Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 152 din 27 martie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 152 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 697 din 25 iulie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce priveşte modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat, excepţie ridicată de Adela Popescu în Dosarul nr. 9.199/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.580D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, având în vedere că autoarea pune în discuţie interpretarea prevederilor invocate, considerând că acestea au fost aplicate greşit în ceea ce o priveşte.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 24 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.199/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce priveşte modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat. Excepţia a fost ridicată de Adela Popescu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului nr. 2.580D/2021.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile criticate stabilesc acordarea drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat în raport cu drepturile salariale aflate în plată, indiferent dacă acestea sunt stabilite în mod legal sau nu. Angajatorul este obligat să ia în calcul un salariu deja stabilit, în loc să aibă drepturile salariale în mod independent, raportat la situaţia juridică a fiecărui angajat, pentru a se asigura respectarea principiului egalităţii pentru funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi acelaşi tip de instituţii (respectiv de nivel central/teritorial). Există situaţii când salariul aflat în plată este stabilit greşit, salariatul nu îl contestă, astfel încât noul salariat nu are posibilitatea să beneficieze de drepturi salariale corect stabilite, instituţia angajatoare fiind ţinută, la calcularea salariului, de prevederile legale contestate în a calcula salariul, fiind obligată să preia un cuantum care poate fi stabilit eronat.
    6. Autoarea mai arată că legiuitorul a limitat dreptul angajatorului în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale la instituţia proprie şi la cele pe care le are în subordine. Însă există situaţii, cum este şi cea a autoarei, când nici la angajator şi nici în cadrul instituţiilor subordonate nu există funcţie de acelaşi fel, în înţelesul Legii-cadru nr. 153/2017, şi nu se poate aplica nici alin. (2) al art. 39 din aceasta, întrucât o funcţie cu aceeaşi denumire există, dar nu cu aceleaşi atribuţii. Consecinţa este că angajatorul stabileşte, în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, un salariu eronat, când ar putea, aşa cum prevedea legislaţia aplicabilă anterioară Legii-cadru nr. 153/2017, de exemplu, Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, să se raporteze la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcţia similară. În sprijinul acestei susţineri autoarea invocă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabileşte tipurile de funcţii, centrale/teritoriale, care gestionează (sau nu) fonduri europene, ierarhizate pe verticală şi orizontală.
    7. În final, autoarea arată că, deşi tratamentul juridic aplicabil personalului bugetar din familia ocupaţională Administraţie care are acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate în aceleaşi studii este identic, în sensul că membrii acestuia au aceleaşi funcţii, conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, tratamentul juridic aplicabil salariului de bază nu este similar, deoarece există diferenţe mari ale valorii salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Sintagma nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare folosită la alin. (1) al art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 este echivalentă cu acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale - şi de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. În susţinerea acestor concluzii autoarea se referă şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale din materia interzicerii discriminării, de exemplu, Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:
    "(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.
    (...)
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate“. "

    12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 41 referitor la muncă şi la protecţia socială a muncii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că este neîntemeiată, deoarece, în esenţă, autoarea acesteia se rezumă să pună în discuţie marja de apreciere a statului în ceea ce priveşte politica salarială a angajaţilor bugetari. Curtea Constituţională, în repetate rânduri, analizând politica şi principiile structurale care l-au orientat pe legiuitor în adoptarea unei noi legi a salarizării începând cu 1 august 2017, a conchis că aceste principii respectă cadrul constituţional. În una dintre deciziile sale în care a analizat şi a validat din punct de vedere constituţional filozofia şi principiile structurale ale Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv Decizia nr. 760 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragrafele 13-18, Curtea a statuat că aceasta are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prevederi aplicabile în mod nediferenţiat în cadrul acestei categorii.
    14. În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor analizate şi anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.
    15. În continuare, Curtea a arătat că, în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării sale în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38“. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii, iar dispoziţiile art. 39 din legea-cadru instituie reguli privind aplicarea sa tranzitorie. În acest context, Curtea a reţinut că soluţia legislativă se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, în ceea ce priveşte stabilirea regulilor de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.
    16. De asemenea, Curtea a subliniat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În fine, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.
    17. Curtea a mai statuat, în jurisprudenţa sa, că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
    18. Cu referire specifică la conţinutul normativ al prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 185 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 iulie 2023, paragraful 20, Curtea a reţinut că acestea au reglementat situaţia cuantumului salariilor de bază în intervalul 1 iulie 2017-31 decembrie 2021 ale (i) personalului nou-încadrat, (ii) personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel şi (iii) personalului promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale. Legiuitorul a prevăzut, în ceea ce priveşte cuantumul salariilor de bază ale celor 3 categorii de personal, în intervalul 1 iulie 2017-31 decembrie 2021, o soluţie care stabilea, pe de o parte, că salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat şi, pe de altă parte, că salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.
    19. Niciuna dintre criticile formulate de către autoarea excepţiei nu indică un conflict veritabil între conţinutul prevederilor criticate, care, aşa cum a statuat deja Curtea, se înscriu în marja de apreciere a statului, şi cel al prevederilor constituţionale invocate, astfel încât instanţa de contencios constituţional va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adela Popescu în Dosarul nr. 9.199/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016