Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 146  din 13 martie 2019  referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 11 [cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României], art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 45 [cu referire la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004], art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European], art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007], art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007] şi art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007] din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 146 din 13 martie 2019 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 11 [cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României], art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 45 [cu referire la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004], art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European], art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007], art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007] şi art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007] din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 240 din 28 martie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală, obiecţie formulată de Preşedintele României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 335 din 17 ianuarie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 127A/2019.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică, mai întâi, prevederile art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituţionalitate. Acestea introduc la art. 5 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European un nou alineat, alin. (11), prin care se instituie interdicţia organizării odată cu alegerile pentru Parlamentul European a altor tipuri de alegeri sau a referendumurilor la nivel naţional sau local. În acest sens, precizează, în esenţă, că autoritatea legiuitoare este liberă să opteze pentru orice soluţie legislativă în materie referendară, însă fără a interfera cu competenţele celorlalte autorităţi publice în acest domeniu şi fără a le modifica statutul constituţional ori atribuţiile prevăzute în Legea fundamentală.
    4. Astfel, în ceea ce priveşte referendumul cu privire la probleme de interes naţional, arată că art. 90 din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă a Preşedintelui României în materia referendumului cu privire la astfel de probleme, doar acesta având dreptul de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului şi data desfăşurării acestuia, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Sub acest aspect, autorul obiecţiei arată că intenţia autorităţii legiuitoare de a interzice organizarea de referendumuri la aceeaşi dată cu data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European a fost exprimată de-a lungul timpului prin mai multe iniţiative legislative de modificare a Legii nr. 3/2000, de fiecare dată Curtea Constituţională invalidând această soluţie legislativă.
    5. În mod similar, în ceea ce priveşte referendumul privind demiterea Preşedintelui României, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că acest tip de referendum se poate desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
    6. Tot astfel, cu referire la referendumul privind revizuirea Constituţiei, menţionează că Parlamentul are competenţa exclusivă de a stabili momentul adoptării legii de revizuire a Constituţiei şi este posibil ca data referendumului pentru revizuirea Legii fundamentale să se suprapună cu ziua de referinţă stabilită pentru desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, astfel că se adaugă la textul art. 151 alin. (3) din Constituţie, care nu limitează în niciun mod organizarea acestui tip de referendum. Arată, de asemenea, că prin art. 6 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 3/2000 este determinată data la care se organizează referendumul de revizuire a Constituţiei „în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale“. Din această perspectivă, apreciază că norma dedusă controlului de constituţionalitate contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    7. În fine, în ceea ce priveşte organizarea referendumului local, care este reglementat prin art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, menţionează că legea lasă la aprecierea fiecărei autorităţi locale sfera problemelor ce pot fi supuse consultării cetăţenilor, ca o expresie a principiului autonomiei locale. Dreptul şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale, treburile publice aparţin autorităţilor administraţiei publice locale. De aceea, în virtutea acestui principiu constituţional, competenţa stabilirii datei referendumului local nu poate aparţine decât autorităţii locale respective. Ca atare, în opinia sa, sunt nesocotite şi prevederile art. 120 alin. (1) din Constituţie referitoare la autonomia locală.
    8. În continuare, se critică prevederile art. I pct. 11 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, care modifică art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României, reglementând cu privire la formaţiunile politice care au dreptul să propună câte un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Preşedintele României. Autorul obiecţiei critică faptul că, spre deosebire de reglementarea anterioară, noua reglementare face o distincţie între partidele politice parlamentare, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului şi partidele politice reprezentate în Parlament, organizaţiile minorităţilor naţionale care nu au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului şi, respectiv, alianţele electorale care nu au în componenţă niciun partid politic parlamentar sau nicio organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care propun candidaţi la alegerile pentru Preşedintele României. Consideră, în acest sens, că se creează un tratament diferenţiat între formaţiunile politice parlamentare. Arată că partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu în ambele Camere ale Parlamentului sunt excluse de la posibilitatea de a propune un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Preşedintele României.
    9. În susţinerea criticii formulate se arată că participarea reprezentanţilor partidelor politice în componenţa birourilor electorale reprezintă expresia îndeplinirii uneia dintre principalele funcţii ale partidelor politice, aceea de a contribui la formarea unor autorităţi publice şi de a promova pluralismul politic. Astfel, dreptul formaţiunilor politice parlamentare de a propune membri în birourile electorale prevăzute de art. I pct. 11 din legea supusă controlului de constituţionalitate nu poate fi realizat în mod diferenţiat, atât timp cât toate partidele politice parlamentare au obţinut mandate de deputaţi sau senatori, fără încălcarea principiilor prevăzute de art. 8 din Constituţie. Prezenţa reprezentanţilor tuturor partidelor parlamentare reprezintă o garanţie în plus pentru corecta desfăşurare a alegerilor, indiferent de tipul acestora. Potrivit Codului de bune practici în materie electorală elaborat de Comisia de la Veneţia, la pct. II, 3.1 - care se referă la Garanţii procedurale şi la organizarea scrutinului de către un organ imparţial - se arată că, la nivel central, comisia electorală ar trebui să cuprindă „delegaţii partidelor deja reprezentate în parlament sau care au obţinut cel puţin un anumit procentaj de sufragii. Partidele politice trebuie să fie reprezentate în mod corespunzător şi în comisia electorală centrală“. În acest document de referinţă nu se face trimitere la alte criterii din moment ce toate partidele politice reprezentate în Parlament au trecut pragul electoral la momentul alegerilor. Autorul obiecţiei susţine că în situaţia de faţă nu poate fi vorba nici de o egalitate „proporţională“, întrucât în cazul acesteia partidele politice ar fi tratate în funcţie de numărul lor de voturi, ceea ce nu este cazul.
