Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 131 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cuprinsul prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 131 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cuprinsul prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 641 din 8 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioan Hinteuar în Dosarul nr. 3.446/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 660D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte sintagma „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cuprinsul textului de lege criticat. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul acestora este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Ulterior, Curtea a menţinut soluţia de admitere şi prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, constatând neconstituţionalitatea aceluiaşi text de lege în integralitatea sa, pe considerentul că legiuitorul a refuzat să modifice prevederile de lege astfel încât să le aducă în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. De asemenea, precizează că, prin Decizia nr. 356 din 26 mai 2022, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară este neconstituţională, tot din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie. Având în vedere această orientare jurisprudenţială, consideră că şi sintagma criticată în cauza de faţă prezintă aceleaşi deficienţe de exprimare, care determină lipsa de previzibilitate a prevederii legale supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.446/117/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioan Hinteuar într-o cauză având ca obiect contestarea de către autorul excepţiei a măsurii suspendării raportului de serviciu ca urmare a trimiterii în judecată pentru infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului care, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, a fost săvârşită în afara orelor de program şi în legătură cu un eveniment la care a participat în calitate de persoană privată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate nu sunt formulate cu suficientă claritate şi precizie, astfel încât destinatarii acestora să îşi poată conforma conduita socială cu exigenţele legii, mai precis să cunoască exact care sunt acele infracţiuni intenţionate de natură să facă o persoană incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. Legea nr. 188/1999 nu prevede cazurile de incompatibilitate ce ar fi incidente ca urmare a săvârşirii infracţiunii intenţionate. De asemenea, nici nu se face trimitere la o normă din alt act normativ care să enumere aceste incompatibilităţi. În dreptul pozitiv, regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice este reglementat de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Normele care privesc incompatibilităţi privind funcţionarii publici sunt redate începând cu art. 94 din această lege, însă dispoziţiile respective nu oferă indicii şi nici nu completează Legea nr. 188/1999 pentru a se putea stabili un set de infracţiuni care l-ar face pe funcţionar incompatibil cu exercitarea funcţiei publice.
    6. Se arată că, din cauza redactării imprecise a prevederilor art. 54 lit. h) ultima teză din Legea nr. 188/1999, determinarea infracţiunilor care fac persoana incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a instituţiei publice competente să stabilească asupra cazului de suspendare. Aşa fiind, de vreme ce teza ultimă a art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 nu stabileşte sfera infracţiunilor intenţionate care atrag incompatibilitatea cu exercitarea funcţiei publice, constatarea acestei situaţii în care se află funcţionarul şi, implicit, suspendarea raportului de serviciu se realizează, de la caz la caz, de către instituţia publică angajatoare. Mai mult, dispoziţia adoptată de instituţia publică nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o instituţie publică la alta.
    7. Faptul că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracţiuni intenţionate ce ar atrage incompatibilitatea conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, care este de natură să influenţeze raportul de serviciu al funcţionarului public, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci să fie lăsat la aprecierea subiectivă a persoanelor responsabile din cadrul instituţiilor publice. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate contravin şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât în situaţii similare unii funcţionari publici vor avea raportul de serviciu suspendat, iar alţii nu, având în vedere că, în practică, există situaţii în care, pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni intenţionate, sunt adoptate soluţii diferite pronunţate de către instituţiile publice cu privire la decizia de suspendare sau încetare a raportului de serviciu. Este încălcat şi dreptul la muncă prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât, printr-o decizie arbitrară, ce nu se bazează pe criterii obiective, clare, concise, exprese, este afectată cariera funcţionarului public, ca urmare a suspendării raportului de muncă.
    8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, apreciind că referirea din textul de lege criticat la săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care ar face persoana incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice este lipsită de claritate şi previzibilitate, contravenind astfel dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Această manieră de reglementare, în care nu sunt precizate infracţiunile care ar face un funcţionar incompatibil cu exercitarea funcţiei pe care o deţine şi nici măcar nu se oferă minime criterii pentru determinarea acestora, lasă o sferă prea largă de interpretare autorităţilor executive şi judecătoreşti chemate să aplice textul de lege în discuţie, ceea ce poate conduce la arbitrar.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cuprinsul prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, al căror conţinut normativ este următorul: „Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: (...) h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar faceo incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice.“
    13. La data sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate din Legea nr. 188/1999 erau abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, soluţia legislativă fiind preluată în mod identic în art. 465 lit. h) din Codul administrativ. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că dispoziţiile legale criticate au fost aplicate în mod efectiv în cauza de pe rolul instanţei judecătoreşti a quo, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate continuă să producă efecte juridice în cauza autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi, ca atare, instanţa de control constituţional urmează să se pronunţe pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii,art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, critica formulată vizează teza finală a art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, care instituie una dintre condiţiile de recrutare a funcţionarilor publici, respectiv aceea de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. Condiţia menţionată permite ocuparea unei funcţii publice, având în acelaşi timp relevanţă şi în ceea ce priveşte suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici. Aceasta, deoarece, potrivit art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, autoritatea administrativă/instituţia publică în cadrul căreia este angajat respectivul funcţionar public va lua măsura suspendării raportului de serviciu în cazul în care s-a dispus faţă de acesta trimiterea în judecată şi va dispune încetarea raportului de serviciu, conform art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, dacă a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de condamnare.
