Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 155 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 155 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 574 din 20 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului, sesizare formulată de 30 de senatori.
    2. Cu Adresa nr. XXXV 898 din 17 februarie 2025, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului, sesizare care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.732 din 18 februarie 2025 şi constituie obiectul Dosarului nr. 641L/2/2025. La sesizarea de neconstituţionalitate au fost anexate următoarele documente: lista cuprinzând senatorii semnatari ai sesizării de neconstituţionalitate; Hotărârea nr. 5 din 3 februarie 2025 privind structura serviciilor Senatului; Memorandumul intern nr. 52 din 21 ianuarie 2025 privind măsuri pentru reorganizarea activităţii Senatului României şi reducerea cheltuielilor bugetare; Memorandumul intern nr. 112 din 1 februarie 2025 privind noua structură organizatorică a serviciilor Senatului; stenogramele şedinţei Biroului permanent al Senatului din 21 ianuarie 2025.
    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine, drept consideraţie generală, că titlul actului criticat este incorect, deoarece structura Senatului nu cuprinde numai servicii, ci şi direcţii, direcţii generale, astfel încât, în mod corect, ar fi trebuit ca titlul hotărârii să fie „hotărâre privind structura organizatorică a Senatului“, sens în care sunt invocate şi prevederile art. 380 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ care fac referire la „structurile de specialitate ale Parlamentului României“. Totodată, se susţine că s-a adoptat un act juridic lipsit de temei constituţional şi legal, deoarece dispoziţiile hotărârii criticate nu recunosc faptul că se realizează o reorganizare şi nici nu reglementează modalitatea în care se face o asemenea reorganizare.
    4. Cu privire la admisibilitatea sesizării, se arată că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 este o hotărâre care vizează organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional (Senatul României), iar normele încălcate în procedura adoptării sale sunt atât de rang constituţional, cât şi de rang infraconstituţional (Regulamentul Senatului şi Codul administrativ), astfel că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate este admisibilă.
    5. Pe fondul sesizării, se susţine că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    6. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), autorii sesizării arată că se raportează la calitatea de stat de drept şi social a statului român, în care drepturile şi libertăţile fundamentale sunt respectate, iar autorităţile publice nu acţionează arbitrar. Or, Hotărârea Senatului nr. 5/2025 relevă un comportament discreţionar şi arbitrar al majorităţii parlamentare din Senat, deoarece la adoptarea acesteia nu a contat în niciun fel situaţia juridică, profesională şi umană şi nu au avut loc consultări cu sindicatele din cadrul Senatului cu privire la reorganizarea structurii, deşi aceasta reprezintă o obligaţie constituţională, prevăzută la nivel infraconstituţional, inclusiv în Legea dialogului social. Totodată, se arată că măsurile de reorganizare nu sunt fundamentate, nu se stabileşte raţiunea pentru care unele posturi se desfiinţează şi unele sunt păstrate, astfel încât caracterul arbitrar este de domeniul evidenţei. În acest fel are loc şi o încălcare a caracterului de stat social al statului român, sens în care se invocă literatura de specialitate cu privire la noţiunea de stat social, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Constituţie, măsuri stabilite prin lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015).
    7. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), se susţine, în esenţă, invocând literatura de specialitate şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 1 din 10 ianuarie 2014, că legea trebuie să întrunească cele trei cerinţe de calitate, care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi anume claritate, precizie şi previzibilitate. Or, se arată că în cauză niciuna dintre ele nu este îndeplinită. Astfel, doar trei alineate din art. 5 din hotărârea criticată fac referire la reorganizare, emitentul hotărârii având o atitudine duplicitară, prin care a încercat să ascundă faptul că, în realitate, prin conţinutul şi consecinţele sale, Hotărârea nr. 5/2025 realizează o reorganizare, în urma căreia un număr de 189 de posturi sunt desfiinţate şi titularii acestora îşi pierd locul de muncă. De asemenea, anexa la Hotărârea Senatului nr. 5/2025 nu cuprinde numărul de posturi alocat fiecărei structuri. De altfel, în conţinutul hotărârii nu se regăseşte nicio informaţie privind reorganizarea, astfel de elemente regăsindu-se în memorandumuri interne, din conţinutul cărora rezultă că la stabilirea numărului de posturi pentru fiecare structură nu au fost respectate prevederile art. 391 alin. (3) din Codul administrativ, potrivit căruia pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie, pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie, iar pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie.
    8. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se susţine că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 a fost adoptată cu încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, deoarece reducerea numărului de posturi şi restructurarea serviciilor Senatului se realizează pe baza unor criterii neclare şi potenţial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, contravenind prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. Restructurarea serviciilor Senatului se realizează într-un mod care nu protejează drepturile şi interesele tuturor angajaţilor implicaţi, cu nerespectarea cerinţelor legale şi constituţionale.
    9. Referitor la încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie, se susţine că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată şi fără o fundamentare detaliată a necesităţii şi impactului restructurării, contrar principiilor transparenţei şi dialogului social. Totodată, se arată că nu s-au respectat procedurile de consultare cu reprezentanţii sindicatelor şi angajaţilor, necesare în cazul unor modificări semnificative care afectează condiţiile de muncă.