    10. În consecinţă, se arată că o atare reglementare instituie o condiţie discriminatorie pentru partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu doar în una dintre Camerele Parlamentului, faţă de partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, acest criteriu nefiind unul justificat obiectiv şi raţional pentru aplicarea unui tratament juridic diferenţiat. O asemenea condiţie contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, întrucât tratamentul diferenţiat aplicat partidelor politice - persoane juridice de drept public - se reflectă într-un tratament diferenţiat aplicat reprezentanţilor partidelor politice parlamentare, persoane fizice, fără o justificare obiectivă şi raţională. Consideră că sunt încălcate, totodată, şi prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 8 alin. (2) din Legea fundamentală.
    11. Susţine că aceste considerente sunt valabile şi în cazul dispoziţiilor art. I pct. 12 din legea supusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. 16 alin. (3), care se referă la compunerea Biroului Electoral Central, precum şi, mutatis mutandis, cu privire la dispoziţiile art. II pct. 21 din legea supusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, şi la art. II pct. 22, cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007.
    12. Se mai critică şi art. I pct. 45 din legea supusă controlului de constituţionalitate, care modifică art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, în sensul că include şi numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne, în numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne, acesta urmând să fie consemnat în procesul-verbal încheiat de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare după deschiderea urnelor şi numărarea voturilor. În motivarea criticii, autorul sesizării precizează că listele electorale speciale sunt reglementate în Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi au în vedere alegătorii neresortisanţi care vor să îşi exercite dreptul de vot pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European. Ca atare, în lipsa vreunei circumstanţieri sau a unei definiţii legale a noţiunii de liste electorale speciale în conţinutul Legii nr. 370/2004, ar însemna ca în calculul numărului de voturi necesar pentru a declara candidatul ales ca Preşedinte al României să intre şi cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene. În aceste condiţii, neclaritatea dispoziţiei este una contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii, aşa cum aceasta a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Arată că argumentele prezentate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis şi art. I pct. 50 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a2) din Legea nr. 370/2004, care face referire la listele speciale.
    13. Se critică, totodată, prevederile art. I pct. 50 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, pe considerentul că încalcă art. 2 alin. (1), art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Potrivit acestui punct - care completează art. 50 din Legea nr. 370/2004, se prevede că numărul buletinelor de vot primite pentru alegerea Preşedintelui României trebuie să fie mai mare sau egal cu suma dintre numărul buletinelor de vot primite, numărul voturilor valabil exprimate şi numărul voturilor nule. Se arată că formula de calcul stabilită prin textul de lege criticat este inaplicabilă logic, întrucât numărul total al buletinelor de vot primite va fi mereu mai mic decât acelaşi număr la care se adaugă numărul voturilor valabil exprimate şi cel al voturilor nule. În opinia sa, formula de calcul, redactată în mod greşit dintr-o eroare materială de către legiuitor, trebuia să fie cea în care numărul total de buletine de vot primite să fie egal cu suma dintre numărul buletinelor neîntrebuinţate, numărul voturilor valabil exprimate şi numărul voturilor nule. Doar în acest fel se garantează desfăşurarea corectă a unui scrutin şi faptul că în respectiva secţie de votare nu au existat fraude electorale. Prin neclaritatea normei menţionate se contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii, fiind imposibil de aplicat de către birourile electorale.
    14. În acelaşi sens, arată că reglementarea unei astfel de situaţii prin lege conduce implicit la acceptarea posibilităţii şi justificării printr-o lege organică a lipsei unor buletine de vot, caz în care rezultatele din respectiva secţie de votare vor fi totuşi validate la finalul scrutinului. O atare reglementare contravine principiului statului de drept şi democratic, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituţie. În plus, reglementarea este contrară şi Codului de bune practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneţia, care la pct. I, secţiunea 3 referitoare la sufragiul liber, subsecţiunea „Libertatea alegătorilor de a-şi exprima voinţa şi lupta de combatere a fraudei electorale“, 3.2 vii) menţionează că „cel puţin două criterii trebuie aplicate la evaluarea veridicităţii rezultatelor votării: numărul alegătorilor care s-au prezentat la urnele de vot şi numărul buletinelor de vot introduse în urnele de votare“.
    15. Precizează, totodată, că, la acelaşi articol 50 alin. (1^4), din formula de calcul al numărului total al alegătorilor înscrişi în listele electorale care s-au prezentat la urne este omisă componenta ce priveşte alegătorii înscrişi în extrasele din listele electorale care au votat prin intermediul urnei speciale, aspect ce intră în contradicţie cu subcomponentele enumerate la lit. a) a alin. (1^4) şi cu dispoziţiile referitoare la faptul că, în condiţiile legii, unii cetăţeni pot vota prin intermediul acestei urne speciale. Autorul obiecţiei apreciază, astfel, că această omisiune a legiuitorului în formula de calcul al numărului total al alegătorilor înscrişi în listele electorale lipseşte norma de claritate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii.
    16. Toate argumentele de mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis şi art. II pct. 50 din legea supusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
    17. În considerarea argumentelor expuse, se solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor prezentate din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală.
