Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 149 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (2) fraza finală şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 149 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (2) fraza finală şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 758 din 13 august 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (1) şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Chiru Ştefan în Dosarul nr. 465/44/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.611D/2020.
    2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa penală nr. 137/F din 3 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 465/44/2020, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (1) şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Chiru Ştefan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare, în cadrul căreia autoarea a formulat o cerere de recuzare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit formularea unei cereri de recuzare a judecătorului chemat să soluţioneze o cerere de recuzare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, sentinţa prin care este soluţionată cererea de strămutare nu este suspusă niciunei căi de atac.
    6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestor proceduri, iar textele de lege criticate dau expresie acestei preocupări. De asemenea, arată că strămutarea este o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, menită tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care toate părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient. Totodată, invocă şi considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 82 din 8 martie 2001, potrivit cărora principiul constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut la art. 21 din Legea fundamentală, nu are semnificaţia că acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti - judecătorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi în privinţa tuturor căilor de atac prevăzute de lege. În aceste condiţii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. Astfel că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească regula potrivit căreia hotărârea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, deoarece prin aceasta instanţa nu se pronunţă asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 67 alin. (1) şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală. Având în vedere criticile formulate de autoarea excepţiei prin notele scrise, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. (2) fraza finală şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
    - Art. 67 alin. (2) fraza finală: „(2) (...) Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării.“;
    – Art. 74 alin. (6): „(6) Sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.“

    11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme în statul de drept, precum şi principiul legalităţii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, cât şi prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1-10 şi ale art. 30 din Declaraţia universală a drepturilor omului.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului instanţei constituţionale din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 565 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 27 ianuarie 2023, prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.
    13. În motivarea soluţiei sale, Curtea Constituţională a constatat, în paragrafele 28-32 din decizia precitată, că, în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a cererilor de recuzare, există o jurisprudenţă constantă a Curţii Constituţionale în care sunt caracterizate regimul juridic al recuzării, precum şi compatibilitatea cu principiile care guvernează dreptul la un proces echitabil.
    14. Potrivit acestei jurisprudenţe, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba despre o chestiune de administrare a actului de justiţie. Cu alte cuvinte, procedura asupra cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicţional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură, după ritualul procesului penal, îi dau un caracter jurisdicţional numai în sens formal (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24). Proceduri similare se regăsesc şi cu privire la alte instituţii - cum ar fi strămutarea, desemnarea altei instanţe, declinarea de competenţă, trimiterea cauzei la alt parchet şi trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul - care nu soluţionează fondul cauzei, ci un incident în administrarea justiţiei, în scopul bunei funcţionări a sistemului judiciar.
    15. De asemenea, în Decizia nr. 565 din 22 noiembrie 2022, precitată, Curtea Constituţională a mai reţinut că reglementarea soluţionării cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016). Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit simplificarea modalităţilor de soluţionare a cazurilor de incompatibilitate (abţinere şi recuzare), astfel încât să nu poată fi afectată celeritatea procesului penal prin abţineri şi recuzări repetate, inclusiv prin recuzarea tuturor judecătorilor de la o instanţă sau a procurorilor de la parchet, care ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei penale, în defavoarea înfăptuirii cu operativitate a actului de justiţie. După rezolvarea cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea a constatat că este asigurat accesul liber la justiţie, cu toate garanţiile ce caracterizează procesul echitabil, câtă vreme cauza ajunge să fie examinată în final de către o instanţă de judecată.
    16. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală, analizând critici similare celor invocate în prezenta cauză, Curtea a pronunţat Decizia nr. 417 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 6 octombrie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în paragrafele 15-25, că strămutarea este acea deplasare a competenţei, care constă în trecerea, pentru temeiuri serioase, a unei cauze de la o instanţă care avea competenţa obişnuită la o altă instanţă, de acelaşi fel (civilă sau militară) şi de acelaşi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Aşadar, prin strămutare rămân nealterate competenţa materială, competenţa funcţională şi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenţei teritoriale.
    17. De asemenea, Curtea a observat că strămutarea cauzei penale a fost instituită în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, în vederea înlăturării suspiciunilor care planează asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei cu privire la modul de soluţionare a cauzei. Strămutarea reprezintă, aşadar, un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situaţii care periclitează desfăşurarea normală a unui proces penal în faţa instanţei competente, având ca efect trecerea unei cauze de la instanţa competentă să judece cauza la o altă instanţă de acelaşi fel şi de acelaşi grad.
    18. Curtea a reţinut, astfel, că, prin hotărârea pronunţată în cadrul soluţionării unei cereri de strămutare, instanţa nu se pronunţă asupra fondului cauzei, ci doar stabileşte - în raport cu criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală - dacă respectiva cauză va fi soluţionată în continuare de instanţa învestită sau, în cazul incidenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de textul de lege menţionat, de o altă instanţă egală în grad. Prin urmare, procedura strămutării nu are caracterul unei judecăţi pe fondul cauzei, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiţiei.
    19. În aceste condiţii, Curtea nu a reţinut critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că dispoziţiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală - potrivit cărora sentinţa prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac - creează discriminare prin limitarea, în mod nejustificat, a accesului la justiţie.
    20. Sub aspectul asigurării egalităţii în drepturi, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003).
    21. Totodată, Curtea a stabilit că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015, paragraful 15, Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 22, şi Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, paragraful 22).
    22. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat că acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, iar regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie - potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ - şi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform cărora „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Astfel, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, dar cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, paragraful 22, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, paragraful 24, şi Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, paragraful 24, citate anterior). Aceasta nu înseamnă însă că accesul liber la justiţie presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994).
    23. Astfel, Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre existenţa unui tratament discriminatoriu - din perspectiva excluderii căii de atac în materie de strămutare - între persoanele care formulează o astfel de cerere şi părţile din procesul penal, care beneficiază de dublul grad de jurisdicţie, întrucât situaţiile în care se află cele două categorii de persoane sunt net diferite, având în vedere natura cauzelor vizate de dispoziţiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă fondul procesului penal, ci un incident procedural.
    24. Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, este dreptul exclusiv al organului cu atribuţii de legiferare de a stabili regula conform căreia hotărârea prin care instanţa competentă se pronunţă asupra cererii de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere faptul că instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei penale nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului acesteia. În plus, exercitarea unei căi de atac în materie de strămutare ar prelungi în mod nejustificat soluţionarea definitivă a cauzei penale, în condiţiile în care faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare nu ţin de cauza penală, ci de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.
    25. Pentru motivele arătate mai sus, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
    26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    27. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 148 din Constituţie, care prevăd aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din dreptul intern, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susţină criticile formulate, Curtea constată că aceste norme constituţionale nu au incidenţă în materia supusă controlului.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgeta Chiru Ştefan în Dosarul nr. 465/44/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 67 alin. (2) fraza finală şi ale art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 149 din 27 martie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016