    10. De asemenea, se susţine că reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 518 din Codul administrativ, care stabileşte condiţiile în care poate fi reorganizată orice autoritate publică. Or, Parlamentul este, în mod neîndoielnic, o autoritate publică, iar, în caz de reorganizare a serviciilor sale, trebuiau respectate aceste prevederi.
    11. Se mai susţine că anterior adoptării hotărârii care face obiectul prezentei sesizări au fost adoptate anumite memorandumuri interne, la care nu se face referire în conţinutul hotărârii, deşi, în mod firesc, era necesar ca ele să fie menţionate ca temei al reorganizării la care se referă art. 5 al hotărârii criticate. Mai mult, în Memorandumul intern nr. 52 din 21 ianuarie 2025 se face referire la birouri, deşi acestea, ca elemente ale structurii organizatorice, fuseseră desfiinţate prin Codul administrativ. Totodată, acest memorandum a fost înaintat spre analiză Biroului permanent de către preşedintele Senatului, deşi acesta nu are vreo atribuţie care să vizeze organizarea instituţiei.
    12. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.
    13. Biroul permanent al Senatului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul că sesizarea este neîntemeiată.
    14. Cu privire la situaţia de fapt, se arată că adoptarea hotărârii criticate are la bază atât motive de dinamică instituţională, cât şi motive economice. Structura organizatorică a serviciilor Senatului a fost aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 8/2013, în urmă cu 12 ani, astfel că nu mai reflecta cu acurateţe funcţiile necesare desfăşurării unei activităţi parlamentare eficiente. Contextul economic, evoluţia în timp a organizării interne instituţionale, care au determinat apariţia de noi activităţi, desfăşurarea unor activităţi în online au condus la actualizarea structurilor, astfel încât să se reducă şi să se eficientizeze alocarea resurselor financiare bugetare prin reorganizarea structurii organizatorice a Senatului şi reducerea anumitor cheltuieli bugetare.
    15. Principiul autonomiei parlamentare, rezultat din interpretarea coroborată a art. 61 şi 64 din Constituţie, garantează Parlamentului plenitudinea de acţiune şi decizie în conformitate cu Constituţia, acesta având mai multe componente. În cauză devin incidente prevederile constituţionale ale art. 64 alin. (1) teza a doua, privitoare la principiul autonomiei parlamentare în componenta sa financiară referitoare la cheltuieli, potrivit cărora resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. Având în vedere că bugetele Camerelor Parlamentului sunt cuprinse în bugetul de stat, legea bugetului de stat fiind exclusiv de sorginte guvernamentală, Ministerul Finanţelor a transmis Senatului, în data de 16 ianuarie 2025, o adresă prin care se solicita elaborarea proiectului de buget şi anexele la acesta pentru anul 2025, precum şi estimările pentru perioada 2026-2028, fiind necesară încadrarea în limita de cheltuieli aferentă anului 2025, comunicată de către Ministerul Finanţelor, cu menţiunea de a nu fi majorate cheltuielile de personal şi cele cu bunuri şi servicii.
    16. Astfel, luând în considerare sumele alocate prin proiecţia bugetară comunicată de Guvern, prin Ministerul Finanţelor, raportat la necesarul de resurse financiare aferente anului 2025, s-a impus necesitatea unei reaşezări bugetare concretizate prin unele măsuri de reorganizare la nivelul instituţiei şi de reducere a anumitor cheltuieli bugetare. Prin Hotărârea nr. 4/2025, Senatul şi-a aprobat bugetul pe anul 2025. Prin Memorandumul intern înregistrat cu nr. 52 din 21 ianuarie 2025 se stabileşte faptul că reorganizarea structurilor Senatului se va face prin desfiinţarea unor posturi de execuţie, având un număr mai mic de structuri şi, implicit, un număr mai mic de funcţii de conducere, vizând desfiinţarea unor posturi de secretari generali adjuncţi, a unor direcţii generale, direcţii, servicii şi birouri, astfel încât personalul Senatului să fie reîncadrat în noua structură organizatorică prevăzută în anexa nr. 2 la acest memorandum. Acest memorandum reprezintă un plan general de măsuri, prin care se reduc cheltuielile bugetare ale Senatului şi care, după aprobare, a presupus implementarea măsurilor menţionate prin adoptarea a diferite acte succesive de competenţa plenului Senatului sau a Biroului permanent, conform prevederilor regulamentare şi legale. În vederea implementării măsurilor aprobate prin memorandum, Senatul a adoptat Hotărârea nr. 5/2025, care cuprinde mai multe etape procedurale, respectiv: aprobarea statului de funcţii care, potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) lit. o) din Regulamentul Senatului, republicat, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, este aprobat de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarului general; reîncadrarea personalului de către secretarul general se va face în termen de 60 de zile de la aprobarea statului de funcţii, în limita numărului de posturi aprobat; reîncadrarea în funcţiile de execuţie se va realiza în limita numărului de posturi aprobat prin statul de funcţii, pe baza verificării competenţei profesionale prin examen, potrivit unei proceduri aprobate de Biroul permanent. De asemenea, în temeiul art. 5 alin. (2) din Hotărârea Senatului nr. 5/2025, a fost adoptată Hotărârea Biroului permanent nr. 8/2025 pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului, prin care se prevede modalitatea de punere în aplicare a prevederilor Hotărârii Senatului nr. 5/2025, precum şi a Memorandumului intern înregistrat cu nr. 52 din 21 ianuarie 2025.