    18. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
    19. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate. În acest sens, arată că regula potrivit căreia în ziua votării membrilor din România în Parlamentul European nu se pot organiza alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri la nivel naţional sau local nu restrânge dreptul constituţional al şefului statului de a recurge la referendum în condiţiile art. 90 din Constituţie. În opinia sa, reprezintă supoziţii teoretice situaţiile în care suprapunerea zilei de referinţă cu data referendumului este prezentată ca fiind posibilă. Arată că exprimarea concomitentă a voinţei suverane a poporului român asupra unor probleme de interes general, în cazul referendumului naţional, sau cu semnificaţie deosebită pentru unităţile administrativ-teritoriale, în situaţia referendumului local, ca forme de manifestare a democraţiei directe, pe de o parte, şi în alegerile pentru Parlamentul European, prin instrumentul democraţiei reprezentative, pe de altă parte, poate diminua importanţa fiecărui eveniment politic în parte, cu consecinţe asupra prezenţei la urne şi, pe cale de consecinţă, şi a legitimităţii rezultatelor obţinute. Atingerea scopului pentru care are loc desfăşurarea alegerii membrilor din România în Parlamentul European presupune evitarea suprapunerii cu alte activităţi care pot genera neclarităţi, inclusiv de ordin tehnic, în rândul electoratului, datorită complexităţii sporite a proceselor care trebuie avute concomitent în vedere, interacţiunea cu mai multe birouri ale secţiilor de votare, respectiv exercitarea efectivă la nivel individual, în mod simultan, a mai multor drepturi electorale şi a opţiunii referendare într-un interval restrâns de timp, luând în calcul, în acest sens, distribuirea buletinelor, timpul de vot în cabine şi introducerea buletinelor de vot în urne. Aceste aspecte pot genera dificultăţi în exprimarea dreptului de vot, care pot conduce la restrângerea exercitării acestui drept fundamental, menţionând, în acest sens, cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012. Totodată, în sprijinul argumentului expus, aminteşte Hotărârea din 2 martie 1987 pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52.
    20. Apreciază că nu poate fi reţinută nici critica adusă prevederilor art. I pct. 11, cu referire la art. 15 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României, în considerarea necesităţii corelării acestei legi cu prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, cu care se află în conexiune ca urmare a dispoziţiilor art. 120 din acelaşi act normativ. În ceea ce priveşte condiţia ca partidele politice care pot desemna reprezentanţi în birourile electorale să aibă grup parlamentar în ambele Camere ale Parlamentului, consideră că aceasta nu se referă la partidele politice parlamentare, ci doar la organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
    21. Referitor la argumentele care ar susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 45 şi 50, prin care se modifică art. 49 alin. (1) şi, respectiv, se completează art. 50 din Legea nr. 370/2004, care stabilesc modalitatea de întocmire a proceselor-verbale la nivelul organismelor electorale, în conţinutul normativ nefiind definite listele electorale speciale, apreciază că nu pot fi acceptate, actul normativ dedus controlului de constituţionalitate respectând, în ansamblul său, cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea normelor juridice.
    22. Cu privire la criticile referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. I pct. 50, potrivit cărora numărul total de buletine de vot primite nu poate fi mai mare decât suma dintre numărul de buletine neîntrebuinţate, numărul voturilor valabil exprimate şi numărul voturilor nule, ci doar egal, apreciază că nu pot fi reţinute deoarece nu surprind ansamblul situaţiilor care intervin în procesul de votare, ca urmare a faptului că înmânarea buletinului de vot şi a ştampilei cu menţiunea „Votat“ şi semnarea listei electorale sunt anterioare exercitării dreptului de vot propriu-zis, şi nu ulterioare introducerii efective a buletinului de vot în urnă, ceea ce determină ca, în practică, să fie evidenţiate situaţii în care numărul participanţilor să fie superior celor care şi-au exercitat dreptul fundamental. În fapt, alegătorul nu poate fi împiedicat să părăsească sediul secţiei de votare cu buletinul de vot asupra sa, procedura de votare neinstituind garanţii suficiente care să asigure introducerea buletinelor de vot în urne. De aceea, pentru a se evita situaţiile în care lipsa, din diferite motive, a unuia sau mai multor buletine de vot ar determina blocarea centralizării rezultatului votării, este prevăzut ca numărul alegătorilor prezenţi la vot să poate fi mai mare sau egal în raport cu suma voturilor exprimate.
    23. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
    24. La termenul de judecată fixat pentru data de 27 februarie 2019, Curtea a amânat dezbaterile asupra cauzei pentru data de 13 martie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 10, art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie unele prevederi din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală, şi anume: art. I pct. 11 [cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României], art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 45 [cu referire la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004], art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European], art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007], art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007], art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007], care au următoarea redactare:
    - Art. I pct. 11 [cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României]:
    "Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 15
    (...)
    (2) Au dreptul să propună câte un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Preşedintele României următoarele formaţiuni politice:
    a) partidele politice parlamentare, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului;
    b) partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, alianţele politice şi alianţele electorale care nu au în componenţă niciun partid politic parlamentar sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care propun candidaţi la alegerile pentru Preşedintele României."

    – Art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004]:
    "Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 16
    (...)
    (3) În termen de 24 de ore de la data învestirii judecătorilor în Biroul Electoral Central, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente devin membri ai Biroului Electoral Central. În acelaşi termen, prin excepţie de la prevederile art. 15 alin. (2), sunt învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central membrii propuşi, în scris, de partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului, în ordinea numărului de parlamentari, precum şi cu membrul propus de organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.“;"

    – Art. I pct. 45 [cu referire la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004]:
    "ART. 49
    (1) După deschiderea urnelor şi numărarea voturilor, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va încheia un proces-verbal, în 3 exemplare, care cuprinde:
    a) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne (pct. a = pct. a1 + pct. a2 + pct. a3), din care:
    a1) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente, care s-au prezentat la urne;
    a2) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne;
    a3) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale suplimentare, care s-au prezentat la urne;
    a4) numărul total al alegătorilor înscrişi în extrasele din listele electorale, care au votat prin intermediul urnei speciale;
    b) numărul buletinelor de vot primite (pct. b >/= pct. b + pct. d + pct. e);
    c) numărul buletinelor de vot neîntrebuinţate şi anulate;
    d) numărul voturilor valabil exprimate (pct. d </= pct. a - pct. e;
    pct. d = suma voturilor valabil exprimate la pct. f);
    e) numărul voturilor nule;
    f) numărul voturilor valabil exprimate obţinute de fiecare candidat;
    g) expunerea, pe scurt, a întâmpinărilor formulate, precum şi a contestaţiilor înaintate biroului electoral judeţean, al sectorului municipiului Bucureşti sau biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate;
    h) numărul ştampilelor cu menţiunea «VOTAT» la începerea votării; se menţionează dispariţia uneia sau mai multor ştampile, dacă este cazul, precum şi starea sigiliilor de pe urne la încheierea votării;
    i) alte menţiuni."

