Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simina Popescu-Marin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Zinaida Feodorovici în Dosarul nr. 1.769/59/2014 al Tribunalului Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 149D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra notelor depuse la dosar de partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care se susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 173D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1)-(4) şi (6) din Legea nr. 164/2014, excepţie ridicată de Alexandra Nosa, Maria Horvat şi Ioana Maria Puşcaş în Dosarul nr. 12.207/299/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi în Dosarul nr. 288D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1), (3) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014, excepţie ridicată de Elena Ion în Dosarul nr. 1.309/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei, în Dosarul nr. 288D/2016, avocatul Adrian Horaţiu Roman din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, la dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autoarei excepţiei în Dosarul nr. 288D/2016 este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 173D/2016 şi nr. 288D/2016 la Dosarul nr. 149D/2016, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei în Dosarul nr. 288D/2016, care solicită admiterea acesteia, sens în care precizează că, în prezenta cauză, sunt valabile aceleaşi considerente care au constituit temeiul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. 9. Reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 şi Decizia nr. 300 din 12 mai 2016, şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.769/59/2014, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Zinaida Feodorovici, într-o cauză având ca obiect pretenţii. 11. Prin Decizia civilă nr. 77R din 27 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.207/299/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1)-(4) şi (6) din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandra Nosa, Maria Horvat şi Ioana Maria Puşcaş, cu prilejul soluţionării recursului împotriva Încheierii din 23 noiembrie 2015, prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1)-(4) şi (6) din Legea nr. 164/2014, într-o cauză având ca obiect pretenţii. 12. Prin Încheierea din 1 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.309/62/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1), (3) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Ion cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 537/CA din 22 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect „anulare act administrativ“. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată trebuie soluţionate conform reglementărilor în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Termenele foarte lungi în care urmează a se face plata despăgubirilor, conform art. 10 din Legea nr. 164/2014, afectează direct dreptul de proprietate. Sunt încălcate, totodată, principiul egalităţii în drepturi, precum şi dreptul de acces la instanţa judecătorească şi dreptul la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. 14. În acelaşi timp, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 prevăd o nouă eşalonare a plăţii despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise în temeiul Legii nr. 290/2003, iar aceste măsuri legislative determină, în cvasitotalitatea cazurilor, imposibilitatea realizării integrale a creanţelor deţinute în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, până la finele anului 2019. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013 şi nr. 88 din 27 februarie 2014. 15. Se mai susţine că incidenţa cu caracter retroactiv a Legii nr. 164/2014 creează un regim profund discriminator între persoanele care, din diverse motive au obţinut realizarea integrală a creanţelor lor şi cele care, din cauze ce nu le sunt imputabile, au ajuns în situaţia de a nu îşi putea valorifica dreptul la despăgubire decât în cadrul şi în termele de eşalonare prevăzute de Legea nr. 164/2014. Or, prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 încalcă principiul egalităţii în drepturi, fiind aplicate condiţii mai facile sau mai dificile de realizare a drepturilor persoanelor îndreptăţite, în funcţie de momentul punerii în executare a creanţei deţinute împotriva statului, respectiv anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. 16. Distinct, în Dosarul nr. 173D/2016, autorii excepţiei susţin că, prin art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014, este reglementat un nou înscris denumit „titlu de plată“, prin care titlurile executorii existente (hotărârile comisiilor judeţene validate şi hotărârile judecătoreşti) sunt lipsite de forţă executorie, aspect care atrage în sarcina creditorilor noi proceduri judiciare pentru recuperarea creanţelor deja recunoscute, ceea ce contravine prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale prin raportare la criticile formulate. Reţine că instituirea unui termen de 5 ani pentru plata eşalonată a sumelor datorate potrivit legilor speciale de reparaţie acordate persoanelor din teritoriile pierdute de România în anul 1940 nu are semnificaţia negării ori anihilării creanţei recunoscute în favoarea autorilor excepţiei prin hotărârea comisiei judeţene Braşov de aplicare a Legii nr. 290/2003, având în vedere numărul foarte mare de astfel de cereri şi caracterul însemnat al despăgubirilor cumulate, cuvenite potrivit legilor speciale de reparaţie, plata imediată a acestora fiind de natură să aducă atingere echilibrului bugetar şi altor obiective de interes general, care reclamă finanţare din bugetul public naţional. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte eşalonarea plăţii unor creanţe recunoscute asupra statului şi reţine că reclamanţilor nu li se impune o povară excesivă şi nerezonabilă, care ar rupe echilibrul just între drepturile lor şi interesul general, cerinţa proporţionalităţii fiind respectată. 19. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv. Cât priveşte măsurile de eşalonare a despăgubirilor pe termen de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, consideră că acestea pot fi considerate de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului-stat şi cele ale creditorului-persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Cât priveşte egalitatea în drepturi, nu se poate reţine inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, ca discriminare, întrucât este aceasta este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente in virtutea principiului tempus regit actum. 