    17. Referitor la susţinerile autorilor sesizării privind titlul actului normativ criticat, se arată că, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitentă, precum şi obiectul reglementării, exprimat sintetic. Se mai arată că titlul hotărârii anterioare, care este abrogată prin Hotărârea Senatului nr. 5/2025, este acelaşi, şi anume Hotărârea Senatului nr. 8/2013 privind structura serviciilor Senatului, şi că acelaşi titlu l-a avut şi Hotărârea Senatului nr. 20/2001. Potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) lit. m) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent al Senatului supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia, iar sensul noţiunii de „servicii“ este acela de activităţi ale structurilor Senatului. Aşadar, titlul Hotărârii Senatului nr. 5/2025 respectă prevederile Legii nr. 24/2000, cuprinzând denumirea generică a actului şi reflectând sintetic obiectul reglementării.
    18. Referitor la critica privind nerespectarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, se arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea legilor (deciziile nr. 22 din 27 ianuarie 2004 şi nr. 783 din 26 septembrie 2012), că hotărârea criticată este redactată într-un limbaj juridic precis şi accesibil, fără ambiguităţi şi termeni vagi, prezentând claritate în exprimare, iar structura sa este logică, ceea ce facilitează înţelegerea şi aplicarea prevederilor sale. În consecinţă, se apreciază că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 nu prezintă vicii de neconstituţionalitate în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, autorii sesizării invocând în mod formal încălcarea acestor dispoziţii, fără a argumenta în mod concret relevanţa constituţională.
    19. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 a fost adoptată cu respectarea principiului egalităţii în drepturi, instituind o egalitate de şanse tuturor persoanelor din cadrul structurilor în care reorganizarea se face prin desfiinţarea unor posturi, precum şi din cadrul structurilor în care reorganizarea se face prin comasarea unor structuri şi desfiinţarea unor posturi, aşa cum este menţionat la art. 5 alin. (2) din hotărâre. Prin urmare, pentru aceeaşi categorie de persoane - angajaţi ai Senatului - este instituit acelaşi drept, şi anume dreptul de a susţine examen prin care sunt testate competenţele profesionale. Aşa cum se prevede în Hotărârea Senatului nr. 5/2025, procedura desfăşurării examenului este aprobată de Biroul permanent, în acest sens fiind elaborată Metodologia privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului României, în cadrul căreia sunt descrise procedurile de organizare şi desfăşurare a examenului de testare profesională, precum şi a examenului de departajare. Cu titlu particular, se menţionează că procedurile amintite mai sus, prin măsurile dispuse în conţinutul lor, respectă drepturile persoanelor cu handicap.
    20. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, se arată că, la data de 20 ianuarie 2025, a avut loc o întâlnire la cabinetul preşedintelui Senatului pe tema reorganizării instituţiei şi a reducerii unor cheltuieli, cu reprezentanţii instituţiei şi cu reprezentanţii Sindicatului Funcţionarilor Publici din Senatul României, ai Sindicatului Personalului Contractual din Senatul României şi ai Sindicatului Şoferilor din Senatul României. Prin urmare, criticile invocate sunt neîntemeiate, neprecizându-se normele legale încălcate şi nici situaţia de fapt care ar fi neconformă cu legislaţia.
    21. În final, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor Codului administrativ şi, implicit, a Legii nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, referitor la „birouri“ - ca elemente ale structurii organizatorice - se menţionează că, la nivelul Camerelor Parlamentului, a fost aprobat în luna decembrie 2023 un memorandum cu tema „Măsuri în aplicarea prevederilor Legii nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung“, potrivit căruia, în ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor legale referitoare la structurile organizatorice ale serviciilor Camerei Deputaţilor şi serviciilor Senatului, este necesară abordarea unitară a acestora, prin raportare la prevederile Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. Astfel, având în vedere prevederile Legii nr. 7/2006, respectiv ale art. 380 alin. (1) lit. a), alin. (4) lit. a) şi b), art. 381 şi art. 382 din Codul administrativ, structurilor în care este încadrat personal contractual din cadrul serviciilor Senatului şi ale Camerei Deputaţilor li se vor aplica prevederile art. XXI din Legea nr. 296/2023, funcţionarul public parlamentar beneficiind de prevederile legii speciale, respectiv de art. 3 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 7/2006. De asemenea, prin acest memorandum din decembrie 2023, s-a propus aplicarea prevederilor Legii nr. 296/2023 pentru structurile în care este încadrat personal contractual în ambele Camere ale Parlamentului, prin desfiinţarea funcţiei contractuale de şef birou şi modificarea numărului de posturi de execuţie necesare constituirii structurilor contractuale aferente.
    22. La dosar, preşedintele Comisiei pentru constituţionalitate din Senat a transmis un memoriu amicus curiae, prin care solicită, în esenţă, admiterea sesizării de neconstituţionalitate. De asemenea, memorii amicus curiae cu un conţinut identic au fost depuse la dosar şi de Maria Pavăl, Oana-Maria Aslan, Irina-Mariana Dumitrescu şi Gabriela-Nicoleta Păun. Totodată, la dosar, Daniela Nicoleta Cefalan a depus un memoriu amicus curiae, prin care solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate, anexând la acesta o serie de documente cu privire la procesul de reorganizare a serviciilor Senatului.
