Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 144 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) şi (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 144 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) şi (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 675 din 18 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, precum şi a art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor“, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Petru Gabriel Oros şi Cristina Radu, în Dosarul nr. 36.576/3/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 11D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 335D/2021, nr. 336D/2021, nr. 337D/2021, nr. 338D/2021, nr. 339D/2021, nr. 341D/2021, nr. 575D/2021, nr. 2.111D/2021, nr. 2.182D/2021, nr. 2.206D/2021, nr. 2.211D/2021, nr. 2.267D/2021, nr. 2.485D/2021, nr. 2.542D/2021, nr. 2.960D/2021, nr. 3.727D/2021, nr. 3.758D/2021, nr. 3.811D/2021, nr. 24D/2022, nr. 99D/2022, nr. 279D/2022, nr. 455D/2022, nr. 568D/2022, nr. 717D/2022, nr. 905D/2022, nr. 1.088D/2022, nr. 1.107D/2022, nr. 1.269D/2022 şi nr. 1.483D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de acelaşi autor, în numele şi pentru membrii săi Nicolae Rareş Mitriţă, de Georgiana Liliana Lupu, de Eufrosina Mihaela Ionescu, George Ghergulescu, Daniela Elena Gherghişan, Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăţ şi alţii, Cornel Barbu, Geanina Sava (moştenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ştefan Iulian Roşu şi alţii, Cosmin George Abid şi alţii şi de Virgil Cristea şi alţii, Răzvan Daniel Alexandru şi alţii, Viorel Costache şi Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ştefan Adrian Burlică şi alţii, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme şi alţii, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu şi Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu şi alţii, Carmen Pleşa şi alţii, Geanina Simona Petruţa şi Nicoleta Adriana Şovre şi Mihaela Ştefania Ibrian, în dosarele nr. 1.313/1014/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 şi nr. 1.319/101/2020 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 12.800/3/2020 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 şi nr. 2.758/121/2021 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.408/30/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.560/97/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.994/30/2020 şi nr. 4.612/30/2020 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 32.456/3/2019 şi nr. 32.234/3/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6.556/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 14.681/3/2019 şi nr. 32.242/3/2020 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 23.830/3/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R şi nr. 24.550/3/CA/2020-R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 454/121/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 şi nr. 17.171/3/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.593/62/2020* al Tribunalului Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.104/107/2019* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 2.359/101/2020* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al dosarelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 335D/2021, nr. 336D/2021, nr. 337D/2021, nr. 338D/2021, nr. 339D/2021, nr. 341D/2021, nr. 575D/2021, nr. 2.111D/2021, nr. 2.182D/2021, nr. 2.206D/2021, nr. 2.211D/2021, nr. 2.267D/2021, nr. 2.485D/2021, nr. 2.542D/2021, nr. 2.960D/2021, nr. 3.727D/2021, nr. 3.758D/2021, nr. 3.811D/2021, nr. 24D/2022, nr. 99D/2022, nr. 279D/2022, nr. 455D/2022, nr. 568D/2022, nr. 717D/2022, nr. 905D/2022, nr. 1.088D/2022, nr. 1.107D/2022, nr. 1.269D/2022 şi nr. 1.483D/2022 la Dosarul nr. 11D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, faţă de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 294 din 17 mai 2022, ca neîntemeiată, cu privire la art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, şi ca inadmisibilă referitor la art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 16 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 36.576/3/2019, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la sintagma „de până la“, şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, precum şi a ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor“.