    – Art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004]:
    "La articolul 50, după alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alineatele (1^1) - (1^4), cu următorul cuprins:
    (...)
    (1^4) După primirea proceselor-verbale privind consemnarea rezultatului votării de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare, conform art. 49 alin. (6) şi (7) şi după efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1), birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate încheie câte un proces-verbal centralizator al indicatorilor cuprinşi în procesele-verbale privind consemnarea rezultatelor votării validate conform alin. (1) lit. f), după cum urmează:
    a) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne (pct. a = pct. a1 + pct. a2 + pct. a3), din care:
    a1) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente, care s-au prezentat la urne;
    a2) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne;
    a3) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale suplimentare, care s-au prezentat la urne;
    a4) numărul total al alegătorilor înscrişi în extrasele din listele electorale, care au votat prin intermediul urnei speciale;
    b) numărul buletinelor de vot primite (pct. b >/= pct. b + pct. d +pct. e).
    [unde d) numărul voturilor valabil exprimate (pct. d </= pct. a - pct. e; pct. d = suma voturilor valabil exprimate la pct. f); e) numărul voturilor nule - n.n.];"

    – Art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European]:
    "La articolul 5, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
    (...)
    (11) Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului articol în ziua de referinţă nu se pot organiza alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri la nivel naţional sau local."

    – Art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007]:
    "(2) Au dreptul să propună [membri - n.n.] în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European următoarele formaţiuni politice:
    a) partidele politice parlamentare, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului;
    b) partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, alianţele politice şi alianţele electorale care nu au în componenţă niciun partid politic parlamentar sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au propus candidaturi definitive la alegerile pentru Parlamentul European."

    – Art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007]:
    "Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 24
    (...)
    (3) În termen de 24 de ore de la data învestirii judecătorilor în Biroul Electoral Central, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente devin membri ai Biroului Electoral Central. În acelaşi termen, sunt învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central membrii propuşi, în scris, de partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului, în ordinea numărului de parlamentari, precum şi cu membrul propus de organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor."

    – Art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007]:
    "Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 50
    (...)
    (5) După primirea proceselor-verbale privind consemnarea rezultatului votării de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare, conform prevederilor art. 49 alin. (8) şi (9) şi după efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1), birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate încheie câte un proces-verbal centralizator al indicatorilor cuprinşi în procesele-verbale privind consemnarea rezultatelor votării validate conform prevederilor alin. (1) lit. f), după cum urmează:
    a) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne (pct. a = pct. a1 + pct. a2 + pct. a3), din care:
    a1) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente, care s-au prezentat la urne;
    a2) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne;
    a3) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale suplimentare, care s-au prezentat la urne;
    a4) numărul total al alegătorilor înscrişi în extrasele din listele electorale, care au votat prin intermediul urnei speciale;
    b) numărul buletinelor de vot primite (pct. b >/= pct. b + pct. d + pct. e).
    [unde: d) numărul voturilor valabil exprimate (pct. d </= pct. a - pct. e; pct. d = suma voturilor valabil exprimate la pct. f); e) numărul voturilor nule - n.n.]"


    27. Dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al statului român, art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 2 alin. (1) privitor la suveranitatea naţională, art. 8 alin. (2) care statuează cu privire la rolul partidelor politice, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 80 care statuează cu privire la Preşedintele României, art. 81 referitor la alegerea Preşedintelui României, art. 90 privind referendumul cu privire la probleme de interes naţional, art. 95 alin. (3) referitor la referendumul pentru demiterea Preşedintelui, art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale, art. 147 alin. (4) privitor la forţa deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 151 alin. (3) referitor la referendumul pentru aprobarea revizuirii Constituţiei.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    28. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori.
    29. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată Curtea Constituţională pentru a exercita controlul de constituţionalitate a priori, se constată că legea criticată în cauza de faţă a fost trimisă Preşedintelui României spre promulgare în data de 29 decembrie 2018, iar obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată şi înregistrată la Curtea Constituţională în data de 17 ianuarie 2019. Aşadar, Curtea a fost legal sesizată, în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie.
    30. Referitor la obiectul sesizării, Curtea reţine că acesta este reprezentat de o lege adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, dar încă nepromulgată, astfel că se încadrează în dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie.
    31. În consecinţă, Curtea constată că, în ceea ce priveşte prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate
    32. Curtea observă că se critică, sub aspect intrinsec, o serie de dispoziţii cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală. Instanţa de control constituţional va proceda la examinarea acestora în ordinea în care textele de lege criticate se regăsesc în legea ce formează obiectul sesizării, iar nu în cea în care au fost formulate criticile de neconstituţionalitate.
