Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 145 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 145 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma "contra cost"

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 728 din 5 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Isai Faur Nistor în Dosarul nr. 9.492/55/2020/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.134D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât motivele de neconstituţionalitate formulate privesc interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dreptul la asistenţă medicală este garantat în mod efectiv prin Legea nr. 254/2013, persoanele condamnate având acces gratuit la serviciile medicale din cadrul penitenciarului, în timp ce, în mod firesc, examinarea la locul de deţinere, de către un medic din afara sistemului penitenciar, poate avea loc doar contra cost.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.492/55/2020/a1, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Isai Faur Nistor într-o cauză având ca obiect plângerea formulată, în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013, prin care autorul invocă, printre altele, încălcarea de către administraţia penitenciarului a dreptului la asistenţă medicală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin sintagma „contra cost“, cuprinsă în textul de lege criticat, se încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
    6. Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în detenţie este garantat şi reglementat prin prevederile art. 71 şi următoarele din Legea nr. 254/2013. Reţine că deţinuţii beneficiază de acces general, efectiv şi gratuit la întreaga paletă de servicii medicale de care beneficiază toţi cetăţenii României în sistemul public de sănătate. În consecinţă, apreciază că nu se poate reţine, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate care să facă posibilă examinarea textelor de lege criticate în raport cu textele de referinţă invocate, având în vedere că această prevedere legală nu face altceva decât să aducă o garanţie în plus cu privire la respectarea dreptului deţinuţilor la asistenţă şi îngrijire medicală prin oferirea posibilităţii dublării constatărilor personalului medical din sistemul penitenciar sau din sistemul public cu un examen medical efectuat de către un alt cadru medical ales exclusiv de către deţinut, din sistemul public sau privat.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Având în vedere notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma „contra cost“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conţinut: „(6) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.“
    11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (2) privind forma de guvernământ a statului, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, cât şi prevederile art. 2 referitoare la dreptul la viaţă, ale art. 3 privind interzicerea torturii, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi ale art. 46 privind forţa obligatorie şi executarea hotărârilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dreptul la sănătate este consacrat în art. 34 din Constituţie, care, în alin. (1), statuează că „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat“. La nivel infraconstituţional, dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijire în locurile de deţinere este reglementat în art. 71-73 din Legea nr. 254/2013, inclusiv în prevederi ale aceluiaşi act normativ referitoare la carantină, izolare, intervenţie, refuz de hrană, deces şi altele, ca unul dintre drepturile speciale ale persoanelor condamnate, în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016, la art. 152-166 (Regulamentul din 10 martie 2016 de aplicare a Legii nr. 254/2013), precum şi prin Ordinul ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 429/C/125/2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 februarie 2012 [în prezent abrogat prin art. 145 alin. (3) din capitolul XI al Ordinului ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 4.858/C/3.363/2022 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1133 din 24 noiembrie 2022]. Art. 71-73 din Legea nr. 254/2013 cuprind norme ce concretizează dreptul la asistenţă medicală, procedurile pentru menţinerea unui nivel adecvat de igienă şi sănătate, atribuţiile corpului medical şi ale asistenţilor, asistenţa medicală în cazuri speciale sau pentru categorii care trebuie avute în atenţie în mod deosebit (minori, tineri, femei gravide, bolnavi, infirmi sau deţinuţi cu handicap).
    13. Curtea observă că, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate, iar dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale. De asemenea, alin. (2) - (4) ale art. 71 din Legea nr. 254/2013 stabilesc că asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar. Curtea observă că persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical şi medicamente, iar serviciile de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
    14. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 152 alin. (1) - (4) din Regulamentul din 10 martie 2016 de aplicare a Legii nr. 254/2013, dreptul deţinuţilor la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri este asigurat, cu personal specializat, în mod gratuit, potrivit legii. Activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor deţinuţilor se desfăşoară cu respectarea actelor normative în vigoare cu privire la executarea pedepselor privative de libertate şi ale Ministerului Sănătăţii, fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii. Activitatea de asistenţă medicală primară, dentară, spitalicească şi de specialitate acordată în cabinetele medicale din penitenciare şi penitenciare spital se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, din venituri proprii şi din alte surse, după cum urmează: a) deţinuţii beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală, tratament, îngrijiri şi medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuţie personală fiind asigurată de la bugetul de stat, precum şi de alte medicamente şi materiale sanitare, necesare în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor; b) în situaţia în care, pentru cabinetele medicale din penitenciare, veniturile proprii constituite din fondurile obţinute ca urmare a furnizării de servicii medicale, în baza contractului încheiat de penitenciarul spital la care sunt arondate cu casa de asigurări sociale de sănătate, nu acoperă necesarul de medicamente şi materiale sanitare stabilit în funcţie de patologia şi adresabilitatea deţinuţilor, acestea se asigură în completare din subvenţii acordate de la bugetul de stat, precum şi din alte surse; c) serviciile de asistenţă medicală, tratamentul, îngrijirile şi medicamentele necesare desfăşurării activităţii medicale în penitenciarele-spital se asigură potrivit Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, coroborate cu actele normative în vigoare privind executarea pedepselor privative de libertate. Pentru asigurarea asistenţei medicale, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie formată din: a) cabinete de medicină de familie; b) cabinete de medicină dentară; c) farmacii şi oficine locale de distribuţie; d) staţionare; e) cabinete şi ambulatorii de specialitate; f) penitenciare-spital.
