Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 130 din 14 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a dispoziţiilor capitolului I lit. A pct. I, a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 130 din 14 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a dispoziţiilor capitolului I lit. A pct. I, a sintagmei "ale celorlalte organe ale unităţilor publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale" cuprinse în nota de subsol **) la pct. II al capitolului I lit. A, precum şi a dispoziţiilor capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 740 din 7 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Andreea Băjenaru.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. I lit. A, ale capitolului II subcapitolul I lit. A şi ale secţiunii II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Cristina Apostolescu şi alţii în Dosarul nr. 1.603/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.807D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 5 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.603/105/2018, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. I lit. A, ale capitolului II subcapitolul I lit. A şi ale secţiunii II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost invocată de reclamanta Cristina Apostolescu şi alţii într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ privind funcţionarii publici.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi sintagma „ale celorlalte organe ale unităţilor publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale“ din nota de subsol **) la pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale. Se arată că, potrivit capitolului I lit. A pct. I şi capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală este specifică pentru funcţii publice de stat, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, al Inspecţiei Muncii, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi structurilor subordonate, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, organismele intermediare pentru programele operaţionale, precum şi pentru funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici din cadrul instituţiei prefectului.
    6. Totodată, sub aceeaşi încadrare, legiuitorul a specificat la pct. 3 din nota la capitolul I lit. A pct. I că funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Apelor şi Pădurilor şi Ministerului Justiţiei, precum şi funcţionarii publici parlamentari din serviciile Parlamentului, cu excepţia celor prevăzuţi la pct. 2, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.
    7. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (denumită în continuare CNAS) a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 referitoare la încadrarea într-una dintre grilele de salarizare, menţionând că, atâta vreme cât în dreptul categoriilor cărora li se aplică salarii pentru personalul din administraţia publică centrală nu este prevăzută sintagma „şi instituţiilor aflate în subordine“, ca în cazul sporului pentru complexitate în muncă, atunci încadrarea trebuia să fie făcută pentru salarii prevăzute pentru unităţi teritoriale.
    8. Se susţine că această interpretare contravine scopului urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017, care priveşte eliminarea disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare, creşterea salariilor de bază mici cu un procent mai mare faţă de celelalte salarii de bază din grila de salarizare şi stabilirea aceluiaşi nivel de salarizare pentru funcţiile comune existente în cadrul familiilor ocupaţionale.
    9. Se arată că, interpretând sistematic norma care priveşte încadrarea în grilele de salarizare prin coroborare cu dispoziţiile art. 276, 277 şi 279 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 7 şi 8 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 116 din Constituţie şi plecând de la justificarea necesităţii înfiinţării organelor de specialitate de către administraţia publică centrală, în speţă Guvernul, înfiinţarea acestora fiind determinată în principal de complexitatea activităţii administraţiei publice la nivel central, casele judeţene de asigurări de sănătate sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale (Guvernul) care au drept scop executarea legii în judeţele ţării. În consecinţă, casele judeţene de asigurări de sănătate nu pot fi încadrate în rândul unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute de grila de salarizare „Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale“, şi nu sunt servicii publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, reglementate de Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
    10. În susţinerea criticii formulate, autorii excepţiei invocă mai multe temeiuri legale, aşa cum sunt art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
    11. În continuare, arată că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ţinând cont de faptul că, în cadrul dispoziţiilor acestei legi-cadru, în secţiunea unde se detaliază instituţiile publice teritoriale, nu se face referire directă la casele judeţene de asigurări de sănătate, rezultă că funcţiile publice din cadrul caselor de asigurări de sănătate devin funcţii publice de stat, astfel că la reîncadrarea angajaţilor conform prevederilor noii legi, acestora trebuia să li se acorde nivelul de salarizare corespunzător funcţiilor din administraţia publică centrală, şi nu teritorială.
    12. Autorii excepţiei susţin că încadrarea eronată făcută de CNAS aduce atingere şi altor prevederi legale, precum şi obiectivelor urmărite de legiuitor.
    13. Se susţine, de asemenea, că s-a creat o discriminare evidentă între salariaţii caselor de asigurări de sănătate şi cei ai CNAS, precum şi faţă de alte categorii de bugetari, neacordându-se majorarea drepturilor salariale cu 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru întreg personalul plătit din fonduri publice. Existenţa discriminării directe rezultă din dispoziţiile: art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare; ale art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care garantează dreptul la condiţii de muncă juste şi prielnice şi la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincţie; ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale Protocolului nr. 12 la această Convenţie, care interzic discriminările; ale art. 4 din Carta socială europeană revizuită, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; ale art. 5, 6, 8, ale art. 39 alin. (1) lit. a), ale art. 40 alin. (2) lit. c) şi f), ale art. 154 alin. (3), ale art. 165 şi 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; ale art. 20, ale art. 16 alin. (1), ale art. 53 şi art. 41 din Constituţie, care garantează aplicarea principiului nediscriminării şi în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conţinutul complex al dreptului constituţional la muncă şi care nu poate constitui obiectul unor limitări discriminatorii; ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
    14. Se invocă alte argumente ce ţin de evoluţia în timp a regimului juridic al caselor de asigurări de sănătate pentru a dovedi că atât funcţiile publice din cadrul CNAS, cât şi cele din cadrul caselor de asigurări de sănătate, în calitate de instituţii publice autonome de interes naţional, sunt funcţii publice de stat şi nu funcţii teritoriale, cum sunt considerate de CNAS.
    15. Se susţine că, în speţă, neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, deoarece funcţionarii CNAS nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupaţia acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este menţionată, în mod arbitrar, diferenţiat în altă grilă de salarizare, deşi calificările sunt identice.
    16. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I ale capitolului II subcapitolul I lit. A şi ale anexei nr. VIII secţiunea II la Legea-cadru nr. 153/2017. Dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următoarea redactare: „(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;“. În ceea ce priveşte dispoziţiile anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017, din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate se constată că autorii acesteia au în vedere, în realitate, dispoziţiile capitolului I lit. A - Salarizarea funcţionarilor publici, pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală, sintagma „ale celorlalte organe ale unităţilor publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale“ cuprinsă în nota de subsol **) la pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale din acelaşi capitol din anexă, precum şi dispoziţiile capitolului II lit. A - Salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora, pct. I. - Salarii pentru administraţia publică centrală.
    21. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la dispoziţiile art. 1 privind proprietatea din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară.
    23. Astfel, prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, analizând criticile potrivit cărora salarizarea personalului caselor de asigurări de sănătate se încadrează în grilele aplicabile personalului din unităţile teritoriale, şi nu în grilele aplicabile personalului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv cele corespunzătoare administraţiei publice centrale, Curtea, prin paragrafele 29-32 din decizia mai sus amintită, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile criticate cuprinse în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în mod distinct salarizarea funcţionarilor publici din administraţia publică centrală, din unităţile teritoriale şi salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate. Invocând cele reţinute anterior prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut că instituirea, prin prevederile de lege criticate, a unor reguli diferite aplicabile diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din aceeaşi lege-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.
    24. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.
    25. Cât priveşte modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici care îşi exercită raporturile de serviciu în casele judeţene de asigurări de sănătate în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, Curtea, prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, paragraful 37, apreciază că aceasta reprezintă o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar, în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.
    26. Tot prin Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022, antereferită, paragrafele 33-36, Curtea, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a constatat că aceasta priveşte speranţa autorului excepţiei de a obţine o remunerare egală cu cea a funcţionarilor publici din administraţia centrală, însă a apreciat că o astfel de speranţă nu poate fi considerată ca fiind „legitimă“ decât în măsura în care se întemeiază pe existenţa unei dispoziţii legale, a unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt temei juridic.
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Apostolescu şi alţii în Dosarul nr. 1.603/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispoziţiile capitolului I lit. A pct. I, sintagma „ale celorlalte organe ale unităţilor publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale“ cuprinsă în nota de subsol **) la pct. II al capitolului I lit. A, precum şi dispoziţiile capitolului II lit. A pct. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 130 din 14 martie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"