    33. Astfel, se critică prevederile art. I pct. 11 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală, care modifică art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României. În cuprinsul acestuia sunt enumerate formaţiunile politice care au dreptul să propună câte un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Preşedintele României. Este vorba, pe de o parte, despre partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului [potrivit art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 370/2004], iar, pe de altă parte, despre următoarele formaţiuni, dacă propun candidaţi la alegerile pentru Preşedintele României: partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament; organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului; alianţele politice şi alianţele electorale care nu au în componenţă niciun partid politic parlamentar sau nicio organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale [conform art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 370/2004].
    34. În motivarea criticii se susţine, în esenţă, că, prin modul de formulare a celor două litere ale art. 15 alin. (2), se creează un tratament diferenţiat între formaţiunile politice parlamentare, întrucât partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu în ambele Camere ale Parlamentului sunt excluse de la posibilitatea de a propune un membru în fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Preşedintele României, de vreme ce lit. b) face referire doar la „partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament“ şi la „organizaţiile minorităţilor naţionale care nu au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului“, această din urmă categorie având posibilitatea de a propune membri în birourile electorale. Astfel, dreptul formaţiunilor politice parlamentare de a propune membri în birourile electorale prevăzute de art. I pct. 11 din legea supusă controlului de constituţionalitate nu poate fi realizat în mod diferenţiat, atât timp cât toate partidele politice parlamentare au obţinut mandate de deputaţi sau senatori, fără încălcarea principiilor prevăzute de art. 8 din Constituţie. Prezenţa reprezentanţilor din toate partidele parlamentare reprezintă o garanţie în plus pentru corecta desfăşurare a alegerilor, indiferent de tipul acestora. O atare reglementare instituie o condiţie discriminatorie pentru partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu doar în una dintre Camerele Parlamentului, faţă de partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, acest criteriu nefiind unul justificat obiectiv şi raţional pentru aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.
    35. Curtea apreciază că nu poate fi reţinută interpretarea pe care autorul obiecţiei o dă textelor de lege criticate, în sensul că partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu în ambele Camere ale Parlamentului ar fi excluse de la posibilitatea de a propune un membru în fiecare birou electoral. Sub acest aspect, Curtea observă că art. 15 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004, astfel cum acest text se intenţionează a fi modificat, realizează o dublă dihotomie atunci când enumeră formaţiunile politice care pot desemna membri în birourile electorale, după cum sunt sau nu reprezentate în Parlament şi după cum au propus sau nu candidaţi la alegerile pentru Preşedintele României. Contrar susţinerilor autorului obiecţiei, formularea preconizată reuşeşte să acopere întregul spectru al formaţiunilor politice reprezentative la nivel naţional. Pentru o mai facilă înţelegere a conţinutului normativ criticat, Curtea se va referi defalcat, pe de o parte la partidele politice şi, pe de altă parte, la organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
    36. Astfel, instanţa de control constituţional reţine că art. 15 alin. (2) lit. a) din lege vizează partidele politice parlamentare, adică acelea care au grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului, potrivit art. 118 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. La lit. b) a aceluiaşi articol se dă dreptul de a desemna membri în birourile electorale partidelor politice care nu sunt reprezentate în Parlament, dacă propun candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al României. Aşadar, nu se condiţionează conferirea acestui drept de existenţa unui grup parlamentar în ambele Camere, ci este deschis inclusiv acelora care nu au obţinut niciun mandat de senator sau deputat, dar îşi demonstrează prezenţa activă pe scena politică prin desemnarea de candidaţi pentru alegeri.
    37. În ceea ce priveşte organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, este adevărat că art. 15 alin. (2) lit. a) se referă la cele care au grup parlamentar propriu în fiecare Cameră. Lit. b) menţionează însă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu au grup parlamentar propriu în fiecare Cameră, cu condiţia să propună candidaţi la alegeri, ceea ce înseamnă că pot beneficia de dreptul în discuţie chiar şi acele organizaţii care nu au grup parlamentar propriu în niciuna dintre cele două Camere, dacă îndeplinesc condiţia mai sus menţionată.
    38. Impunerea unei astfel de exigenţe privitoare la depunerea de candidaturi pentru funcţia de Preşedinte este pe deplin justificată în cadrul legislativ actual care permite înregistrarea partidelor politice într-o manieră foarte puţin restrictivă, numărul minim de membri fondatori care este necesar să se asocieze în vederea constituirii unui partid politic fiind de doar 3, potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, astfel cum acesta este redactat în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015. Un astfel de demers, constând în prezentarea de candidaţi pentru alegeri, denotă implicarea reală a respectivului partid politic în viaţa societăţii şi intenţia sa autentică de a-şi aduce la îndeplinire rolul pe care Legea fundamentală l-a recunoscut partidelor politice prin art. 8, acela de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.
    39. Având în vedere similitudinea criticilor formulate şi a soluţiilor legislative vizate, aceleaşi considerente îşi găsesc aplicarea şi în ceea ce priveşte prevederile art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004] care dispun cu privire la învestirea ca membri ai Biroului Electoral Central a persoanelor propuse de partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în fiecare Cameră a Parlamentului, ale art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007] privitoare la alcătuirea birourilor electorale constituite la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European şi ale art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007] care vizează, în mod corespunzător, învestirea ca membri ai Biroului Electoral Central a persoanelor propuse de formaţiunile politice în discuţie.
    40. De altfel, raportat la prevederile Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 31 august 2012, un argument suplimentar în sprijinul justeţei soluţiei normative propuse constă în faptul că, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, se consideră inactivitate a unui partid politic împrejurarea că acesta nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Or, potrivit art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 14/2003, inactivitatea partidului politic, constatată de Tribunalul Bucureşti, reprezintă o cauză de dizolvare pe cale judecătorească a acestuia.
