Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 139 din 12 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 139 din 12 martie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 139 din 12 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 468 din 3 iunie 2020

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Centrul Judeţean de Asistenţă Medico-Socială pentru Bolnavi Cronici din comuna Domneşti, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 9.798/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.198D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că tichetele de masă nu reprezintă expresia unor drepturi consacrate la nivel constituţional, astfel încât acordarea acestora intră în marja de apreciere a legiuitorului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 2.266 din 22 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.798/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Centrul Judeţean de Asistenţă Medico-Socială pentru Bolnavi Cronici din comuna Domneşti, judeţul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea de anulare a dispoziţiilor unei decizii emise de Curtea de Conturi referitoare la constatarea acordării în mod nelegal de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate a unor drepturi salariale sub forma tichetelor de masă pentru perioada 2012-2015, precum şi la obligarea acestuia la recuperarea sumei nelegal plătite.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că elementul fundamental care caracterizează raporturile de muncă în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice îl reprezintă egalitatea cetăţenilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv sub aspectul drepturilor care decurg din contractul individual de muncă. Astfel, nu se pot face diferenţieri ori discriminări între persoanele care prestează o activitate în baza unui contract de muncă la instituţii publice cu sisteme de finanţare diferite. Prin urmare, se apreciază că nu pot fi lipsite de beneficiul acordării tichetelor de masă persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor autorităţi şi instituţii publice care nu sunt finanţate integral din venituri proprii.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, care au următorul cuprins: „(1) În anul 2012, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.“
    12. Curtea reţine că textul criticat a avut o aplicare limitată în timp, însă, având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată.
    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială ale salariaţilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (deciziile nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 22). De asemenea, instituirea şi diminuarea sporurilor, acordarea lor într-o anumită perioadă de timp, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică (Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006 şi Decizia nr. 337 din 17 martie 2009).
    15. Curtea a mai reţinut că legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se atât stabilirea sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, paragraful 23).
    16. Posibilitatea de acordare a tichetelor de masă salariaţilor nu reprezintă nicidecum o chestiune de constituţionalitate, aceasta constituind o modalitate alternativă de completare a remuneraţiei lunare, prevăzută de lege şi negociată de părţi odată cu semnarea contractului individual de muncă (Decizia nr. 1.194 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008). Astfel, art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocaţie individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligaţie legală a angajatorilor. Totodată, prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie referitoare la protecţia socială a muncii nu sunt încălcate, deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecţie socială în sensul celor prevăzute de textul constituţional (Decizia nr. 297 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi Decizia nr. 1.310 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 decembrie 2008).
    17. Posibilitatea acordării tichetelor de masă reprezintă o vocaţie, şi nu un drept al salariaţilor atât timp cât aceasta este condiţionată de existenţa unor sume băneşti necesare şi suficiente la dispoziţia angajatorului (a se vedea Decizia nr. 1.601 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010).
    18. Rezultă că atât timp cât acordarea tichetelor de masă este condiţionată de prevederile bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi de bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, aceasta reprezintă o vocaţie cu o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional, astfel că ţine de opţiunea legiuitorului de a le acorda/diminua/modifica/suspenda sau anula.
    19. Cu privire la criteriile în funcţie de care statul îşi structurează politica salarială, se observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea a acceptat că sursa de finanţare a cheltuielilor de personal poate fi un astfel de criteriu. Curtea a statuat că „angajaţii în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget.
    Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator“ (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011).

    20. Totodată, se mai reţine că acordarea diverselor tichete, indiferent de afectaţiunea lor, nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituţional. În consecinţă, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conţinutului, limitelor şi condiţiilor de acordare a acestora. De asemenea legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 19 iulie 2018, paragraful 33).
    21. În cauza de faţă se contestă însă constituţionalitatea unei reglementări legale care refuză pentru anul 2012 acordarea în sfera publică a tichetelor de masă în funcţie de modul de finanţare a autorităţilor şi instituţiilor publice în cauză, ceea ce înseamnă că îi revine Curţii Constituţionale sarcina să cerceteze, din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie, dacă modul de finanţare a autorităţii sau instituţiei publice poate fi în sine un criteriu pentru acordarea sau, din contră, suspendarea acordării tichetelor de masă.
    22. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
    23. Potrivit art. 62 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură: a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; c) integral, din veniturile proprii. Art. 65 din aceeaşi lege prevede că veniturile proprii ale instituţiilor publice, finanţate parţial sau integral din venituri proprii, se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează de către acestea, potrivit dispoziţiilor legale. Veniturile proprii ale instituţiilor publice provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea. Potrivit art. 68 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002, bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii se întocmesc odată cu bugetul instituţiei publice de care aparţin şi se aprobă odată cu bugetul acesteia, iar veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii se grupează pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice; totodată, în situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
    24. Potrivit art. 67 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură: a) integral din bugetul local; b) din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul local; c) integral din venituri proprii. Art. 68 din aceeaşi lege prevede că veniturile proprii ale instituţiilor publice, finanţate parţial sau integral din venituri proprii, se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează de către acestea potrivit dispoziţiilor legale. Veniturile proprii ale bugetelor instituţiilor publice provin din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe şi altele. Potrivit art. 71 alin. (2)-(3) din Legea nr. 273/2006, bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii se aprobă odată cu bugetul instituţiei publice de care aparţin, iar în situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri proprii, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
    25. Prin urmare, se poate constata că există o diferenţă semnificativă sub aspectul regimului finanţării între autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat/local şi cele finanţate integral din venituri proprii, acestea din urmă efectuând cheltuieli numai în limita veniturilor realizate. Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, în vigoare la data adoptării textului de lege criticat, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, drept care se constată că, de principiu, pentru sectorul bugetar tichetele de masă se acordă numai din bugetul de stat/local, după caz, astfel că pentru unităţile finanţate total sau parţial de la aceste bugete finanţarea tichetelor de masă poate proveni numai din această sursă de finanţare. În schimb, pentru unităţile de stat care nu sunt finanţate din bugetul de stat/local, ci integral din venituri proprii, finanţarea tichetelor de masă provine numai din veniturile lor proprii.
    26. Astfel, Curtea constată că legiuitorul, observând situaţia juridică diferită în care se află autorităţile/instituţiile publice finanţate din venituri proprii faţă de cele finanţate din bugetul de stat, le-a creat un regim juridic distinct sub aspectul acordării tichetelor de masă, supliment salarial condiţionat, fără consacrare constituţională. De aceea, sub acest aspect, opţiunea legiuitorului de a nu generaliza măsura de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2012 şi în privinţa autorităţilor/instituţiilor publice finanţate din venituri proprii este justificată în mod obiectiv şi raţional. Mai mult, neacordarea tichetelor de masă pentru anul 2012 a avut în vedere opţiunea legiuitorului de a nu greva însuşi bugetul de stat cu plata sumelor de bani aferente acestora şi, drept consecinţă, a permis numai autorităţilor/instituţiilor publice care acordă aceste tichete de masă din alte fonduri decât cele din bugetul de stat să le pună în plată, desigur în măsura în care veniturile proprii ale acestora acoperă cheltuiala aferentă tichetelor de masă.
    27. Din cele de mai sus, rezultă că textul criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    28. Totodată, Curtea mai reţine că existenţa resurselor bugetare şi alocarea lor acestei destinaţii constituie una dintre condiţiile de acordare a tichetelor de masă, iar absenţa acestor resurse reprezintă un motiv suficient pentru a justifica neacordarea acestora, fără a mai fi necesară întrunirea altor condiţii şi cu atât mai puţin a cerinţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori al unor libertăţi fundamentale.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Centrul Judeţean de Asistenţă Medico-Socială pentru Bolnavi Cronici din comuna Domneşti, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 9.798/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016