Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 138 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 138 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 799 din 28 august 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Kurt Albert Neuschitzer în Dosarul nr. 3.847/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.597 D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Corina Popescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocată, şi învederează că dispoziţiile criticate sunt contrare art. 44 din Constituţie, întrucât: deşi art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 stabileşte că, în contextul dat, contestaţiile pot fi făcute până la închiderea procedurii, dispoziţiile art. 113 alin. (2) din aceeaşi lege prevăd o limită suplimentară, ceea ce reprezintă o ingerinţă în dreptul prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; garantarea dreptului de proprietate operează doar în condiţiile în care dobândirea dreptului de proprietate se face cu respectarea dispoziţiilor legale, or, în cauză, este vorba despre o situaţie în care dobândirea dreptului de proprietate (înscrierea în tabelul definitiv) s-a realizat, prin ipoteză, prin fals, dol sau eroare esenţială; creditorul aflat în situaţia antereferită nu poate beneficia de garantarea dreptului de proprietate care este dobândit prin fraudă; ingerinţa în dreptul debitorului sau al persoanei interesate să formuleze contestaţia în cauză nu este proporţională. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, precizează că: dispoziţiile criticate, prin instituirea termenului de 15 zile în care se poate depune contestaţia în discuţie, reprezintă o excepţie de la regulile generale privind izvoarele de drept, fiind de neconceput ca un creditor, care a obţinut admiterea creanţei sale la masa credală ca urmare a unui fals, dol sau eroare esenţială, să poată pretinde drepturi asupra patrimoniului debitorului; sintagma „de la data la care ar fi trebuit să cunoască“ este echivocă, generând situaţii de incoerenţă şi instabilitate, fiind subiectiv momentul la care se poate cunoaşte existenţa celor antereferite. În final, învederează că, în cauza de faţă, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate diferă de celelalte situaţii prin substanţa drepturilor constituţionale pretins a fi încălcate.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât normele criticate: stabilesc date clare în care se pot formula contestaţii la tabelul de creanţe şi care curg de la momentul când persoanele îndrituite de lege cu posibilitatea de a formula contestaţiile în discuţie au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei; nu reglementează cu privire la îngrădirea dreptului de proprietate, ci stabilesc anumite norme procedurale cu privire la termenele în care se pot formula contestaţiile antereferite şi, chiar dacă ar avea o consecinţă asupra averii debitorului, acestea sunt norme de procedură şi nu reglementează cu privire la dreptul de proprietate, acesta nefiind afectat prin textul criticat; stabilesc anumite termene pentru formularea contestaţiilor şi reprezintă tocmai o măsură pentru eficientizarea accesului la justiţie, în componentele sale, pentru ca procedura respectivă să se desfăşoare într-un anumit interval de timp şi pentru a asigura stabilitatea circuitului civil. Cu privire la celelalte aspecte învederate precizează că acestea ţin de aplicarea legii de la caz la caz, aspect ce nu poate constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 1 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.847/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Kurt Albert Neuschitzer într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituirea unui termen-limită de 15 zile pentru formularea contestaţiei împotriva creanţelor înregistrate în tabelul definitiv/tabelele actualizate conduce la imposibilitatea sesizării judecătorului-sindic ulterior acestui termen cu privire la existenţa unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, ceea ce reprezintă garantarea şi ocrotirea proprietăţii private pentru creditor, deşi dreptul de proprietate este dobândit cu nerespectarea prevederilor legale, ca urmare a deţinerii unei creanţe viciate, şi în acelaşi timp, în detrimentul dreptului de proprietate privată al debitorului în insolvenţă pe care îl deţine în mod legal, cu încălcarea art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, dacă ulterior expirării termenului prevăzut de lege este formulată o contestaţie, aceasta va fi respinsă ca tardivă şi măsurile administratorului judiciar dispuse în contextul respectiv rămân definitive, aspect ce conduce la afectarea art. 1 alin. (3), a art. 21 alin. (3) şi a art. 124 alin. (3) din Constituţie, precum şi a principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, întrucât termenul curge de la un moment subiectiv, neexistând posibilitatea aplicării normelor Codului de procedură civilă cu privire la căile de atac, în cazul în care sunt descoperite situaţii în care creditorul a obţinut fraudulos admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia insolvenţei şi cu privire la principiile invocate în susţinerea acesteia.
    7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este competenţa legiuitorului să stabilească anumite termene de decădere în care pot fi introduse anumite acţiuni, în diferite materii, normele criticate instituind o măsură ce asigură siguranţa circuitului civil, iar nu o măsură de natură să încalce dreptul de proprietate şi nici alte drepturi fundamentale reglementate de Constituţie.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.“
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii în componenta privind calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 fac parte din secţiunea a 4-a - Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile, secţiune care prevede mai multe etape de contestare a tabelului de creanţe şi în care legiuitorul a instituit anumite termene în interiorul cărora poate avea loc această operaţiune de contestare, tocmai pentru a fi pe deplin respectat principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în virtutea căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
    14. Astfel, o primă etapă este prevăzută la art. 111 din Legea nr. 85/2014, care reglementează că debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. În această fază a procedurii insolvenţei, contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată [art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].
    15. O a doua etapă este stabilită la art. 113 din Legea nr. 85/2014 care prevede că, ulterior, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din aceeaşi lege şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, aspecte ce constituie a doua etapă de contestare [art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. Astfel, în acest context, această contestaţie se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei [art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].
    16. Având în vedere cele menţionate, Curtea observă că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 480 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Cu acel prilej, având în vedere etapele în care pot fi formulate contestaţii în contextul dat, prin decizia precitată, paragraful 22 şi următoarele, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 113 prevăd o contestaţie specială, care poate fi promovată numai în ipoteza în care în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelele actualizate s-a înscris o creanţă ori o cauză de preferinţă prin fals, dol, eroare esenţială sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, care până atunci nu erau cunoscute şi care conduc la înlăturarea creanţei respective ori a cauzei de preferinţă din tabel. Termenul de formulare a contestaţiei în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale împotriva înscrierii unei creanţe ori a unei cauze de preferinţă în tabelul definitiv sau într-un tabel actualizat este de 15 zile şi curge de la data la care partea a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Până la judecarea definită a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu, cu consecinţa eliminării provizorii a creditorului respectiv de la distribuiri de sume, dar cu menţinerea celorlalte drepturi.
    17. Faţă de conţinutul normativ al prevederilor art. 113 din Legea nr. 85/2014, Curtea a observat că acestea instituie, ca o măsură suplimentară de protecţie a părţilor implicate în procedura insolvenţei, tocmai posibilitatea ca, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată să poată face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol ori unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, care conduc la înlăturarea creanţei respective sau a cauzei de preferinţă din tabel. Aşadar, prevederile art. 113 din Legea nr. 85/2014 instituie două momente ale curgerii termenului de 15 zile, respectiv un moment ce are în vedere data la care a luat cunoştinţă partea interesată efectiv de situaţia ce a determinat promovarea contestaţiei şi un moment ce are în vedere data la care persoana îndreptăţită trebuia să cunoască existenţa situaţiei ce determină formularea contestaţiei. Prin urmare, normele criticate au o exprimare cu caracter general şi au rolul de a da posibilitatea celor care aplică legea să aprecieze situaţia concretă a fiecărei speţe în parte, fiind chestiuni de fapt care se apreciază de la caz la caz, cu încadrarea situaţiilor particulare în ipoteza prevăzută de normele criticate. Aceste contestaţii formulate în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se soluţionează cu respectarea prevederilor ce reglementează contestaţia la tabelul preliminar, respectiv cu respectarea cerinţelor art. 111 alin. (4), care dispun că partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special. Legitimitatea prevederilor criticate care reglementează anumite cazuri speciale este dată de situaţia de excepţie în care o anumită creanţă sau un anumit drept de preferinţă al acestei creanţe a fost admis şi menţinut în tabelul de creanţe ori în tabelele actualizate în temeiul unor condiţii care, practic, atrag nulitatea absolută sau relativă a acestora. Prin urmare, această stare determină şi necesită o reconsiderare a situaţiei înscrise în tabelul de creanţe ca urmare a descoperirii unui fals, dol sau a unei erori esenţiale, precum şi descoperirea unor titluri hotărâtoare care până atunci erau necunoscute. Aşadar, în acest cadru procesual se pot prezenta probele cu privire la descoperirea existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, inclusiv unele situaţii în care se invocă autoritate de lucru judecat şi se pot formula apărările părţilor interesate, rămânând ca, în virtutea rolului său activ de aflare a adevărului şi de stabilire a legalităţii, judecătorul-sindic să soluţioneze cauza.
    18. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate în raport cu art. 21 şi art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 480 din 25 iunie 2020, paragrafele 31-38, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele mai sus expuse, precum şi faptul că principiul accesului liber la justiţie consacrat de Legea fundamentală implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părţile a garanţiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil, iar înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege (a se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012).
    19. Astfel, prevederile criticate sunt norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 şi sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126, în virtutea cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, iar unele aspecte prevăzute de normele care reglementează în materie de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009), considerente care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Legea nr. 85/2014. Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, astfel cum este şi termenul în interiorul căruia se depune contestaţia, respectiv aceasta se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.
    20. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, iar prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale mai sus menţionate, care sunt transpuse la nivel infraconstituţional. Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ în care se înscriu şi dispoziţiile criticate.
    21. Referitor la termenele procedurale, Curtea a reţinut că în cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen s-a procedat astfel exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 24, iar nu în sensul restrângerii accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013), fiind expresia principiului celerităţii judecării procedurilor specifice insolvenţei. Prin urmare, termenele în care se pot introduce contestaţii la creanţele înscrise în tabelul definitiv nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau înfăptuirea justiţiei, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, să îl faciliteze, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile, dar, totodată, se creează posibilitatea îndepărtării din tabelul definitiv a unor creanţe pentru cauză de eroare esenţială, dol, fals sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare care nu erau cunoscute.
    22. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, se observă că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile criticate nu reglementează în mod concret aspecte ce ţin de dreptul de proprietate, ci stabilesc aspecte legate de termenele procedurale pentru depunerea unor contestaţii la tabelul de creanţe, dar care, în contextul dat, ar putea avea incidenţă asupra averii debitorului şi a îndestulării creditorilor. Prevederile constituţionale statuează că „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului fiind garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, astfel că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor condiţii, care, dacă nu sunt respectate, fac ca valorificarea respectivului drept să nu mai fie posibilă. Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, precum şi drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire în egală măsură (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 523 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 23). De altfel, şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acest sens, a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 32).
    23. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea principiilor şi valorilor constituţionale, astfel cum acestea sunt consacrate de Constituţie, nu se poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, care asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor şi a actelor normative cu aceasta, prin prisma principiului legalităţii prevăzut la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kurt Albert Neuschitzer în Dosarul nr. 3.847/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 113 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 138 din 27 martie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016