    41. Se critică, de asemenea, art. I pct. 45 din legea supusă controlului de constituţionalitate, care modifică art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, întrucât în numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale este cuprins şi numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne.
    42. Curtea observă că, potrivit textului menţionat, la calculul numărului total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, pe care preşedinţii birourilor electorale ale secţiilor de votare organizate pentru alegerea Preşedintelui României au obligaţia să îl consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie după deschiderea urnelor şi numărarea voturilor, vor fi avuţi în vedere şi alegătorii înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne.
    43. Sub acest aspect, Curtea reţine că listele electorale speciale sunt reglementate exclusiv cu privire la alegerile pentru Parlamentul European. Acestea cuprind, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 33/2005 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cetăţenii cu drept de vot ai statelor membre ale Uniunii Europene, altele decât România, care au domiciliul sau reşedinţa în România, în considerarea faptului că aceştia au dreptul de a alege în România pentru Parlamentul European, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 33/2005. Potrivit terminologiei care se intenţionează a fi introdusă prin art. II pct. 3 din legea criticată, aceştia sunt denumiţi „alegători neresortisanţi“, fiind astfel actualizată vechea denumire de „alegător comunitar“, utilizată în prezent de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, în concordanţă cu prevederile dreptului european. Or, pentru alegerea Preşedintelui României, dreptul de vot aparţine doar cetăţenilor români, indiferent dacă aceştia au domiciliul sau reşedinţa în ţară sau în străinătate. Ca atare, introducerea în formula de calcul al numărului total de alegători a acelora care, fiind înscrişi pe listele speciale, au, prin ipoteză, o altă cetăţenie decât cea română şi, în consecinţă, nu beneficiază de dreptul de a vota pentru autorităţile reprezentative la nivel naţional, respectiv Parlament şi Preşedintele României, are ca rezultat nesocotirea dispoziţiilor constituţionale ale art. 2 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte.
    44. Dreptul de a vota şi de a fi ales în autorităţile reprezentative la nivel naţional aparţine doar cetăţenilor români, implicând în mod plenar exerciţiul suveranităţii ca element constitutiv al statului. Este adevărat că dobândirea calităţii de membru al Uniunii Europene a reconfigurat conceptul de suveranitate prin prisma interacţiunii statului român cu instituţiile fundamentale ale acesteia, care a presupus acceptul său de a exercita împreună cu celelalte state membre atribute şi competenţe care, până la momentul aderării, îi aparţineau în mod exclusiv. În acelaşi timp, însă, apartenenţa la această organizaţie internaţională a oferit cetăţenilor români posibilitatea de a participa la viaţa politică a Uniunii, în egală măsură cu toţi cetăţenii celorlalte state membre. Ca atare, pe principiul reciprocităţii, şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene care au domiciliul sau reşedinţa în România se bucură, în prezent, de dreptul de a vota membrii din partea statului român în Parlamentul European. Totuşi, drepturile lor electorale sunt limitate la acest tip de alegeri, fiind firesc ca ceea ce ţine strict de suveranitatea internă a statului, aşa cum este desemnarea şefului statului şi a membrilor parlamentului naţional, să constituie o prerogativă specifică cetăţenilor români, fiind rezervată exclusiv acestora.
    45. Pentru identitate de raţiune, considerentele mai sus dezvoltate sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte prevederile art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a2) din Legea nr. 370/2004], care detaliază conţinutul procesului-verbal centralizator al indicatorilor cuprinşi în procesele-verbale privind consemnarea rezultatelor votării, încheiat la birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate după primirea proceselor-verbale de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare. Astfel, printre indicatorii cuprinşi în acest proces-verbal se numără şi numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne, care include, în noua viziune a legiuitorului, şi numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne.
    46. O altă critică vizează prevederile art. I pct. 50 din legea dedusă controlului, cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. b) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, şi ale art. II pct. 50 - cu referire la art. 50 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, care introduc formula care, după primirea proceselor-verbale privind consemnarea rezultatului votării de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare, birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, este utilizată pentru a se stabili indicatorul referitor la numărul buletinelor de vot primite, cuprins în procesele-verbale privind consemnarea rezultatelor votării validate.
    47. Potrivit textelor criticate, numărul buletinelor de vot primite trebuie să fie mai mare sau egal cu suma dintre numărul buletinelor de vot primite [lit. b)], numărul voturilor valabil exprimate [(lit. d)] şi numărul voturilor nule [(lit. e)]: „pct. b > / = pct. b + pct. d + pct. e.“
    48. Analizând formula propusă, se poate constata cu uşurinţă că este eronată, fiind de domeniul evidenţei faptul că metoda de verificare ce se intenţionează a fi utilizată este viciată sub aspect logic, întrucât este imposibil ca într-un enunţ matematic unul dintre termeni să fie mai mare sau egal cu propria sa valoare, la care se adiţionează încă alte două valori, care, în cvasiunanimitatea cazurilor sunt mai mari decât zero. Cu alte cuvinte, suma unor valori este, în mod automat şi invariabil, mai mare decât unul dintre termenii acesteia. Formula propusă de textul de lege criticat nu poate fi valabilă nici chiar în varianta ipotetică, puţin probabilă, în care ceilalţi doi termeni ai sumei, respectiv numărul voturilor valabil exprimate şi numărul voturilor nule, au valoarea zero, posibilă în cazul în care la o secţie de votare nu s-a prezentat niciun alegător. Matematic vorbind, termenii din cadrul formulei nu sunt corect determinaţi, existând o disonanţă între numărul ce se cere a fi determinat şi elementele componente ale formulei. Prin urmare, aşa cum remarcă şi autorul obiecţiei, formula preconizată este inaplicabilă, textul de lege care o prevede nesocotind exigenţele privind calitatea legii, deduse din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pentru a avea coerenţă logică, formula ar fi trebuit să încorporeze ideea potrivit căreia numărul buletinelor de vot primite să fie mai mare sau cel puţin egal cu suma dintre numărul voturilor valabil exprimate, numărul voturilor nule şi numărul buletinelor de vot rămase neutilizate.
    49. De asemenea, se critică şi prevederile art. I pct. 50 din legea dedusă controlului, cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, şi art. II pct. 50 - cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, întrucât din formula de calcul al numărului total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care sau prezentat la urne, este omisă componenta ce priveşte alegătorii înscrişi în extrasele din listele electorale, care au votat prin intermediul urnei speciale (a4), aspect ce intră în contradicţie cu subcomponentele enumerate la lit. a) a alin. (1^4) şi cu dispoziţiile referitoare la faptul că, în condiţiile legii, unii cetăţeni pot vota prin intermediul urnei speciale.
    50. Astfel, potrivit textelor menţionate, numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale, care s-au prezentat la urne, se stabileşte prin însumarea următoarelor componente: numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente, care s-au prezentat la urne (a1), numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne (a2), şi numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale suplimentare, care s-au prezentat la urne (a3). Observaţia autorului obiecţiei este justă, în sensul că a fost omis din această sumă numărul total al alegătorilor înscrişi în extrasele din listele electorale, care au votat prin intermediul urnei speciale (a4), deşi, în mod obiectiv, aceştia reprezintă cetăţeni care şi-au exercitat dreptul de vot şi, ca atare, trebuie avuţi în vedere la determinarea numărului total al alegătorilor care s-au prezentat la urme. Lipsa acestora conduce la alterarea rezultatului şi, în consecinţă, la nesocotirea corectitudinii procesului electoral, deci a caracterului de stat de drept înscris în art. 1 alin. (3) din Constituţie.
    51. În fine, cu privire la prevederile art. II pct. 4 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, care introduc, la art. 5 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European un nou alineat, alin. (11), potrivit căruia „(...) în ziua de referinţă nu se pot organiza alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri la nivel naţional sau local“, se susţine, în esenţă, că sunt nesocotite dispoziţiile constituţionale referitoare la popor ca unic titular al suveranităţii naţionale şi la referendum ca mijloc de exercitare a suveranităţii, precum şi cele care consacră rolul şi atribuţiile Parlamentului şi Preşedintelui României în legătură cu referendumul.
    52. Curtea s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, cu privire la o soluţie legislativă similară, statuând că o asemenea interdicţie este neconstituţională. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, analizând, în cadrul controlului a priori, dispoziţiile pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, potrivit cărora la art. 5 din lege se intenţiona introducerea unui nou alineat, alin. (3), în conformitate cu care referendumul nu poate avea loc simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European ori cu mai puţin de 6 luni înainte de data alegerilor menţionate, Curtea a constatat că prin textul de lege criticat sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 90, potrivit cărora „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“, precum şi cele ale art. 95 alin. (3), care prevăd că, în cazul aprobării propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, „[... ] în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.“.
    53. Pentru a decide astfel, luând în discuţie problematica referendumului consultativ, declanşat la iniţiativa Preşedintelui României, şi a celui organizat în temeiul art. 95 alin. (3) din Legea fundamentală în vederea demiterii Preşedintelui României, Curtea a reţinut că, din analiza celor două texte constituţionale mai sus citate, rezultă că referendumul se poate desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau, după caz, a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar, potrivit Constituţiei, nu există nicio altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă. În consecinţă, condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfăşurarea referendumului prin legea criticată adaugă la prevederile Constituţiei, ceea ce determină neconstituţionalitatea acestora.
    54. Totodată, Curtea a observat că prevederile care urmau să fie introduse în Legea nr. 3/2000 împiedicau organizarea oricărui referendum, în condiţiile în care practic, în România, sar putea să se desfăşoare alegeri în fiecare an, ceea ce contravine art. 2 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, de vreme ce legea se referă la alegerile locale, fără a preciza dacă este vorba despre alegeri generale sau parţiale, este cunoscut faptul că acestea din urmă pot avea loc în fiecare lună a anului. În consecinţă, Curtea a apreciat că suprimarea referendumului prin obstacole stabilite de lege reprezintă un alt argument pe care se întemeiază constatarea că textul de lege examinat este neconstituţional.
    55. Aceleaşi considerente au stat şi ulterior la baza soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională, de admitere a obiecţiei de neconstituţionalitate a prevederilor care urmăreau modificarea în acelaşi sens a Legii nr. 3/2000 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, şi Decizia nr. 1.218 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008).
    56. Argumentele expuse în jurisprudenţa citată îşi menţin pe deplin valabilitatea şi în cauza de faţă, textul de lege examinat cuprinzând aceeaşi soluţie legislativă a cărei neconstituţionalitate a fost deja constatată de instanţa de contencios constituţional.
    57. De asemenea, prin deciziile citate, Curtea a constatat că aceste dispoziţii legale pot genera blocaje constituţionale, data alegerilor devenind dependentă de data desfăşurării referendumului. Dezvoltând raţionamentul sub acest aspect, Curtea constată, totodată, că, de vreme ce, în mod obiectiv, referendumul va fi organizat în date precise, determinate de evenimente certe, respectiv decretul de convocare a referendumului cu privire la probleme de interes naţional a cărui declanşare Preşedintele o consideră necesară, şi aprobarea suspendării din funcţie a Preşedintelui României în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care acesta încalcă prevederile Constituţiei, care va fi urmată în 30 de zile de organizarea referendumului prin care poporul se va exprima cu privire la demiterea sa, este evident că data alegerilor va trebui stabilită astfel încât cele două evenimente să nu se suprapună, fiind influenţată inevitabil de data ferm stabilită a organizării referendumului, calculată în funcţie de repere temporale certe, aşa cum s-a arătat mai sus. În mod similar, parcursul propunerilor/proiectelor de lege de revizuire a Constituţiei presupune o succesiune procedurală care se finalizează inevitabil cu organizarea unui referendum naţional a cărui dată de desfăşurare va fi dependentă de durata etapelor parcurse, fiind posibil ca aceasta să coincidă cu data pentru care deja se stabilise organizarea de alegeri pentru Parlamentul European, în condiţiile în care, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, ziua de referinţă este stabilită în cadrul perioadei hotărâte în acest scop de Consiliul Uniunii Europene.
