Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Gerom - S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu & Asociaţii I.P.U.R.L. şi prin administrator special Marcel Leşan, în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 şi nr. 1.530/114/2017/a23 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 100D/2019, nr. 101D/2019 şi nr. 118D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 decembrie 2021, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor. La aceeaşi dată, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 ianuarie 2022. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6 din 7 martie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 27 ianuarie 2022, şi ulterior, pentru acelaşi motiv, pentru 23 februarie 2022, 9 martie 2022 şi, respectiv, 16 martie 2022, dată când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 3. Prin încheierile din 7 decembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 şi nr. 1.530/114/2017/a23, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 4. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1*, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de debitoarea Societatea Gerom - S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu & Asociaţii I.P.U.R.L şi prin administrator special Marcel Leşan, în cauze având ca obiect contestaţii împotriva măsurii administratorului judiciar de denunţare a unor contracte, în temeiul art. 123 din Legea nr. 85/2014. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea din cuprinsul art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, referitoare la termenul de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, creează un sistem discriminatoriu între participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare ale căror organe de conducere pun la dispoziţia administratorului judiciar/ lichidatorului înscrisurile societăţii, încă de la deschiderea procedurii, respectiv de la numirea acestuia, şi participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare, ale căror organe de conducere nu colaborează cu administratorul judiciar şi se sustrag de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acest sens de legea insolvenţei. Susţine, totodată, că prin limitarea accesului la posibilitatea denunţării contractelor în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 se încalcă accesul liber la justiţie, dreptul de a le fi soluţionată cauza de un tribunal imparţial, care să stabilească cu privire la legalitatea şi temeinicia celor reţinute în sarcina lor, precum şi dreptul la un remediu efectiv. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reprezintă o excepţie reglementată de lege, în raport cu principiul obligativităţii contractului, context în care învederează că denunţarea contractului este actul unilateral de voinţă al administratorului sau lichidatorului prin care acesta îşi manifestă voinţa în sensul încetării pentru viitor a efectelor contractului în cauză. În opinia instanţelor, reglementarea nu instituie o discriminare între participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare, legea conferind dreptul de denunţare unilaterală doar practicianului în insolvenţă, şi nu participanţilor la procedura insolvenţei, şi nici nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci instituie doar un termen de 3 luni de la deschiderea procedurii, în care practicianul în insolvenţă are dreptul să denunţe un contract încheiat de debitorul insolvent. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, potrivit cărora: "Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde; b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie coroborate cu cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi coroborate cu art. 18 referitoare la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, debitorul este angrenat întrun ansamblu de tranzacţii economice cu diferiţi parteneri, tranzacţii materializate în contracte în derulare. Art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 fixează acestor contracte un regim particular, considerându-le menţinute la data deschiderii procedurii, prin reglementarea criticată legiuitorul subliniind caracterul special şi derogatoriu al procedurii prevăzute de acest act normativ, înlăturând expres de la aplicare dispoziţiile art. 1.417 din Codul civil, care reglementează decăderea din beneficiul termenului. Aşa fiind, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special şi se aplică prioritar în raport cu normele din Codul civil. 14. În acest sens, prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 22 octombrie 2021, instanţa supremă a reţinut că legiuitorul este suveran în a aprecia care sunt măsurile speciale şi derogatorii de la dreptul comun cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii, iar una dintre aceste măsuri a fost menţinerea contractelor debitorului. 15. Astfel, Curtea Constituţională constată că art. 123 din Legea nr. 85/2014 stabileşte regimul juridic al contractelor în derulare în care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolvenţei, precum şi faptul că legiuitorul a fost preocupat să găsească pârghii pentru diminuarea consecinţelor situaţiei dificile în care se găseşte debitorul. În urmărirea acestui scop, al salvării societăţii în derivă, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind văzut ca un instrument necesar redresării, în anumite situaţii cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun tradiţionale, iar interesul salvării debitorului aflat în insolvenţă este pus mai presus de interesele individuale ale părţilor. Obiectivul practicianului în insolvenţă îl reprezintă maximizarea valorii activului patrimoniului debitorului, iar potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. 16. Potrivit reglementării criticate, administratorul judiciar/ lichidatorul este cel îndrituit a aprecia asupra asumării sau denunţării contractului, după o evaluare a rentabilităţii contractului din punct de vedere economic şi o evaluare juridică a efectelor denunţării, având în vedere posibilitatea cocontractantului de a formula cerere de despăgubire a prejudiciului suferit ca urmare a încetării intempestive a efectelor acestuia. Întrucât dreptul de apreciere asupra îndeplinirii condiţiilor legale şi asupra oportunităţii menţinerii sau denunţării contractului aparţine practicianului în insolvenţă, aceasta implică o responsabilitate sporită a acestuia. Denunţarea contractului este o opţiune, iar nu o obligaţie a administratorului/lichidatorului judiciar, dar asumarea contractului presupune o executare a obligaţiilor debitorului pe viitor. Tocmai de aceea, pentru o mai accentuată responsabilizare a administratorului judiciar/ lichidatorului, în noua reglementare s-a prevăzut că atunci când optează pentru menţinerea contractului, „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizează trimestrial, în cadrul rapoartelor de activitate, dacă debitorul dispune de fondurile băneşti necesare achitării contravalorii bunurilor sau prestaţiilor furnizate de cocontractant“ [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014]. 17. În ceea ce priveşte momentul exercitării opţiunii, dacă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, nu prevedea un termen în acest scop, în noua reglementare din Legea nr. 85/2014, pentru sporirea predictibilităţii şi eficienţei procedurii şi pentru asigurarea securităţii raporturilor contractuale în care debitorul este angajat, dreptul de opţiune poate fi exercitat într-un termen relativ scurt, şi anume de 3 luni de la data deschiderii procedurii. Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, iar finalitatea pe care trebuie să o aibă în considerare practicianul în insolvenţă la luarea deciziei constă în maximizarea valorii activului patrimoniului debitorului. Aşadar, Curtea apreciază că menţinerea contractelor în derulare ale debitorului, la deschiderea procedurii insolvenţei, chiar şi în ciuda opoziţiei cocontractantului, constituie o măsură menită să dea posibilitatea maximizării averii debitorului, pentru a-l ajuta să îşi acopere pasivul şi să aibă o şansă reală de redresare. Pentru ca un contract să fie considerat în derulare şi deci menţinut, este esenţial şi necesar ca niciuna dintre cauzele de încetare a contractului, stabilite legal sau convenţional, să nu fi intervenit cu caracter definitiv până la data deschiderii procedurii insolvenţei. Regimul juridic, original, al continuării contractelor în curs după deschiderea procedurii insolvenţei are drept scop crearea unor pârghii menite, pe de o parte, să întrerupă unele raporturi contractuale a căror execuţie este prea oneroasă, inutilă sau neprofitabilă pentru debitor, iar pe de altă parte, să permită continuarea contractelor utile pentru redresarea debitorului. În urma analizei economico-financiare, subsumată ideii de a fi obţinute sau păstrate elemente de activ cât mai mari, practicianul în insolvenţă va hotărî fie menţinerea, fie denunţarea contractelor. Opţiunea administratorului sau a lichidatorului va fi subsumată interesului prevăzut de lege, şi anume obţinerea unei valori cât mai mari a averii debitorului insolvent. 18. Prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a subliniat că măsura menţinerii „forţate“ a contractului, în temeiul legii, chiar cu riscul afectării, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezintă o formă de intervenţie a legiuitorului într-un contract valabil încheiat cu scopul protejării debitorului aflat în dificultate, pentru a i se da şansa unei reale redresări. Interesul urmărit a se proteja este însă unul mult mai larg, respectiv sănătatea mediului de afaceri, creditorii fiind constrânşi să participe la redresarea debitorului şi nu să asiste pasiv la falimentul acestuia. 19. Aşa fiind, din perspectiva celor mai sus arătate, Curtea Constituţională constată că art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reprezintă o excepţie reglementată de lege, în raport cu principiul obligativităţii contractului. Instituirea termenului de 3 luni de la data deschiderii procedurii, în care administratorul/lichidatorul judiciar poate denunţa orice contract al debitoarei insolvente atât timp cât el nu a fost executat în totalitate ori substanţial de către toate părţile, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât nu instituie o discriminare între participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare, legea conferind dreptul de denunţare unilaterală doar practicianului în insolvenţă, şi nu participanţilor la procedura insolvenţei. 20. Referitor la susţinerile potrivit cărora prin reglementarea criticată se creează un regim discriminatoriu între participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare ale căror organe de conducere pun la dispoziţia administratorului judiciar/ lichidatorului înscrisurile societăţii, încă de la deschiderea procedurii, şi participanţii la procedura insolvenţei societăţilor debitoare ale căror organe de conducere nu colaborează cu administratorul judiciar şi se sustrag de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acest sens de legea insolvenţei, Curtea Constituţională apreciază că aceste aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă situaţii de fapt care pot interveni în cadrul procedurii insolvenţei, de natură a impieta asupra bunului mers al procedurii, dar care, însă, excedează controlului de constituţionalitate. 21. De asemenea, Curtea constată că art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât acest text de lege nu îngrădeşte prin el însuşi liberul acces la justiţie, iar prin instituirea termenului de 3 luni de la deschiderea procedurii, în care practicianul în insolvenţă are dreptul să denunţe un contract încheiat de debitorul insolvent, legiuitorul a dorit să delimiteze, temporal, perioada în care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe contractul, scopul fiind acela de a-l ajuta pe debitor să îşi acopere pasivul şi să aibă o şansă reală de redresare. 22. De altfel, prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că „măsura menţinerii contractului în derulare, luată în scopul maximizării averii debitorului şi redresării acestuia, este urmată de alte măsuri menite să garanteze creditorilor că drepturile şi interesele lor sunt, de asemenea, urmărite şi respectate în procedură. Aşa fiind, este stabilită o perioadă relativ scurtă (de 3 luni) în care să se stabilizeze raportul contractual, sunt prevăzute măsuri pentru asigurarea executării exemplare pe viitor a contractului, în măsura menţinerii şi de către administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificării clauzelor contractuale în vederea reechilibrării contractului, sunt prevăzute remediile atât pentru neexecutările anterioare (executarea silită colectivă prin înscrierea creanţelor restante la masa credală), cât şi pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei acţiuni în reziliere ce urmează a fi soluţionată în cadrul procedurii insolvenţei de judecătorul-sindic). Ceea ce se urmăreşte în mod evident este o împiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolvenţă, fie că aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente în contract, fie că ar putea fi urmărită de creditor printr-o acţiune în reziliere ulterioară, grefată pe creanţele restante, fără solicitarea expresă a acestora“. Potrivit Legii nr. 85/2014, administratorul special, creditorii şi orice alt participant la procedură, inclusiv cocontractanţii contractelor în cauză, pot contesta menţinerea sau denunţarea unor contracte de către practicianul în insolvenţă când aceasta este făcută în contra intereselor masei credale, legislaţia în materia procedurilor de insolvenţă oferind soluţii şi garanţii tocmai pentru a avea finalitate procedurile respective. 23. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Gerom - S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu & Asociaţii I.P.U.R.L. şi prin administrator special Marcel Leşan, în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 şi nr. 1.530/114/2017/a23 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