    8. Prin încheierile din 25 ianuarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 1.313/101/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 şi nr. 1.319/101/2020, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    9. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 12.800/3/2020, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    10. Prin încheierile din 11 iunie 2021 şi 22 iunie 2021 şi Sentinţa nr. 113 din 14 februarie 2022, pronunţate în Dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 şi nr. 2.758/121/2021, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi ale alin. (5), precum şi ale art. 23 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    11. Prin Încheierea din 10 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.408/30/2020, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    12. Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.560/97/2020, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi ale art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    13. Prin Încheierea din 14 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.994/30/2020, şi Încheierea din 13 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.612/30/2020, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, şi ale alin. (5), precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    14. Prin Decizia civilă nr. 1.042 din 27 aprilie 2021 şi Decizia civilă nr. 1.451 din 19 mai 2022, pronunţate în dosarele nr. 32.456/3/2019 şi nr. 32.234/3/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, şi ale alin. (5), precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    15. Prin Sentinţa civilă nr. 2.019 din 26 martie 2021 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 20 iulie 2021), pronunţată în Dosarul nr. 6.556/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    16. Prin încheierile din 15 septembrie 2021 şi 8 decembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 14.681/3/2019 şi nr. 32.242/3/2020, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la sintagma „de până la“, şi ale alin. (5), precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    17. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 23.830/3/2020, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    18. Prin încheierile din 3 decembrie 2021 şi 15 aprilie 2022, pronunţate în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R şi nr. 24.550/3/CA/2020-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 153/2017.
    19. Prin Decizia nr. 1.240 din 14 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 454/121/2020, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    20. Prin Decizia civilă nr. 2.541 din 9 decembrie 2021, Decizia civilă nr. 94 din 19 ianuarie 2022 şi Încheierea din 23 martie 2022, pronunţate în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 şi nr. 17.171/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, ale art. 1 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    21. Prin Încheierea din 2 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.593/62/2020*, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    22. Prin Încheierea din 9 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.104/107/2019*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, şi alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    23. Prin Încheierea din 28 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.359/101/2020*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi, Petru Gabriel Oros şi Cristina Radu, Nicolae Rareş Mitriţă, Georgiana Liliana Lupu, Eufrosina Mihaela Ionescu, George Ghergulescu, Daniela Elena Gherghişan, Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăţ şi alţii, Cornel Barbu, Geanina Sava (moştenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ştefan Iulian Roşu şi alţii, Cosmin George Abid şi alţii şi de Virgil Cristea şi alţii, Răzvan Daniel Alexandru şi alţii, Viorel Costache şi Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ştefan Adrian Burlică şi alţii, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme şi alţii, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu şi Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu şi alţii, Carmen Pleşa şi alţii, Geanina Simona Petruţa şi Nicoleta Adriana Şovre şi Mihaela Ştefania Ibrian, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale.
    25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1)din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 nu reglementează diferenţiat categoria poliţiştilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute în alin. (1) al art. 21. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcţionari publici aflaţi în situaţii identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferenţieri.
    26. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, se arată că naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului ţin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, anterior modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, prevedea că drepturile salariale ale poliţistului, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare faţă de cele stabilite prin lege pentru acordarea compensaţiei. Ordonatorul principal de credite a delegat această competenţă ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerul Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deşi normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate şi previzibilitate. Prin urmare, dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 nu îi permit beneficiarului sporurilor să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să îşi reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel art. 1 alin. (4) şi (5), art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Este invocată, în susţinere, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.
    27. Dispoziţiile legale criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale poliţiştilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale poliţiştilor se stabilesc numai prin lege.
    28. Autorul mai susţine că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferenţiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfăşurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuşi art. 21 alin. (1)din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 stabileşte sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei.
    29. Prevederile art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, şi cele ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive pentru care sunt contrare Constituţiei şi prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003. Autorul consideră că, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. Autorul prezentei excepţii solicită Curţii Constituţionale să înlăture „dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor“.
    30. Cu referire la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de angajaţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau al inspectoratelor de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă, se stabilesc salarii diferenţiate.
    31. Se mai susţine că prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, întrucât stabilesc o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituţii publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarităţii acestui text, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate. Cu toate acestea, apreciază autorul excepţiei, chiar şi dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile din subordine/ coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate după eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere.
    32. Cu privire la dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât nu cuprind în enumerarea categoriilor de personal excluse de la aplicarea etapizată a legii şi funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, încalcă principiile egalităţii în drepturi, echităţii, egalităţii de tratament şi caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţii mai mici.