    58. Într-o altă ordine de idei, se poate observa, totodată, că art. 5 din Legea nr. 33/2007, a cărei modificare se intenţionează prin legea supusă controlului în cauza de faţă, prevede regulile generale aplicabile alegerii membrilor din România în Parlamentul European, stabilind definiţia legală a unor termeni, respectiv cel de „alegător neresortisant“, „alegător resortisant“, „candidat neresortisant“ şi „zi de referinţă“ [alin. (1)-(4)], şi statuând cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cetăţenii - români sau ai statelor membre ale Uniunii Europene - pentru a putea alege sau a fi aleşi în cadrul acestui tip de scrutin electoral, referitoare la vârstă, aptitudinea psihică şi morală, respectiv la domiciliu sau reşedinţă [alin. (5)-(9)]. În fine, alin. (10) al art. 5 consacră unicitatea votului, în sensul că fiecare alegător are dreptul la un singur vot. Potrivit soluţiei normative criticate, interdicţia organizării oricăror alte tipuri de alegeri şi/sau referendumuri, preconizată a fi introdusă prin legea criticată într-un nou alineat al art. 5 din Legea nr. 33/2007, alin. (11), este menită să asigure respectarea prevederilor cuprinse în alineatele care îl precedă, mai sus enumerate. Sub aspectul tehnicii legislative folosite, Curtea remarcă faptul că introducerea acestui alineat nu se justifică însă în mod logic în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 33/2007, nefiind evidenţiată nicio legătură de cauzalitate între eventuala organizare a unui eveniment în care cetăţenii să îşi manifeste dreptul de vot şi posibila nerespectare a celorlalte dispoziţii ale aceluiaşi articol.
    59. În fine, Curtea reiterează observaţia reţinută în considerentele Hotărârii nr. 33 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 29 decembrie 2009, în sensul că „stabilirea datei desfăşurării unui referendum naţional consultativ cu privire la probleme de interes naţional se include în prerogativa exclusivă a Preşedintelui României stabilită de art. 90 din Constituţie, totuşi, pentru a se evita orice suspiciuni cu privire la rezultatele alegerilor, respectiv ale referendumului, este indicat ca cele două operaţiuni electorale să nu fie organizate în aceeaşi zi, chiar dacă argumente practice, de ordin financiar, ar justifica organizarea acestora simultan“.
    60. În ceea ce priveşte interdicţia organizării concomitente a alegerilor pentru Parlamentul European cu alte tipuri de alegeri, Curtea constată că este justificată, data organizării acestora nefiind influenţată de evenimente exterioare, aşa cum s-a arătat că se întâmplă, din perspectiva parcursului procedural, în cazul referendumurilor pentru demiterea Preşedintelui şi a celui pentru revizuirea Constituţiei. Soluţia normativă aleasă este, de altfel, în spiritul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, a constatat neconstituţionalitatea prevederilor din Legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din anul 2012, precum şi pentru modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali care stabileau ca organizarea în anul 2012 a alegerilor parlamentare şi locale să aibă loc la aceeaşi dată.
    61. Argumentele care au condus la această concluzie au vizat faptul că, reformând în mod radical legislaţia electorală cu puţine luni înainte de alegeri, o astfel de regulă încalcă standardele europene în materie, iar, pe de altă parte, prin reglementarea organizării la aceeaşi dată a alegerilor pentru Camera Deputaţilor, Senat şi autorităţile administraţiei publice locale, se creează o confuzie în rândul electoratului, care este pus în situaţia de a vota cu un număr ridicat de buletine de vot. De asemenea, Curtea a reţinut că organizarea la aceeaşi dată a celor două categorii de alegeri determină încălcarea dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie, întrucât există situaţii în care un candidat care nu a câştigat un mandat de ales local să îşi exprime dorinţa de a participa la alegerile naţionale pentru un mandat de parlamentar (deputat sau senator), lucru perfect posibil, dar numai în cazul unor alegeri care se desfăşoară la date diferite. Acest ultim argument dezvoltat de instanţa constituţională prezintă relevanţă şi în cauza de faţă, necesitatea asigurării plenare a exerciţiului de a fi ales justificând interdicţia principială a organizării simultane a mai multor tipuri de alegeri.
    62. Având în vedere aceste considerente, cu prilejul reexaminării legii în vederea punerii de acord cu cele statuate de Curtea Constituţională, Parlamentul va trebui să reconsidere soluţiile legislative propuse în aşa manieră încât să elimine viciile de neconstituţionalitate evidenţiate prin decizia de faţă.

    63. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile art. I pct. 45 [cu referire la art. 49 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României] şi art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (1^4) lit. a) şi b) din Legea nr. 370/2004], precum şi art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European] şi art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 33/2007] din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală sunt neconstituţionale.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile art. I pct. 11 [cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României] şi art. I pct. 12 [cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 370/2004], precum şi art. II pct. 21 [cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 33/2007] şi art. II pct. 22 [cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007] din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice