Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 153 din 14 martie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 153 din 14 martie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 390 din 20 mai 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej şi Niculae Chender în Dosarul nr. 2.018/186/2015 al Judecătoriei Beclean şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.260D/2017.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej, domnul avocat Tudor-Dumitru Vidrean-Căpuşan din Baroul Arad, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 772D/2018 şi nr. 996D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Cristian Tatu în Dosarul nr. 28.881/197/2017 al Judecătoriei Braşov şi de Ovidiu Marius Viscan în Dosarul nr. 9.330/221/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 772D/2018 şi nr. 996D/2018 la Dosarul nr. 1.260D/2017, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în esenţă, că debitorul nu mai are posibilitatea să solicite instanţei de judecată constatarea perimării executării silite, sancţiune procedurală care intervine numai dacă creditorul nu a îndeplinit actul sau demersul necesar executării silite în termen de 6 luni de la solicitarea executorului. Mai susţine că Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016 nu are incidenţă, deoarece în prezenta cauză se critică lipsa posibilităţii de sancţionare a executorului judecătoresc care nu întreprinde niciun demers în procedura executării silite. Astfel, lipsa unui remediu juridic de obligare a executorului judecătoresc să solicite efectuarea unui act de către creditor afectează art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta referitoare la calitatea legii, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    7. Reprezentantul Ministerului Public, în principal, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că prin critica de neconstituţionalitate se tinde la modificarea textului legal. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea civilă din 15 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.018/186/2015, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej şi Niculae Chender într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate de constatare a perimării executării silite.
    9. Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28.881/197/2017, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ioan Cristian Tatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    10. Prin Încheierea din 12 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.330/221/2016, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ovidiu Marius Viscan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate în soluţionarea contestaţiei la executare.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate păstrează termenul de perimare de 6 luni, la fel ca vechea reglementare cuprinsă în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, cu diferenţa că sancţiunea perimării nu mai operează din culpa comună a executorului şi a creditorului. Astfel, în vechea reglementare, termenul de perimare începea să curgă de la ultimul act de executare efectuat şi nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul neîndeplinit să fi fost solicitat în scris de executorul judecătoresc. În schimb, potrivit dispoziţiei legale criticate, termenul de perimare începe să curgă de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Atât timp cât executorul judecătoresc stă în pasivitate, executarea silită nu se mai perimează niciodată. Se mai arată că nu este legal ca debitorul/garantul ipotecar să nu poată invoca nerespectarea anumitor prevederi legale, iar creditorul să fie avantajat având posibilitatea să întreprindă sau nu anumite demersuri, în funcţie de atitudinea executorului judecătoresc. Legiuitorul nu poate lăsa la aprecierea unui participant la executarea silită posibilitatea de a determina îndeplinirea condiţiilor instituţiei perimării cu privire la executarea silită.
    12. În ceea ce priveşte sintagma „orice act sau demers necesar executării silite“, aceasta este considerată a fi imprecisă şi imprevizibilă, destinatarii normei neputându-şi regla conduita în mod adecvat. Totodată, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare a unei executări silite se determină în funcţie de un factor subiectiv şi potestativ, respectiv data de la care executorul judecătoresc solicită în scris creditorului să efectueze un act sau demers necesar executării silite.
    13. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate creează de plano o insecuritate juridică din perspectiva debitorului urmărit a cărui executare silită nu ar mai fi niciodată perimată dacă executorul, similar creditorului, manifestă pasivitate în realizarea unor noi acte de executare silită.
    14. Judecătoria Beclean consideră că textul legal criticat sancţionează doar lipsa de diligenţă a creditorului, nu şi a executorului judecătoresc, astfel încât poate fi reţinută o încălcare a drepturilor conferite de art. 16 din Constituţie.
    15. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    16. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind clare, precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    18. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.260D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    19. Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.260D/2017, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 697, respectiv art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“
    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva unor critici similare şi a statuat, spre exemplu prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, sau Decizia nr. 235 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 20 august 2018, că acestea reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reţine culpa creditorului care, deşi i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.
    25. Astfel reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, raţiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
    26. Curtea a mai reţinut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Aşadar, prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.
    27. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar, în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu; în concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.
    28. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să îşi motiveze refuzul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege, dacă părţile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părţilor. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.
    29. Aşadar, partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Prin urmare, condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale.
    30. Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părţile care au aceeaşi poziţie procesuală, în realizarea aceloraşi categorii de drepturi, astfel încât nu poate reţine încălcarea art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.
    31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    32. Distinct de cele anterior precizate, Curtea mai reţine faptul că legea procesual civilă pune la dispoziţia părţilor posibilitatea contestării pasivităţii executorului judecătoresc, statuând prin art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă că „De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.“
    33. De asemenea, executorul poate fi sancţionat cu amendă judiciară, precum şi obligat la despăgubiri, având în vedere că art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că „În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.“
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea SPORAFAR IMPEX - S.R.L. din Dej şi Niculae Chender în Dosarul nr. 2.018/186/2015 al Judecătoriei Beclean, de Ioan Cristian Tatu în Dosarul nr. 28.881/197/2017 al Judecătoriei Braşov şi de Ovidiu Marius Viscan în Dosarul nr. 9.330/221/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Beclean, Judecătoriei Braşov şi Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice