Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac, în Dosarul nr. 492/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.147D/2016. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că Legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează o procedură ce ţine de faza de executare a hotărârilor definitive de condamnare, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Curtea Constituţională statuând că legiuitorul nu este obligat să impună în această fază a procesului penal garanţii similare fondului cauzei, în considerarea faptului că hotărârea definitivă de condamnare are autoritate de lucru judecat, iar, în privinţa celorlalte incidente ce intervin după acest moment, legiuitorul are libertatea de apreciere cu privire la procedura de urmat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 21 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 492/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulată împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Giurgiu prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate prin care acesta a fost repartizat să execute pedeapsa la regimul de maximă siguranţă. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul compară prevederile art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (4) din Codul de procedură penală, care fac trimitere la prevederile art. 416 din acelaşi act normativ, neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, în sensul încălcării dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie, fiind dedusă din această comparaţie. 7. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, şi, în acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 223 din 15 aprilie 2014, potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, astfel încât cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală. Curtea a constatat că prevederile criticate din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în susţinerea acestui punct de vedere, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 860 din 10 iulie 2008. 10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în susţinerea acestui punct de vedere, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 223 din 15 aprilie 2014. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „(16) Încheierea este executorie de la data comunicării către administraţia penitenciarului. […] (21) Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.“ 14. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11), precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la prezumţia de nevinovăţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 din compararea acestora cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (4) din Codul de procedură penală, care fac trimitere la prevederile art. 416 din acelaşi act normativ, apreciind că, similar soluţiei legislative reglementate în cazul normelor procesual penale criticate, şi contestaţia formulată în temeiul prevederilor de lege criticate ar trebui să fie suspensivă de executare, respectându-se, în acest fel, prezumţia de nevinovăţie. 16. Curtea constată că această critică nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. În aceste condiţii, Curtea constată că nu se află în prezenţa unor veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ciprian Ionuţ Cobzac, în Dosarul nr. 492/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