    CURTEA,
    examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 5 din 3 februarie 2025 privind structura serviciilor Senatului, adoptată în şedinţa Senatului din 3 februarie 2025 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2025, având următorul conţinut:
    "ART. 1
    În structura serviciilor Senatului funcţionează direcţii generale, direcţii, servicii, birouri şi compartimente, după caz.
    ART. 2
    (1) Structura organizatorică a serviciilor Senatului este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
    (2) În cadrul Cabinetului secretarului general, secretarilor generali adjuncţi şi direcţiilor, prin hotărâre a Biroului permanent al Senatului, se pot organiza, după caz, servicii, birouri şi compartimente.
    ART. 3
    (1) Secretarul general al Senatului conduce serviciile Senatului şi controlează activitatea acestora. În această calitate răspunde în faţa Senatului şi a Biroului permanent al Senatului de modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile în asigurarea bunei funcţionări a serviciilor Senatului.
    (2) În activitatea sa, secretarul general al Senatului este ajutat de 2 secretari generali adjuncţi.
    (3) Atribuţiile secretarilor generali adjuncţi sunt stabilite de secretarul general al Senatului, prin ordin.
    ART. 4
    (1) Activitatea serviciilor Senatului se desfăşoară pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare, aprobat de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarului general.
    (2) Numărul maxim de posturi pentru fiecare compartiment din structura serviciilor Senatului se stabileşte prin statul de funcţii, care se aprobă de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarului general, în condiţiile legii.
    (3) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, secretarul general al Senatului va elabora proiectul Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, în vederea supunerii spre aprobare Biroului permanent al Senatului.
    ART. 5
    (1) În funcţie de modificările intervenite în structura serviciilor Senatului, prin efectul intrării în vigoare a prezentei hotărâri, secretarul general va proceda la reîncadrarea personalului din structurile respective în limita numărului de posturi aprobat. Reîncadrarea personalului se va face în termen de 60 de zile de la aprobarea statului de funcţii.
    (2) În cadrul structurilor în care reorganizarea se face prin desfiinţarea unor posturi, precum şi în structurile în care reorganizarea se face prin comasarea unor structuri şi desfiinţarea unor posturi, reîncadrarea în funcţiile de execuţie se va realiza în limita numărului de posturi aprobat prin statul de funcţii, pe baza verificării competenţei profesionale prin examen, potrivit unei proceduri aprobate de Biroul permanent. Persoanele care sunt declarate admise în urma examenului sunt reîncadrate în noile funcţii, iar persoanele care sunt declarate respinse sunt eliberate din funcţie, cu respectarea dreptului de preaviz.
    (3) În structurile în care reorganizarea se face prin desfiinţarea unor posturi, personalul cu funcţii de conducere se reîncadrează de drept în funcţia deţinută.
    (4) În structurile în care reorganizarea se face prin comasare, personalul cu funcţii de conducere care ocupă în prezent acele funcţii de drept se reîncadrează în funcţiile de conducere nou-create, în condiţiile legii.
    ART. 6
    La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Senatului nr. 8/2013 privind structura serviciilor Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."

    25. Anexa la Hotărârea Senatului nr. 5/2025 este intitulată „Structura organizatorică a serviciilor Senatului României“.
    26. Autorii sesizării de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind caracterul statului român de stat social, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.
    27. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la o hotărâre a Senatului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre adoptată de plenul Senatului în şedinţa din data de 3 februarie 2025 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2025. Prin urmare, sub aspectul obiectului formal, sesizarea este admisibilă.
    28. Cu privire la autorul sesizării de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi în adresa de înaintare a sesizării de către secretarul general al Senatului către Curtea Constituţională se menţionează că aceasta a fost depusă de Grupul parlamentar al partidului S.O.S. România şi de Grupul parlamentar al Partidului Oamenilor Tineri, în realitate, din analiza sesizării de neconstituţionalitate şi a listei de semnatari depuse la dosar, reiese că aceasta a fost formulată de 30 de senatori, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea poate fi formulată numai de unul dintre preşedinţii celor două Camere, de un grup parlamentar sau de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Prin urmare, sesizarea de neconstituţionalitate având ca obiect Hotărârea Senatului nr. 5/2025 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    29. Referitor la conţinutul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost stabilite pe cale jurisprudenţială. Astfel, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15, sau Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 28).
    30. Aplicând aceste repere jurisprudenţiale în cauza de faţă, Curtea constată că hotărârea criticată vizează atât stabilirea structurii serviciilor Senatului, cât şi reorganizarea prin desfiinţarea unor posturi şi prin comasarea unor servicii, care pot conduce la eliberarea din funcţie a unor persoane, criticile de neconstituţionalitate formulate fiind raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 41 alin. (1), astfel că acestea urmează să fie analizate pe fond în măsura în care ele se constituie în veritabile critici de neconstituţionalitate a căror soluţionare ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate referitoare la sesizările întemeiate pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, astfel că sesizarea de neconstituţionalitate având ca obiect Hotărârea Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului este admisibilă, urmând să fie analizată pe fond.
    31. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că este necesară o scurtă examinare a titlului, obiectului de reglementare şi a conţinutului Hotărârii Senatului nr. 5/2025.