    15. Norma criticată de autor prevede că persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, iar constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate. Curtea reţine că ceea ce îl nemulţumeşte pe autor este faptul că solicitarea unei opinii medicale suplimentare din partea unui medic din afara sistemului administraţiei penitenciare implică nişte costuri, plata urmând să se facă de către persoana privată de libertate, contrar dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
    16. Curtea constată că susţinerile autorului sunt neîntemeiate, în condiţiile în care dreptul deţinuţilor la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri este asigurat în cadrul sistemului administraţiei penitenciare cu personal specializat, în mod gratuit, potrivit legii. Curtea constată că prevederile legale sunt deosebit de cuprinzătoare atunci când sunt reglementate asistenţa medicală şi drepturile privind aplicarea măsurilor igienico-medicale şi de asigurare a sănătăţii persoanelor condamnate. Mai mult, Curtea constată că asigurarea sănătăţii persoanelor condamnate, în anumite domenii, excedează asigurării medicale a sănătăţii persoanelor libere, în condiţiile în care toate prevederile legale confirmă gratuitatea serviciilor, tratamentelor şi medicamentelor necesare.
    17. Curtea reţine că dreptul persoanei condamnate de a fi examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar excedează asistenţei medicale, tratamentului şi îngrijirilor asigurate în cadrul sistemului administraţiei penitenciare cu personal specializat din cadrul acestui sistem şi implică nişte costuri care, în mod firesc, urmează să fie suportate de persoana privată de libertate ori de aparţinătorii acesteia.
    18. De altfel, chestiunile referitoare la tratamentul medical acordat deţinuţilor au fost examinate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva art. 2 (dreptul la viaţă), art. 3 (interzicerea torturii) şi a art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa europeană reţinând obligaţia statului de a acorda asistenţa medicală necesară şi adecvată persoanelor private de libertate, statuând că tratamentul medical acordat în penitenciar trebuie să fie la un nivel comparabil cu cel al tratamentului medical din afara penitenciarului, însă nu implică dreptul la acelaşi nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune unităţi medicale din afara penitenciarelor.
    19. Astfel, în jurisprudenţa sa, instanţa de la Strasbourg a statuat că persoanele private de libertate se află într-o situaţie vulnerabilă şi că autorităţile au îndatorirea să le protejeze (în acest sens fiind Hotărârea din 31 ianuarie 2019, pronunţată în Cauza Rooman împotriva Belgiei, paragraful 143). Totodată, instanţa europeană a reţinut că statul are îndatorirea să le ofere persoanelor private de libertate asistenţa medicală necesară (în acest sens fiind Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 94; Hotărârea din 10 martie 2009, pronunţată în Cauza Paladi împotriva Moldovei, paragraful 71, Hotărârea din 23 martie 2016, pronunţată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 136, Hotărârea din 2 octombrie 2018, pronunţată în Cauza Krivolapov împotriva Ucrainei, paragraful 76). Curtea şi-a rezervat suficientă flexibilitate în definirea nivelului necesar de asistenţă medicală, hotărând de la caz la caz, atât timp cât nivelul este „compatibil cu demnitatea umană“ a unui deţinut, luând în considerare „cerinţele practice ale privării de libertate“ (Hotărârea din 23 martie 2016, pronunţată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 138; Hotărârea din 22 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Aleksanian împotriva Rusiei, paragraful 140; Hotărârea din 23 iulie 2015, pronunţată în Cauza Patranin împotriva Rusiei, paragraful 69).
    20. De asemenea, instanţa europeană a reţinut că, în fapt, caracterul „adecvat“ al asistenţei medicale impune ca autorităţile să se asigure că se ţine o evidenţă detaliată cu privire la starea de sănătate a deţinutului şi la tratamentul acestuia în timpul detenţiei (Hotărârea din 26 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Hudobin împotriva Rusiei, paragraful 83), că diagnosticul şi asistenţa medicală sunt prompte şi corecte (Hotărârea din 28 martie 2006, pronunţată în Cauza Melnik împotriva Ucrainei, paragrafele 104-106) şi, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza naturii unei afecţiuni medicale, supravegherea este periodică şi sistematică şi implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze în mod adecvat problemele de sănătate ale deţinutului ori să prevină agravarea acestora (Hotărârea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Amirov împotriva Rusiei, paragraful 93). De asemenea, cu privire la caracterul „adecvat“ al tratamentului medical acordat în penitenciar, instanţa de la Strasbourg a statuat că tratamentul medical acordat în penitenciar trebuie să fie la un nivel comparabil cu cel al tratamentului medical din afara penitenciarului, însă nu implică dreptul la acelaşi nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune unităţi medicale din afara penitenciarelor (Hotărârea din 23 martie 2016, pronunţată în Cauza Blokhin împotriva Rusiei, paragraful 137; Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Cara-Damiani împotriva Italiei, paragraful 66). În ceea ce priveşte recomandările medicale obţinute pe baza unei opinii medicale de specialitate independente/suplimentare, Curtea Europeană a statuat că trebuie respectat şi trebuie demonstrat că deţinutului i s-a administrat tratamentul corespunzător bolii (bolilor) diagnosticate (Hotărârea din 7 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Holomiov împotriva Moldovei, paragraful 117, şi Hotărârea din 1 septembrie 2016, pronunţată în Cauza Wenner împotriva Germaniei, paragraful 57).
    21. Având în vedere toate cele reţinute anterior, Curtea constată că norma legală criticată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţie invocate de autor.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Isai Faur Nistor în Dosarul nr. 9.492/55/2020/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 71 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma „contra cost“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 145 din 27 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"