20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că normele de procedură criticate se aplică numai pentru viitor, şi nu retroactiv. Precizează că dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor săi, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, menţionează că dispoziţiile ce fac obiectul prezentei excepţii nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestita de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plăţii eşalonate, stabilite de legiuitor. Menţionează că problema de drept a plăţii eşalonate a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, iar Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale care prevăd măsuri de eşalonare. Reţine, de asemenea, că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. 22. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale şi face referire la punctul său de vedere comunicat anterior în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.123D/2015, nr. 1.156D/2015 şi nr. 1.630D/2015. Reţine, în esenţă, că normele legale criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare. Ca atare, intervenţia unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înţeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să creeze discriminări sau să aducă atingere dreptului de proprietate privată. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, susţinerile avocatului autoarei excepţiei în Dosarul nr. 288D/2016, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1)-(4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 3 alin. (2): „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare“; – Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) şi d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. [...](6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.“" – Art. 11 alin. (1) şi (3): "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).“" 26. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 11 alin. (2) potrivit căruia „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor din actul de aderare. 27. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind dreptul la respectarea bunurilor. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile nr. 855 şi nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Decizia nr. 213 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 300 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 august 2016 Decizia nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, Decizia nr. 343 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016 şi Decizia nr. 430 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 25 octombrie 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 29. Curtea a statuat, în esenţă, că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 164/2014, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 30. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Ca urmare, referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate. 31. Referitor la critica de neconstituţionalitate, formulată distinct în privinţa prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014, Curtea, prin Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, paragraful 37, precitată, a reţinut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plăţii despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite. Astfel, titlul de plată la care art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 face referire, nu are semnificaţia invalidării titlurilor existente prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora, titluri reprezentate fie de acte administrative (art. 9 din Legea nr. 164/2014), fie de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014]. 32. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic, prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 33. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a soluţiei legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată, prin Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, paragraful 26, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 6 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015, precitată), a reţinut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetăţenilor români siliţi să îşi abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaţionale, în contextul în care în prezent sunt declanşate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcţionarea instituţiilor publice cu atribuţii în materie şi care duc la soluţionarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii în ordine cronologică a despăgubirilor şi plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condiţiile în care acesta este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar. 34. În final, Curtea nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, în sensul art. 53 din Constituţie şi, prin urmare, a statuat că aceste dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză. 35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională precum şi considerentele care au fundamentat-o, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 36. Referitor la criticile susţinute prin invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute, de vreme ce soluţia şi considerentele deciziilor menţionate nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluţia legislativă criticată. Astfel, prin Legea nr. 164/2014, legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, a înţeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor. 37. Dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauză, nefiind invocată efectiv posibila contrarietate dintre prevederile legale criticate şi reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zinaida Feodorovici în Dosarul nr. 1.769/59/2014, al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Alexandra Nosa, Maria Horvat şi Ioana Maria Puşcaş în Dosarul nr. 12.207/299/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de Elena Ion în Dosarul nr. 1.309/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 3 alin. (2), ale art. 10 alin. (1)-(4) şi (6) şi ale art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