    32. Aşa cum prevede şi titlul acesteia, obiectul de reglementare al hotărârii criticate este stabilirea structurii serviciilor Senatului, iar art. 1 prevede că „În structura serviciilor Senatului funcţionează direcţii generale, direcţii, servicii, birouri şi compartimente, după caz“. Potrivit art. 1 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, aceasta reglementează statutul funcţionarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României, iar, în sensul acestei legi, prin „structuri de specialitate“ se înţelege serviciile Camerei Deputaţilor şi Senatului care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi la art. 5 alin. (2) din acest act normativ. Hotărârea criticată a fost adoptată de Senat în temeiul art. 35 alin. (1) lit. m) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, potrivit căruia Biroul permanent al Senatului supune aprobării Senatului „structura serviciilor acestuia“. Totodată, potrivit art. 35 alin. (1) lit. o) şi p) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent al Senatului aprobă statul de funcţii şi „regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului“, la propunerea secretarului general, şi controlează activitatea „serviciilor Senatului“. De asemenea, capitolul V din acelaşi regulament se intitulează „Serviciile Senatului“. Hotărârea criticată abrogă Hotărârea Senatului nr. 8/2013 privind structura serviciilor Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013), care, la rândul ei, abrogă Hotărârea Senatului nr. 13/2009 privind structura serviciilor Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 25 iunie 2009). Curtea observă că toate hotărârile anterioare ale Senatului cu acelaşi obiect de reglementare, începând cu Hotărârea Senatului nr. 21/1997, au avut acelaşi titlu, şi anume hotărâre privind „structura serviciilor Senatului“.
    33. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, serviciile Senatului nu sunt organe ale administraţiei publice, ci structuri economico-administrative cu sarcina de a asigura buna funcţionare a acestuia. Astfel, interpretând sistematic şi logico-gramatical titlul şi conţinutul hotărârii criticate, rezultă că termenul de „servicii“ ale Senatului, astfel cum este menţionat în titlu şi în ipoteza normei de la art. 1, este folosit lato sensu, cu înţelesul de structuri organizatorice de specialitate ale Senatului, iar în conţinutul art. 1, în cuprinsul enumerării acestor structuri, termenul „servicii“ este folosit stricto sensu, alături de „direcţii generale“, „direcţii“ şi „compartimente“. Prin urmare, obiectul de reglementare al hotărârii criticate este stabilirea structurilor organizatorice ale serviciilor Senatului (anexa la hotărârea criticată, privind organigrama, fiind denumită „Structura organizatorică a serviciilor Senatului României“), aceasta fiind emisă în temeiul Regulamentului Senatului.
    34. Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Constituţie, organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, astfel că hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Senatul, în componenta funcţională şi bugetară a acestei autonomii. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al autonomiei regulamentare a Parlamentului permite şi totodată impune fiecărei Camere să stabilească norme proprii de organizare şi de funcţionare în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor, însă acestea nu pot să fie contrare reglementărilor cuprinse în Constituţie, iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, şi aceasta nici măcar pentru un caz singular şi special (a se vedea în acest sens Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).
    35. Analizând comparativ conţinutul hotărârii criticate cu cel al hotărârii similare din 2013 pe care o abrogă, Curtea observă că elementele de noutate aduse faţă de reglementarea anterioară sunt atât organigrama diferită prevăzută în anexă, cât şi cuprinsul art. 5 din hotărârea criticată, prin care Senatul - în calitatea sa de angajator - dispune o reorganizare prin desfiinţarea unor posturi, precum şi prin comasarea unor structuri şi desfiinţarea unor posturi, în urma căreia reîncadrarea în funcţiile de execuţie se va realiza în limita numărului de posturi aprobat prin statul de funcţii, pe baza verificării competenţei profesionale prin examen, potrivit unei proceduri aprobate de Biroul permanent, iar persoanele care sunt declarate respinse sunt eliberate din funcţie, cu respectarea dreptului la preaviz. Potrivit art. 4 alin. (2) din hotărâre, numărul maxim de posturi pentru fiecare compartiment din structura serviciilor Senatului se stabileşte prin statul de funcţii, care se aprobă de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarului general al Senatului. Art. 4 alin. (3) din hotărârea criticată prevede că, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, secretarul general al Senatului va elabora proiectul Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, în vederea supunerii spre aprobare Biroului permanent al Senatului.
    36. Având în vedere că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 dispune reorganizarea prin desfiinţarea unor posturi, precum şi prin comasarea unor structuri şi desfiinţarea unor posturi, Curtea constată că aceasta constituie şi temeiul juridic pentru declanşarea unui proces de reorganizare a serviciilor Senatului, în baza noii structuri organizatorice a acestora. Decizia angajatorului de a reorganiza structurile sale organizatorice, concretizată în speţă prin hotărârea criticată, constituie prima etapă a procesului de reorganizare a serviciilor Senatului, urmând ca, prin acte subsecvente, să se reglementeze şi celelalte etape ale acestei reorganizări, cum sunt: stabilirea atribuţiilor pentru fiecare post, aprobarea statului de funcţii corespunzător noii organigrame, stabilirea listei cuprinzând funcţiile publice parlamentare/funcţiile contractuale vacante, condiţiile şi criteriile de reîncadrare, procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de testare profesională, procesul de reorganizare finalizându-se cu încadrarea în noile funcţii sau eliberarea din funcţie, cu respectarea dreptului la preaviz.
    37. Trecând la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), autorii sesizării susţin, în esenţă, pe de o parte, că modul în care s-a realizat reorganizarea contravine caracterului de stat social şi de drept al statului român, neavând loc consultări cu sindicatele din cadrul Senatului cu privire la reorganizarea structurii, iar, pe de altă parte, că măsurile de reorganizare nu sunt fundamentate, neexistând niciun document de analiză sau audit prin care să fie justificată desfiinţarea posturilor.
    38. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că, aşa cum a constatat prin Decizia nr. 156 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 5 iunie 2020, paragraful 44, potrivit principiului autonomiei regulamentare, Parlamentul îşi stabileşte organizarea şi desfăşurarea propriei activităţi, respectându-se, fireşte, normele constituţionale aplicabile în astfel de situaţii (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, sau Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 67). Autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, sau Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, paragraful 38). Totodată, la paragrafele 45 şi 46 ale Deciziei nr. 156 din 6 mai 2020, precitată, Curtea a stabilit că, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie, orice reglementare privind organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor/Senatului, care nu este prevăzută de Constituţie, poate şi trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaţilor/Senatul este suverană/suveran în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 7 iunie 2011). Textul Constituţiei nu stabileşte nici procedura de desfăşurare a şedinţelor Camerelor Parlamentului şi nici nivelul de detaliere a normelor regulamentare, astfel încât, deşi este de dorit ca acestea să cuprindă prevederi cât mai exhaustive, o asemenea chestiune ţine de opţiunea respectivei Camere a Parlamentului.
    39. Pornind de la această jurisprudenţă referitoare la principiul autonomiei parlamentare şi ţinând cont de dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, iar resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea, Curtea constată că hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Senatul, ca o componentă funcţională şi bugetară a autonomiei parlamentare, Senatul fiind singurul în măsură să decidă măsurile de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale.
    40. Problema dedusă soluţionării Curţii Constituţionale, şi anume dacă aceste aspecte, impuse de raţiuni de eficientizare a activităţii şi de reducere a cheltuielilor, pot constitui motive temeinic justificate pentru reorganizarea activităţii aparatului de specialitate al Senatului, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci un aspect de oportunitate asupra căruia poate decide doar Senatul, singurul îndreptăţit să stabilească măsurile de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale, în temeiul autonomiei sale organizatorice. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la oportunitatea adoptării măsurii reorganizării activităţii aparatului de specialitate al Senatului.
    41. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia nu au avut loc consultări cu sindicatele din cadrul Senatului cu privire la reorganizarea structurii, Curtea reţine că această susţinere se reiterează în cadrul argumentării pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, astfel că această critică va fi analizată ulterior.
    42. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), autorii sesizării susţin, în esenţă, că doar trei alineate din art. 5 din hotărârea criticată fac referire la reorganizare, emitentul hotărârii având o atitudine duplicitară, că anexa la Hotărârea Senatului nr. 5/2025 nu cuprinde numărul de posturi alocat fiecărei structuri şi că nu se regăseşte nicio informaţie privind reorganizarea în conţinutul hotărârii, ci doar în memorandumuri interne, din conţinutul cărora rezultă că la stabilirea numărului de posturi pentru fiecare structură nu au fost respectate prevederile art. 391 alin. (3) din Codul administrativ.
    43. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că obiectul de reglementare al hotărârii criticate este stabilirea structurilor organizatorice ale serviciilor Senatului, anexa cuprinzând organigrama serviciilor Senatului, acest act normativ fiind emis în temeiul art. 35 alin. (1) lit. m) din Regulamentul Senatului. Art. 5 din hotărârea criticată dispune reorganizarea serviciilor Senatului prin desfiinţarea unor posturi, precum şi prin comasarea unor structuri şi desfiinţarea unor posturi. Referitor la numărul de locuri alocat fiecărei structuri, Curtea reţine că acesta este prevăzut în statul de funcţii, potrivit art. 4 alin. (2) din hotărârea criticată, şi se aprobă de Biroul permanent al Senatului, potrivit art. 35 alin. (1) lit. o) din Regulamentul Senatului.
    44. Analizând conţinutul normativ al hotărârii criticate, Curtea observă că aceasta nu cuprinde norme privind modalitatea concretă în care se realizează reorganizarea, ci acestea sunt reglementate în Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 8 din 19 februarie 2025 pentru aprobarea metodologiei privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului României, hotărâre emisă în temeiul art. 5 alin. (2) din hotărârea criticată şi al art. 35 alin. (1) lit. r) din Regulamentul Senatului (potrivit căruia Biroul permanent al Senatului adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic). Această metodologie cuprinde 6 anexe, după cum urmează: Notificare pentru personalul de conducere/execuţie din cadrul structurilor supuse reorganizării (anexa nr. 1); Acord pentru funcţionarii publici/personalul contractual de conducere/execuţie (anexa nr. 2); Preaviz (anexa nr. 3); Opţiune (anexa nr. 4); Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de testare profesională în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar (anexa nr. 5); Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de testare profesională pentru personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Senatului României ale căror posturi au fost supuse reorganizării (anexa nr. 6).
