urmând ca legea generală - sau dreptul comun, lato sensu - să se aplice tuturor celorlalte cazuri. În virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, care este de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, şi prevederile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare).
    64. Aşadar, aplicabilitatea dispoziţiilor privind statutul funcţionarilor publici cuprinse în Codul administrativ la situaţia funcţionarilor publici parlamentari nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare sistematică a Legii nr. 7/2006 prin raportare la economia altor acte normative (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 20 decembrie 2023, paragraful 77). De altfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, serviciile Senatului (mutatis mutandis, şi ale Camerei Deputaţilor) nu sunt organe ale administraţiei publice, ci structuri economico-administrative cu sarcina de a asigura buna funcţionare a acestuia.
    65. Curtea mai constată că hotărârea criticată este un act normativ care stabileşte cadrul de organizare a structurilor administrative ale Camerei Deputaţilor, însă măsurile pe care le reglementează vor fi în final executate în concret, prin acte administrative individuale. În vederea asigurării dreptului efectiv de acces liber la justiţie, persoanele care se consideră vătămate de aceste acte administrative individuale pot formula acţiuni la instanţa judecătorească, aceasta fiind singura competentă să verifice legalitatea actului administrativ individual prin raportare la aspectele de legalitate care rezultă din analiza cadrului legislativ în vigoare.
    66. În ceea ce priveşte încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestor norme constituţionale, „Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcţionarilor publici; [...] p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;“.
    67. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, în cazul tuturor categoriilor de personal al căror statut trebuie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, aspectele esenţiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii (a se vedea, Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, precitată, paragraful 73). Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea constată că hotărârea criticată dispune reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor, fără să instituie norme privind aspectele generale ale statutului funcţionarului public parlamentar, aceste norme fiind reglementate de Legea nr. 7/2006, astfel că hotărârea criticată nu contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    68. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceste dispoziţii constituţionale vizează acele norme juridice care reglementează principii generale referitoare la raporturile de muncă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 648 din 14 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1219 din 19 decembrie 2022). Or, ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea constată că hotărârea criticată priveşte reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaţilor, fără a reglementa norme/principii generale referitoare la raporturile de muncă, domeniu rezervat de Constituţie legii organice. Aşadar, critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie este neîntemeiată.
    69. În final, Curtea reţine, pe de o parte, referitor la invocarea art. 54 din Constituţie privind fidelitatea faţă de ţară, că autorii sesizării nu precizează motivele de neconstituţionalitate a hotărârii criticate prin raportare la norma constituţională invocată, astfel că această critică este nemotivată.
    70. Pe de altă parte, cu privire la critica potrivit căreia actele administrative pregătitoare Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 nu conţin viza serviciului juridic sau viza direcţiei financiar-contabile, pentru a justifica temeinicia şi legalitatea reducerii de personal, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece nu vizează obiectul sesizării de neconstituţionalitate, ci un memorandum adoptat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, act care, potrivit Constituţiei şi art. 27 din Legea nr. 47/1992, nu poate forma obiect al controlului de constituţionalitate.
    71. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de 75 de deputaţi şi constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaţilor