Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 131 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 131 din 10 martie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 131 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 556 din 26 iunie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Cornel Salamaha în Dosarul nr. 2.756/86/2018 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.824D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Ovidiu Liviu Donţu, avocat în cadrul Baroului Suceava, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine că încetarea de drept a mandatului de primar, înainte de termen, apare ca justificată în cazul săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu serviciul, dar este nejustificată în cazul săvârşirii unor infracţiuni care nu relevă o asemenea legătură, cum sunt cele referitoare la încălcarea regimului circulaţiei pe drumurile publice. Invocă, în acest sens, încălcarea principiului proporţionalităţii şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunţată în Cauza Calmanovici împotriva României. De asemenea, susţine că autorul excepţiei nu a beneficiat de dreptul de acces liber la justiţie şi de dreptul la apărare în ceea ce priveşte pierderea dreptului său electoral.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 18 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.756/86/2018, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Cornel Salamaha într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ şi suspendarea executării unui act administrativ - ordin privind constatarea încetării de drept a mandatului de primar.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că soluţia legislativă care permite încetarea mandatului de primar printr-un act administrativ, în cadrul unei proceduri administrative, în absenţa unei pedepse complementare aplicate printr-o sentinţă penală, încalcă accesul la justiţie. Autorul excepţiei mai susţine că textul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 este neconstituţional dacă nu se constată modificarea acestuia prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi dacă nu se respectă dreptul la muncă, fiind în contradicţie şi cu art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, dar şi cu reglementările privind situaţia demnitarilor sau a Preşedintelui României.
    7. Consideră că prevederile legale criticate determină o discriminare în sensul că primarii ar deveni singura categorie care şi-ar pierde funcţia în cazul unei condamnări cu suspendare, întrucât salariaţii, demnitarii şi chiar preşedintele României nu îşi pierd funcţia, conform legii. Astfel, în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, imposibilitatea exercitării funcţiei de primar apare ca o măsură disproporţionată faţă de scopul legii, cunoscut fiind faptul că infracţiunile din culpă prezintă un grad de pericol social redus şi nu pot fi apreciate ca fiind de natură să pună sub semnul îndoielii onestitatea, moralitatea şi profesionalismul persoanei condamnate. Mai mult, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (3) şi ale art. 20 din Constituţie, din perspectiva dreptului oricărui cetăţean de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa, fără discriminări şi fără restricţii nerezonabile. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei), care a consacrat dreptul la diferenţă de tratament juridic în ocuparea unor funcţii sau profesii, între persoanele condamnate pentru diferite infracţiuni, susţinând că în cauza amintită Curtea a stabilit ca aplicarea principiului nediscriminării „în oricare altă situaţie„ include şi nediscriminarea pe motive de cazier judiciar. Se arată că a fost reţinută încălcarea principiului nediscriminării motivat de faptul că statul nu a introdus în legislaţie excepţii corespunzătoare de la regula de restricţionare a persoanelor condamnate pentru o infracţiune gravă de la accesul într-o funcţie şi pentru că nu face distincţie între pedepsele cu executare şi cele cu suspendarea executării. Se arată că, dacă un primar a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul rutier şi nu pentru infracţiuni în legătură cu funcţia, iar prin hotărârea penală de condamnare cu suspendare nu se stabileşte o pedeapsă complementară privind interzicerea drepturilor electorale, prefectul nu poate suplini, prin ordin, accesul la justiţie al primarului.
    8. Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate trebuie conturată în raport cu statuările anterioare ale instanţei de contencios constituţional faţă de prevederile legale criticate. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (spre exemplu, Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, şi Decizia nr. 654 din 8 noiembrie 2016, precum şi Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, Decizia nr. 536 din 6 iulie 2016), prin care s-au respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate. Reţine că aceste statuări, evident, nu pot împiedica o reevaluare a principiului proporţionalităţii măsurii de pierdere a mandatului primarului pentru condamnări privind unele infracţiuni săvârşite din culpă, analiză realizată din perspectiva art. 16 alin. (1) cu trimitere indirectă la prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, dacă se va considera de către Curtea Constituţională că în cadrul argumentelor reclamantului au fost aduse în discuţie elemente noi, care să justifice o reconsiderare a jurisprudenţei sale din perspectiva caracterului necesar, proporţional şi nediscriminatoriu care trebuie să privească orice măsură de restrângere a exerciţiului oricărui drept.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, susţinerile avocatului autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    13. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) şi h) din partea IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii produc efecte juridice prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 şi în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se reţină ca obiect al excepţiei aceste dispoziţii de lege, care au următorul cuprins:
    - Art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004: „Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [... ] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;“;
    – Art. 69 din Legea nr. 215/2001:
    "(1) Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.
(2) Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii:
    a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;
    b) dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.
(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.
(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."


    14. Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓.
    15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, art. 2 pct. 1 şi art. 25 lit. c) din Pactul internaţional cu privire la drepturile politice şi civile, art. 2 pct. 1 şi art. 21 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 69 din Legea nr. 215/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu dispoziţiile din Constituţie invocate şi în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 26 septembrie 2016).
    17. Astfel, Curtea a constatat că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea li se adresează, şi anume primarilor care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale.
    18. Curtea a mai observat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunţându-se pe calea unei hotărâri prealabile, prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr 393/2004), în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81 şi 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a reţinut că, în cazul dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare“ şi că „dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate“.
    19. În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010, Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 26 septembrie 2016, Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016, şi Decizia nr. 654 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017.
    20. Distinct de acestea, referitor la invocarea unei pretinse discriminări sub aspectul cazurilor de încetare a mandatului primarilor în raport cu persoane care deţin alte funcţii publice, sau din perspectiva formelor de vinovăţie în cazul săvârşirii unor infracţiuni, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută. Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002), cu atât mai mult cu cât ipotezele juridice sunt diferite.
    21. De asemenea, prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu art. 21 din Constituţie, iar prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, precitate).
    22. Curtea a statuat că, în contextul reglementat de prevederile legale criticate, şi anume modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale. Totodată, Curtea a reţinut că, pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ, ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sub toate aspectele sale.
    23. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă prevederile din Constituţie şi din actele juridice internaţionale invocate.
    24. Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (l) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Salamaha în Dosarul nr. 2.756/86/2018 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016