Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 6.574/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 88D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă Dan Băzăvan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 190D/2020, nr. 1.607D/2020, nr. 1.608D/2020 şi nr. 2.044D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege. Excepţiile au fost ridicate de Asociaţia Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, în Dosarul nr. 30.635/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Daniel Berki, de Nicolae-Florin Şteleac şi de Ion Gabriel Grosu în dosarele nr. 909/30/2020, nr. 911/30/2020 şi nr. 913/30/2020 ale Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă Dan Băzăvan, în calitate de reprezentant al Asociaţiei Civice Armat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 190D/2020, nr. 1.607D/2020, nr. 1.608D/2020 şi nr. 2.044D/2020 la Dosarul nr. 88D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului Dan Băzăvan, care, referindu-se la art. 28-30 din Legea nr. 80/1995, susţine că sunt neconstituţionale. În acest sens, arată că militarii au semnat un contract, care este jurământul faţă de statul român, şi redă conţinutul acestui jurământ. Este normal ca un cetăţean cu drepturi şi obligaţii, aşa cum sunt instituite prin Constituţie, să poată beneficia de toate drepturile sale. Recunoaşte că şi-a asumat restrângeri şi interdicţii, dar, având în vedere situaţia de fapt din ultimii 20 de ani şi restrângerile neconstituţionale cu privire la dreptul constituţional la asociere, dreptul de liberă exprimare, dreptul de liberă întrunire, consideră că se încalcă atât Constituţia, cât şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Arată că, în prezent, este cadru militar în rezervă şi, din cauza faptului că şi-a exprimat punctul de vedere, Ministerul Apărării Naţionale a fost „amendat“ de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, autorul excepţiei fiind determinat să treacă în rezervă. Nu i se pare normal să îşi rişte viaţa şi să nu poată beneficia de drepturile fundamentale, unul dintre acestea fiind chiar dreptul la asociere. Una dintre excepţiile de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză în care a solicitat acordarea personalităţii juridice Asociaţiei Civice Armat şi, intuind că instanţa va respinge această cerere, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, inclusiv a art. 4 din Legea nr. 62/2011. Se poate observa că nu a beneficiat de o judecată corectă, într-un timp optim şi rezonabil. Dacă militarii nu se pot constitui în asociaţii, dar se pot constitui consilierii juridici, medicii, psihologii, atunci există discriminare. Nu există nicio justificare obiectivă pentru această diferenţă de tratament. Este adevărat că prin deciziile nr. 818 şi nr. 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, dacă sunt instituite prin lege anumite instituţii, nu înseamnă că avem discriminare. Dar există discriminare, întrucât cadrele militare psihologi, medici, consilieri juridici pot beneficia de dreptul la liberă asociere. Solicită admiterea excepţiei cu privire la art. 28-30 din Legea nr. 80/1995. 7. Cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, arată că acest act normativ nu poate institui norme juridice peste Legea-cadru nr. 284/2010 şi Legea-cadru nr. 153/2017, dovadă că la 24 decembrie 2018 a trecut în rezervă cu o pensie calculată la data de 31 decembrie 2009, la un VRS de 197,387, actualizat la 217,07 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Or, prin anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se instituie, la solda de funcţie, un nivel, la gradul său de locotenent-colonel de 5.500 lei brut, ceea ce înseamnă echivalentul salariului minim brut pe economie. Aplicarea acestor norme peste lege, având în vedere că ele au fost deja abrogate, încalcă securitatea juridică, statul de drept, precum şi art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie. 8. Cu privire la art. 41^1 din Legea nr. 80/1995, arată că, de vreme ce a încheiat un contract, trebuie să îl ducă la bun sfârşit, având această datorie potrivit art. 54 şi 55 din Constituţie. Dar şi statul român trebuie să îi respecte drepturile şi libertăţile. Nu este normal ca pentru anumite cadre militare să se încheie un contract pe 8 ani, iar pentru alte cadre militare, pe 4 ani. Este, clar, o discriminare. Arată că, având contracte încheiate pe 4 ani, nu a putut accesa niciodată un credit pe o perioadă mai mare de 4 ani şi nu a putut să facă nimic pe o perioadă de 4 ani. Se încalcă securitatea, dreptul său la muncă, inclusiv accesul la o anumită funcţie, deoarece discriminările au continuat pe această linie. Solicită admiterea excepţiei şi cu privire la acest articol de lege. 9. În continuare, arată că atât în Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi în Legea-cadru nr. 153/2017 se instituie principiul transparenţei salarizării personalului bugetar. Dispoziţiile legale potrivit cărora salarizarea se poate da prin ordine de zi pe unitate nu sunt clare, întrucât nu există o definiţie legală a acestor ordine. Totodată, întrucât la aceste ordine nu are acces orice cadru militar, se încalcă art. 41 din Constituţie, pentru că militarul nu va putea şti niciodată care va fi salarizarea. 10. Solicită să i se pună la dispoziţie notele de şedinţă şi înregistrarea de şedinţă în ceea ce priveşte dosarele în care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. 11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la discriminare. În acest sens, arată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16, întrucât situaţia militarilor nu poate fi asimilată cu situaţia altor categorii sociale pentru a vorbi despre o aplicare a aceluiaşi tratament. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 40 din Constituţie, arată că aceasta nu se regăseşte în excepţia cu care instanţa de contencios constituţional a fost sesizată şi consideră că este o critică nouă cu privire la care Curtea Constituţională nu poate fi învestită în mod direct în timpul dezbaterilor publice. Prin urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei critici. Referitor la criticile raportate la art. 41 din Constituţie, arată că acestea privesc probleme de aplicare a legii, solicitând respingerea lor ca inadmisibile. De asemenea, solicită respingerea, ca inadmisibile, a tuturor celorlalte critici formulate, întrucât nu este motivat prin ce anume se încalcă textele constituţionale invocate. 12. Având cuvântul în replică, domnul Dan Băzăvan arată că există discriminare şi invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 875 din 6 iulie 2010 şi nr. 876 din 6 iulie 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 13. Prin Încheierea din 19 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.574/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici. 14. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.635/301/2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a personalităţii juridice. 15. Prin încheierile din 16 septembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 909/30/2020 şi nr. 911/30/2020, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Daniel Berki şi de Nicolae-Florin Şteleac cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect litigii privind funcţionarii publici statutari. 16. Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 913/30/2020, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 101/2019, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Ion-Gabriel Grosu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici statutari. 17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 4, 9, 11, 15, 16, 20, 21, 24-26, art. 30-32, 36, 37, 41, 45, 47, 51-53, 57, ale art. 61 alin. (1), ale art. 67, 73, 78, 108, 118, 124, 126 şi ale art. 135 alin. (2) lit. f), precum şi prevederilor art. 7, 8, 13, 19, 20, 23, 25 şi 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Se susţine că din coroborarea dispoziţiilor criticate din Legea-cadru nr. 284/2010 cu cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 rezultă foarte clar că un cadru militar sau un viitor cadru militar încheie un contract ce înfiinţează un raport juridic între acesta şi Ministerul Apărării Naţionale, raport de serviciu ce nu poate, teoretic, să fie asumat, întrucât militarul face un jurământ „în orb“, nefiind informat asupra raportului de serviciu, asupra scopului, obiectivelor, atribuţiilor funcţiei sau ale postului şi nici asupra salarizării. 19. Prin art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 este restrânsă exercitarea mai multor drepturi fundamentale, restrângere ce nu poate subzista însă fără o contraprestaţie, aşa cum se prevede prin art. 41 din Constituţie şi nu numai. Această contraprestaţie nu poate fi cerută de vreme ce nu sunt cunoscute celelalte elemente ale raportului de serviciu. 20. Se arată că fazele negocierii raportului de serviciu şi ale informării cu privire la acesta nu se realizează, iar actul administrativ de numire nu a fost comunicat. Consemnarea acestui act în ordinul de zi pe unitate, aşa cum se prevede în art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 şi în art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu înseamnă asumarea acestuia de către cadrul militar, întrucât nu l-a semnat. Arată că accesul la ordinul de zi pe unitate este limitat, făcând parte din categoria informaţiilor clasificate, şi oricum acesta nu poate constitui un act administrativ de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor militarului fără o fişă de post, fără concretizarea acestora în fişa de post, fără semnătura pe acest act şi fără a exista practic asumarea individuală de către fiecare cadru militar. 21. Acest mod de reglementare încalcă transparenţa, echitatea şi alte principii privind salarizarea, contravenind Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. 22. Astfel, se pune întrebarea cum poate un cadru militar, fără a mai exista o contraprestaţie pentru cele asumate - pentru că la trecerea în rezervă nu mai beneficiază de nicio protecţie socială şi nici de sume compensatorii - să îşi asume un astfel de raport de serviciu în condiţiile prevederilor actelor internaţionale amintite. 23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 24. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 25. Guvernul, în Dosarul Curţii nr. 2.044D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind motivată. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională al anexei nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, şi ale art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Se constată că dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar dispoziţiile Legii nr. 62/2011 au fost abrogate prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.238 din 22 decembrie 2022. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate şi cu privire la dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată şi care nu mai sunt în vigoare. Dispoziţiile art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 reglementează interdicţii, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi obligaţii pentru cadrele militare. Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 62/2011 reglementează interdicţia cadrelor militare de a constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicală. Potrivit dispoziţiilor art. 41^1 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare încheie contracte pe perioade determinate cu Ministerul Apărării Naţionale, acestea putând fi reînnoite, în funcţie de opţiunea părţilor. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 conţin reglementări referitoare la salarizare, completând Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, lege abrogată prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Dispoziţiile criticate din anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 şi la Legea-cadru nr. 153/2017 conţin reglementări similare prin care se stabileşte că în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, alocarea şi scoaterea la şi de la solda funcţiei de bază/salariul de bază şi la şi de la alte drepturi salariale se fac prin ordin de zi pe unitate. 29. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 25 referitor la libera circulaţie, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 30-32 referitoare la libertatea de exprimare, dreptul la informaţie şi dreptul la învăţătură, art. 36 privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 51-53 privind dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 67 privind actele juridice şi cvorumul legal, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 referitor la actele Guvernului, art. 118 privind forţele armate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la economie. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 7 referitor la egalitatea în faţa legii, art. 8 referitor la dreptul la satisfacţie efectivă, art. 13 privind libera circulaţie, art. 19 privind libertatea opiniilor şi a exprimării, art. 20 privind libertatea de întrunire şi de asociere paşnică, art. 23 referitor la dreptul la muncă, art. 25 privind nivelul de trai şi art. 26 referitor la dreptul la învăţătură din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că accesul la profesia de cadru militar şi exercitarea acesteia presupun asumarea unui statut special, supus unor îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerii ori restrângerii exercitării unor drepturi şi libertăţi, prevăzute de lege [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 80/1995]. Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii şi de prestigiul de care trebuie să se bucure având în vedere că, în exercitarea funcţiei, cadrele militare sunt în serviciul naţiunii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 80/1995] şi sunt învestite cu exerciţiul autorităţii publice [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995]. 31. Aceleaşi considerente justifică şi imposibilitatea existenţei unei negocieri cu privire la asumarea acestor îndatoriri de către persoana care doreşte să devină cadru militar. 32. În acelaşi timp, salarizarea cadrelor militare din fonduri publice explică motivul pentru care cuantumul remuneraţiei nu poate fi supus negocierii părţilor raportului de serviciu. 33. Îndatoririle ce revin cadrelor militare, precum şi cazurile de interzicere sau restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi sunt prevăzute prin lege [art. 8 şi 28-31 din Legea nr. 80/1995]. Astfel, persoana interesată să devină cadru militar poate avea o imagine clară cu privire la acestea. 34. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004). 35. În acelaşi timp, Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 din Constituţie prevăd că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. 36. În speţă, restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi fundamentale pentru cadrele militare se impune pentru apărarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, măsura fiind necesară pentru asigurarea funcţionării organismului militar în timp de pace şi de război. De asemenea, măsura este proporţională având în vedere rolul organismului militar şi se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor militarilor. 37. Curtea mai reţine şi că restricţiile şi interdicţiile cărora le sunt supuse cadrele militare sunt aplicabile numai până la retragere şi sunt asumate de persoana care doreşte să devină cadru militar activ, odată cu acest statut. 38. În mod corelativ obligaţiilor şi interdicţiilor cărora se supun, cadrele militare se bucură şi de drepturi specifice, pentru a contrabalansa atât restrângerile cărora cadrele militare se supun ca urmare a statutului lor, cât şi riscurile cărora se supun în exercitarea profesiei. Aceste drepturi sunt consacrate în art. 9-27 din Legea nr. 80/1995, în reglementările privind salarizarea cadrelor militare, precum şi în alte acte normative. 39. Ceea ce reiese din critica autorilor excepţiei, aşa cum a fost aceasta formulată în faţa instanţelor de judecată şi cu privire la care Curtea Constituţională a fost sesizată, este faptul că aceştia nu ar fi fost informaţi cu privire la remuneraţia cuvenită pentru exercitarea profesiei în calitate de cadre militare, astfel încât nu îşi pot revendica aceste drepturi şi apreciază, în consecinţă, că interdicţiile şi restrângerea exerciţiului unor drepturi la care au fost supuşi s-au realizat în mod nejustificat. 40. Or, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele invocate de autorii excepţiei se circumscriu unor aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii, a căror soluţionare revine competenţei exclusive a instanţei de judecată, şi nu constituie veritabile critici de constituţionalitate. 41. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională al anexei nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională“ din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 6.574/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Asociaţia Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, în Dosarul nr. 30.635/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Daniel Berki, de Nicolae-Florin Şteleac şi de Ion Gabriel Grosu în dosarele nr. 909/30/2020, nr. 911/30/2020 şi nr. 913/30/2020 ale Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