    16. Având în vedere gravitatea consecinţelor, se critică lipsa de claritate şi precizie a sintagmei „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“, care permite autorităţilor administrative/instituţiilor publice să aprecieze în mod arbitrar şi discreţionar dacă săvârşirea cu intenţie a unor diverse infracţiuni de către funcţionari publici angajaţi în cadrul acestora este sau nu compatibilă cu exercitarea funcţiei publice şi să dispună, în consecinţă, după caz, suspendarea sau/şi încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public respectiv.
    17. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că sancţiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracţiuni, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 219 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 22, sau Decizia nr. 450 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 17 septembrie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 547 din 14 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1159 din 7 decembrie 2021, paragraful 16).
    18. De asemenea, Curtea a statuat că suspendarea din funcţie sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, în cazul trimiterii în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, nu încalcă principiul alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei sau a locului de muncă, deoarece, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar, pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită (a se vedea în acest sens Decizia nr. 302 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 7 iulie 2015, paragraful 13). Totodată, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 219 din 2 aprilie 2015, precitată, paragraful 25).
    19. În acelaşi sens, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Cauza Ţehanciuc împotriva României, paragraful 17, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că din conţinutul Legii nr. 188/1999 rezultă că scopul măsurii de suspendare nu este unul punitiv, ci mai degrabă de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu şi, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte (paragraful 19).
    20. În cauza de faţă se critică lipsa de precizie a sintagmei „unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“, cuprinsă în art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999. Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea a arătat că principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 193 din 6 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 14 aprilie 2022, paragrafele 23 şi 24, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Astfel, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce predictibilitatea/previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează (Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014, paragraful 23).
    21. Totodată, Curtea a invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). În concret, cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49) (a se vedea Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23).
    22. Curtea constată că în cauza de faţă sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au stat la baza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin care Curtea Constituţională a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul prevederilor menţionate este neconstituţională. Este vorba despre Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, prin care Curtea a apreciat că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea infracţiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor de conducere ale profesiei. Curtea a observat că Legea nr. 51/1995 nu stabilea sfera infracţiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul şi, implicit, încetarea calităţii sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta.
    23. În mod similar, în ceea ce priveşte sintagma criticată în cauza de faţă, potrivit căreia poate ocupa o funcţie publică persoana care nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni săvârşite cu intenţie „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“, Curtea constată că este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Dacă în cazul examinat de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată, legiuitorul nu circumstanţiase în niciun fel care erau acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, condamnare avocatul era nedemn să mai exercite profesia, făcând doar o simplă precizare în sensul că acestea ar trebui să fie de natură să aducă atingere prestigiului profesiei pentru a atrage nedemnitatea, Curtea observă că, în cazul de faţă, în cuprinsul art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 sunt enumerate în mod expres şi lipsit de echivoc anumite infracţiuni, respectiv infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiunile de corupţie şi de serviciu, infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei şi infracţiunile de fals, enumerarea continuând însă cu o sintagmă care lasă loc arbitrarului în aprecierea autorităţii angajatoare, permiţând acesteia ca pentru orice altă infracţiune săvârşită cu intenţie să refuze accesul în corpul funcţionarilor publici, să dispună suspendarea sau chiar încetarea raportului de serviciu, pe motiv că ar face persoana în cauză incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. Sintagma criticată poate genera abuzuri şi arbitrar, având în vedere că deja sunt enumerate, în textul criticat, o serie de infracţiuni care în mod evident şi obiectiv sunt de natură să facă persoana incompatibilă cu exercitarea unei funcţii publice. Adăugarea unei formule care să extindă în mod indefinit spectrul acestora, prin conferirea competenţei autorităţii angajatoare de a aprecia în mod discreţionar şi posibil aleatoriu asupra acestui caracter, este contrară principiului constituţional al legalităţii, care impune redactarea actelor normative cu claritate, precizie şi previzibilitate.
    24. Mai mult, se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât sintagma „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cadrul art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 creează premisa aplicării normei juridice în mod variabil. Astfel, ca urmare a lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a acesteia, pot exista situaţii în care, în cazuri similare, pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni intenţionate, autorităţile publice să aprecieze în mod diferit în ceea ce priveşte considerarea infracţiunii săvârşite de funcţionarul public ca fiind de natură să îl facă incompatibil sau nu cu exercitarea funcţiei publice.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Hinteuar în Dosarul nr. 3.446/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice“ din cuprinsul prevederilor art. 54 lit. h) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici este neconstituţională.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 131 din 27 martie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016