    45. Având în vedere acestea, Curtea constată că etapele reorganizării ulterioare emiterii actului prin care aceasta este decisă - Hotărârea Senatului nr. 5/2025 - sunt prevăzute şi detaliate prin acte subsecvente hotărârii criticate, care nu intră în sfera de atribuţii ale Curţii Constituţionale.
    46. Întrucât criticile autorilor sesizării - cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin faptul că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 nu cuprinde numărul de posturi alocat fiecărei structuri şi nici informaţii privind reorganizarea, acestea fiind cuprinse doar în memorandumuri interne, din conţinutul cărora rezultă că la stabilirea numărului de posturi pentru fiecare structură nu au fost respectate prevederile art. 391 alin. (3) din Codul administrativ - vizează, în realitate, metodologia privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului României, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, deoarece nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale analiza hotărârilor Biroului permanent al Senatului.
    47. Faptul că hotărârea criticată nu cuprinde detalierea tuturor aspectelor privind reorganizarea serviciilor Senatului nu poate conduce la neconstituţionalitatea acesteia, deoarece reorganizarea nu se poate realiza instantaneu, ci este un proces care implică îndeplinirea mai multor etape şi care se finalizează cu reîncadrarea în funcţie sau cu eliberarea din funcţie a personalului. Aceste etape au fost sau vor fi reglementate prin acte adoptate ulterior hotărârii criticate, nefăcând obiectul acesteia.
    48. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorii sesizării susţin, în esenţă, că reducerea numărului de posturi şi restructurarea serviciilor Senatului se realizează pe baza unor criterii neclare şi potenţial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, contravenind prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.
    49. Referitor la această critică, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, Hotărârea Senatului nr. 5/2025 constituie temeiul juridic pentru reorganizarea serviciilor Senatului, fără a reglementa criteriile şi condiţiile privind reîncadrarea personalului Senatului, acestea fiind prevăzute în metodologia privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului României, care s-a aprobat prin hotărâre a Biroului permanent al Senatului, emisă în temeiul Regulamentului Senatului, act care, aşa cum dispune art. 27 din Legea nr. 47/1992 (potrivit căruia Curtea se pronunţă asupra regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului), nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
    50. Referitor la încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie, autorii sesizării susţin, în esenţă, că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată şi fără o fundamentare detaliată a necesităţii şi impactului restructurării, că nu s-au respectat procedurile de consultare cu reprezentanţii sindicatelor şi angajaţilor şi că reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 518 din Codul administrativ.
    51. Referitor la critica privind procedura de vot, Curtea constată că, potrivit menţiunii finale din cuprinsul Hotărârii Senatului nr. 5/2025, aceasta a fost adoptată în şedinţa din 3 februarie 2025, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, respectând astfel prevederile art. 76 alin. (2) din Constituţie.
    52. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia nu s-au respectat procedurile de consultare cu reprezentanţii sindicatelor şi angajaţilor, Curtea constată că, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022, informarea şi consultarea angajaţilor reprezentaţi conform legii, cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă, se fac după cum urmează: „a) angajatorii vor iniţia şi finaliza procesul de informare şi consultare a angajaţilor/lucrătorilor, înainte de implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora să formuleze propuneri pentru protecţia drepturilor angajaţilor/lucrătorilor; b) în cazul în care angajaţii/lucrătorii consideră că există o ameninţare la adresa locurilor de muncă, procesul de informare şi consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării; c) în vederea pregătirii consultării, angajatorii au obligaţia să transmită, în baza unei solicitări, angajaţilor/lucrătorilor informaţiile necesare pentru a permite examinarea problemei în mod adecvat.“
    53. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor au drept premisă existenţa unor raporturi de muncă, plasate, la rândul lor, în sfera de protecţie a dreptului la muncă, drept consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie. În consecinţă, obligaţia legiuitorului de a institui măsuri concrete de informare şi consultare a angajaţilor vizează, din punct de vedere temporal, perioada cuprinsă între începerea şi încetarea raporturilor de muncă, astfel încât în tot acest interval de timp angajatorul trebuie să se manifeste activ în îndeplinirea cu bună-credinţă a acestora. Rezultă că informarea şi consultarea angajaţilor nu pot fi calificate decât ca fiind măsuri care protejează partea aflată pe o poziţie de inferioritate din punct de vedere economic în relaţiile sociale de muncă şi, îndeosebi, în raporturile sale cu angajatorul. Aşadar, Curtea a constatat că informarea şi consultarea angajaţilor reprezintă veritabile măsuri de protecţie socială a muncii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 22, sau Decizia nr. 218 din 10 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 523 din 5 iunie 2024, paragraful 22).
    54. Având în vedere acestea, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 367/2022, informarea şi consultarea angajaţilor se realizează înainte de „implementarea“ deciziei/hotărârii de reorganizare luate de angajator. Or, Hotărârea Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului nu interzice informarea şi consultarea angajaţilor cu privire la măsurile luate, ci doar dispune cu privire la măsuri de stabilire a structurii serviciilor Senatului şi de reorganizare a acestora, nereglementând şi procedura detaliată de reorganizare, care este prevăzută în Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 8 din 19 februarie 2025 pentru aprobarea metodologiei privind modalitatea de reorganizare a activităţii aparatului de specialitate al Senatului României, hotărâre emisă în temeiul art. 5 alin. (2) din hotărârea criticată şi al art. 35 alin. (1) lit. r) din Regulamentul Senatului.