    33. În legătură cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se arată că acestea nu fac nicio referire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensaţiile şi alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010). Este cazul compensaţiei pentru pericol deosebit, prevăzută pentru poliţişti, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compunerea salariului de funcţie şi îngheţarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu trebuie să se confunde cu sporurile/indemnizaţiile/compensaţiile prevăzute de acest act normativ şi care trebuiau aplicate începând cu 1 ianuarie 2011. Începând cu 1 ianuarie 2011 a fost introdus în legislaţia aplicabilă poliţiştilor acest drept salarial - compensaţia pentru pericol deosebit -, iar despre situaţia sporurilor nou-apărute nu se face nicio referire. Se arată că o lege este edictată pentru a produce efecte juridice, nu pentru a nu le produce.
    34. Compensaţia pentru pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislaţia în materia salarizării aplicabilă în 2010 şi nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2010 - între care şi sporul de pericol deosebit prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 -, cu compensaţia pentru pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Ea face parte întradevăr din salariul de funcţie tocmai pentru ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe ţară. Acest drept salarial (compensaţie) aplicabil ca spor la salariul de funcţie trebuia să se acorde începând cu 1 ianuarie 2011.
    35. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    36. Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi cele ale art. 14 alin. (1) şi (5) sunt contrare cerinţelor de stabilitate şi previzibilitate a legii, iar dispoziţiile de lege criticate nu îi permit poliţistului să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii şi întinderii drepturilor sale salariale. Cu privire la dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa apreciază că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, însă aplicarea unui tratament diferenţiat între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile pot fi diferite, prin urmare diferenţierea ar fi pe deplin justificată. De asemenea, apreciază ca fiind constituţionale prevederile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, reţinând că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului.
    37. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    38. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 318 din 21 mai 2019.
    39. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă opinează că limitarea se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor angajaţilor din sectorul public, astfel că nu poate fi identificat un criteriu discriminatoriu care să ducă la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale şi că acordarea unei majorări personalului încadrat în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională îndeplineşte cerinţele calitative, în raport cu prevederile constituţionale, întrucât diferenţa de tratament este stabilită în mod obiectiv prin raportare la unitatea unde este angajat funcţionarul. De asemenea, există o diferenţă de atribuţii între structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi structurile descentralizate, iar această diferenţă justifică şi o diferenţă salarială, pe care autoritatea legislativă este în drept să o reglementeze.
    40. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate îndeplinesc cerinţele de precizie, claritate şi predictibilitate, astfel încât destinatarii acestora să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita, fiind suficient de precise şi de clare pentru a putea fi aplicate.
    41. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    42. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    43. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    44. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    45. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    46. Curtea de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată cu privire la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi neîntemeiată cu privire la celelalte prevederi legale criticate.
    47. Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    48. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 1.088D/2022, instanţa, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    49. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    50. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    51. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    52. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    53. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 24D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la art. 1 alin. (4)-(5) şi la art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, este întemeiată, cea a art. 14 alin. (1) şi art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, a art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi a art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, este neîntemeiată. De asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă.
    54. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    55. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    56. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul conţinut:
    - Art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003:
    "(1) Poliţiştii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigări, acţiuni şi intervenţie cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
(2) Unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.;"

    – Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;
    – Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:
    "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază.
    (...)
(5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“;"

    – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“;
    – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“

    57. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că majoritatea prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 [printre care se află şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2)] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a din capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, Curtea reţine că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022 a Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 - prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 -, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având, în prezent, următorul conţinut: „Unităţile, categoriile de personal şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    58. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) şi (5) privind caracterele statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    59. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra aceloraşi dispoziţii de lege, invocate de acelaşi autor s-a pronunţat prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 31 iulie 2024, şi Decizia nr. 62 din 25 februarie 2025*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii.
    *) Decizia nr. 62 din 25 februarie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 9 iulie 2025.

    60. Cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, se reţine că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, reţinând, în esenţă, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 [care, în esenţă, aveau acelaşi conţinut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017], întrucât o reglementare ale cărei efecte sunt impredictibile, depinzând de condiţii şi criterii a căror natură nu poate fi anticipată, aşa cum este cea a art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu poate fi considerată decât ca fiind contrară exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    61. Faţă de datele sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, care sunt anterioare pronunţării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    62. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla spre soluţionare pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).
    63. Referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea reţine că acţiunile judecătoreşti formulate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziţii, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 erau aplicabile.
    64. Ca atare, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, prin Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, sau prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, paragraful 28, aspectul că unele soluţii legislative au fost preluate succesiv în legislaţia ulterioară nu determină aplicarea actului normativ iniţial şi nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare.
    65. În aceste condiţii, în mod similar cu soluţia Curţii Constituţionale din deciziile nr. 294 din 17 mai 2022, nr. 429 din 29 septembrie 2022 şi nr. 184 din 26 martie 2024, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în care aceasta a fost ridicată.
    66. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 68, Curtea a reţinut că susţinerile autorilor excepţiei din acea cauză - în mod identic cu cele ale autorilor excepţiei din prezenta cauză - aduc în discuţie modalităţi de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii. Or, aşa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituţională, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituţionalitate este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă.
    67. Referitor la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie obiectul de reglementare al legii organice şi, în consecinţă, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.
    68. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, formulată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reţinut, la paragraful 29 al Deciziei nr. 184 din 26 martie 2024, în acord cu jurisprudenţa sa, că reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar reprezintă o atribuţie a legiuitorului şi că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Astfel, dispoziţiile legale criticate dau expresie opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar şi aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor şi al efectelor juridice pe care le produc. Reţinând că, raportat la raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei, Curtea a constatat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esenţă, garantarea cuantumului drepturilor salariale şi evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.
    69. Curtea a precizat că, din perspectiva tehnicii de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificaţia repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate.
    70. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în realitate, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare şi pe funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa să stabilească ea însăşi elementele acestei politici, ci are competenţa să verifice respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    71. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei mai sus invocate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile şi în prezenta cauză.
    72. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.–d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi Petru Gabriel Oros şi Cristina Radu, Nicolae Rareş Mitriţă, de Georgiana Liliana Lupu, de Eufrosina Mihaela Ionescu, de George Ghergulescu, de Daniela Elena Gherghişan, de Gabriela Otilia Cîrsteoabă, Alex Cătălin Ciupitu, Alina Dorobăţ şi alţii, Cornel Barbu, Geanina Sava (moştenitoarea lui Ionel Sava), Mihaela Felecan, Ştefan Iulian Roşu şi alţii, Cosmin George Abid şi alţii şi de Virgil Cristea şi alţii, Răzvan Daniel Alexandru şi alţii, Viorel Costache şi Alexandru Mihai Lungu, Mariana Silvia Zepa, Ştefan Adrian Burlică şi alţii, Iulian Bejinariu, Lucia Narcisa Savin, Darius Deme şi alţii, Emilia Constantinescu Rad, Gigel Condrache, Bogdan Bărbulescu şi Constantin Daniel Borca, Florin Marian Segărceanu, Laura Cristina Anastasiu şi alţii, Carmen Pleşa şi alţii, Geanina Simona Petruţa şi Nicoleta Adriana Şovre şi Mihaela Ştefania Ibrian, în dosarele nr. 36.576/3/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1.313/101/2020, nr. 1.314/101/2020, nr. 1.315/101/2020, nr. 1.316/101/2020, nr. 1.317/101/2020 şi nr. 1.319/101/2020 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 12.800/3/2020 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.041/3/2020, nr. 3.042/3/2020 şi nr. 2.758/121/2021 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.408/30/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.560/97/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.994/30/2020 şi nr. 4.612/30/2020 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 32.456/3/2019 şi nr. 32.234/3/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6.556/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 14.681/3/2019 şi nr. 32.242/3/2020 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 23.830/3/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 3.427/111/CA/2019-R şi nr. 24.550/3/CA/2020-R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 454/121/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 30.895/3/2019, nr. 6.047/2/2020 şi nr. 17.171/3/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.593/62/2020* al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.104/107/2019* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 2.359/101/2020* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.
    3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 144 din 27 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"