    55. Analiza modalităţii concrete în care se realizează procesul de informare şi consultare a angajaţilor înainte de implementarea deciziilor angajatorului cu privire la raporturile de muncă sau de serviciu constituie o problemă de aplicare a legii în cazuri concrete, iar nu o problemă de constituţionalitate a hotărârii Senatului prin care se dispune reorganizarea serviciilor sale. De altfel, în punctul de vedere transmis de Biroul permanent al Senatului se precizează că, la data de 20 ianuarie 2025, a avut loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei şi cu reprezentanţii Sindicatului Funcţionarilor Publici din Senatul României, ai Sindicatului Personalului Contractual din Senatul României şi ai Sindicatului Şoferilor din Senatul României pe tema reorganizării instituţiei şi a reducerii unor cheltuieli.
    56. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 518 (cu denumirea marginală „Reorganizarea autorităţii sau instituţiei publice“) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, Curtea constată că în cadrul structurilor de specialitate ale Senatului sunt numiţi funcţionari publici parlamentari care, potrivit art. 2 din Legea nr. 7/2006, au un statut special, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului. Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, funcţia publică parlamentară este o funcţie publică specifică de carieră, autonomă, iar art. 5 din aceeaşi lege prevede că raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile Legii nr. 7/2006. Pe lângă funcţionarii publici parlamentari, persoanele care desfăşoară activităţi de specialitate la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca personal contractual, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 7/2006. De asemenea, personalul din structurile Parlamentului care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, investiţii, întreţinere-reparaţii şi de deservire este încadrat în muncă prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.
    57. Analizând conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 7/2006, Curtea constată că regulile aplicabile raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari sunt guvernate de Legea nr. 7/2006, iar regulile aplicabile raporturilor de muncă ale personalului contractual sunt guvernate de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/2006, secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcţie prin ordin, care se comunică funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, „pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri: a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activităţii, prin desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public parlamentar;“. Totodată, art. 97 din Legea nr. 7/2006 prevede că aceasta se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, însă Legea nr. 188/1999 a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
    58. Cu privire la critica ce vizează nerespectarea dispoziţiilor din Codul administrativ, dispoziţii care s-ar aplica, în opinia autorilor sesizării, şi funcţionarilor publici parlamentari, Curtea constată că, potrivit art. 380, cu denumirea marginală „Statutele speciale“, din Codul administrativ, pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.
    59. Prin urmare, referitor la statutul funcţionarului public parlamentar, Legea nr. 7/2006 este lege specială în raport cu Codul administrativ, lege generală, iar raportul dintre ele este unul de tip lege generală - lege specială, fiind guvernat de principiul general de drept specialia generalibus derogant, ceea ce înseamnă că excepţiile sunt cele prevăzute în legea specială şi sunt aplicate strict în ceea priveşte situaţiile expres determinate în aceasta, urmând ca legea generală - sau dreptul comun, lato sensu - să se aplice tuturor celorlalte cazuri. În virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, care este de strictă interpretare (a se vedea în acest sens şi prevederile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare).
    60. Aşadar, aplicabilitatea dispoziţiilor privind statutul funcţionarilor publici cuprinse în Codul administrativ la situaţia funcţionarilor publici parlamentari nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare sistematică a Legii nr. 7/2006 prin raportare la economia altor acte normative (a se vedea în acest sens Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 20 decembrie 2023, paragraful 77). De altfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, precitată, serviciile Senatului nu sunt organe ale administraţiei publice, ci structuri economico-administrative cu sarcina de a asigura buna funcţionare a acestuia.
    61. Curtea mai constată că hotărârea criticată este un act normativ care stabileşte cadrul de organizare a structurilor administrative ale Senatului, însă măsurile pe care le reglementează vor fi în final executate în concret prin acte administrative individuale. În vederea asigurării dreptului efectiv de acces liber la justiţie, persoanele care se consideră vătămate de aceste acte administrative individuale pot formula acţiuni la instanţa judecătorească, aceasta fiind singura competentă să verifice legalitatea actului administrativ individual prin raportare la aspectele de legalitate care rezultă din analiza cadrului legislativ în vigoare.
    62. În final, cu privire la critica potrivit căreia au fost adoptate anumite memorandumuri interne, la care nu se face referire în conţinutul hotărârii criticate, deşi, în opinia autorilor sesizării de neconstituţionalitate, era necesar ca ele să fie menţionate ca temei al reorganizării, Curtea constată că acest aspect nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, autorii sesizării neprecizând normele sau principiile din Constituţie pretins a fi încălcate.
    63. Cu privire la criticile ce vizează menţiunile referitoare la „birouri“ din Memorandumul intern nr. 52 din 21 ianuarie 2025, precum şi la procedura de adoptare a acestui memorandum, Curtea observă că aceste critici nu vizează hotărârea Senatului care face obiectul controlului de constituţionalitate, ci un act al Biroului permanent al Senatului, act care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate reglementat de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992.
    64. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de 30 de senatori şi constată că Hotărârea Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 155 din 27 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 155 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 155 din 27 martie 2025 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 5/2025 privind structura serviciilor Senatului