Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 128 din 20 martie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 128 din 20 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 594 din 12 iulie 2018

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ramona Elena Albu în Dosarul nr. 1.696/105/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.405D/2016.
    2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile Direcţia de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 769D/2017 şi 1.816D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Anca Anamaria Dobrescu şi Filofteia Bursuc în dosarele nr. 1.695/105/2016 şi nr. 5.607/105/2016 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi părţile Direcţia de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.405D/2016, 769D/2017 şi 1.816D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 769D/2017 şi 1.816D/2017 la Dosarul nr. 3.405D/2016, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.696/105/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Ramona Albu în cadrul unei acţiuni privind drepturi salariale.
    8. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.695/105/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, raportate la cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Anca Anamaria Dobrescu în cadrul unei acţiuni privind drepturi salariale.
    9. Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.607/105/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, raportate la cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filofteia Bursuc în cadrul unei acţiuni privind drepturi salariale.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a prevăzut o majorare cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, majorare raportată la nivelul acestor venituri acordat pentru luna septembrie 2015. Prin alin. (10) al aceluiaşi articol de lege, de la această majorare a fost exclus personalul din direcţiile de sănătate publică. Astfel, s-a creat o diferenţă flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleaşi atribuţii în cadrul funcţiilor pe care le îndeplinesc.
    11. Ulterior a fost adoptată Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, prin care s-au modificat parţial dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în sensul acordării majorării salariale de 25% şi pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.
    12. Cu toate acestea, autorii excepţiei consideră că discriminarea este perpetuată, întrucât majorarea este mai mare pentru categoriile de personal pentru care creşterea salarială se raportează la nivelul veniturilor acordate pentru luna septembrie 2015. Astfel, amintesc că în luna iulie 2015 a avut loc asimilarea acestor categorii de personal la funcţiile şi salariile personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, prin urmare, în luna septembrie 2015, au avut venituri mai mari faţă de luna iulie a aceluiaşi an. Pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică majorarea se aplică însă luându-se în calcul salariul de bază din luna iunie 2015, chiar dacă şi acestor categorii de salariaţi li s-a operat, în cursul lunii iulie 2015, asimilarea cu salariile personalului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, baza de calcul al majorării salariale este diferită, rezultând salarii mai mici decât cele pentru care baza de calcul este cuantumul veniturilor aferente lunii septembrie 2015.
    13. Autorii excepţiei consideră că nu se poate susţine că salariile lor au fost deja majorate prin aplicarea Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.7.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât la momentul aplicării dispoziţiilor ordinului amintit cuantumul salariilor lor a ajuns la un nivel pe care personalul Casei de Asigurări de Sănătate îl încasa deja de mai mulţi ani.
    14. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că personalul din direcţiile de sănătate publică, deşi este tratat diferit de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, nu este supus unei măsuri disproporţionate în raport cu scopul urmărit. Astfel, reglementarea criticată a fost impusă de raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, fapt ce a determinat instituirea unui tratament juridic distinct.
    15. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Guvernul, invocând cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 242 din 19 aprilie 2016, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    17. Avocatul Poporului, invocând aceeaşi decizie a instanţei de contencios constituţional, apreciază, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014 şi a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost introduse prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Acest din urmă act normativ a introdus alin. (13) la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.
    21. Curtea observă că, prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.696/105/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Examinând însă încheierea de sesizare, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de autorul excepţiei, precum şi opinia pe care instanţa de judecată a formulat-o cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că, în realitate, dispozitivul acestei încheieri conţine o eroare materială, excepţia de neconstituţionalitate referindu-se, în realitate, tot la dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din acelaşi act normativ, care au următorul conţinut:
    - Art. 1 alin. (5^5): „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“;
    – Art. 1 alin. (5^10): „Beneficiază de prevederile alin. (5^5) şi (5^6) personalul din reţeaua de medicină şcolară şi universitară, preşcolară şi antepreşcolară, asistenţă medicală comunitară, precum şi personalul altor unităţi sanitare şi medico-sociale publice.“;
    – Art. 1 alin. (13): „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“

    22. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 privind dreptul la muncă.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, şi Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, Curtea, referindu-se la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, a amintit cele statuate în jurisprudenţa sa, potrivit cărora „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. În acest sens a fost invocată Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005. În ceea ce priveşte salarizarea, Curtea a apreciat că un tratament juridic identic „apare ca un imperativ în situaţia în care categoriile de persoane comparate desfăşoară o muncă egală, în condiţii identice ori similare şi cu rezultate ori un impact comparabil, iar în situaţia în care aceste cerinţe nu sunt satisfăcute, o reglementare asemănătoare sub aspectul salarizării este o opţiune exclusivă a legiuitorului, motivată de diferite raţiuni obiective, dar care nu sunt un reflex al prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie“. Cât priveşte categoriile de persoane comparate de autorii excepţiei, respectiv personalul direcţiilor de sănătate publică, pe de o parte, şi personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, de cealaltă parte, Curtea a constatat că acestea au atribuţii diferite, îndeplinind sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. Astfel, a observat că, în ansamblul activităţilor prin care se asigură funcţionarea sistemului public de sănătate, personalul direcţiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici şi programe naţionale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea şi implementarea acţiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. De asemenea, Curtea a constatat că diferenţa de reglementare instituită de art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu reprezintă o excepţie în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, ci, dimpotrivă, reflectă opţiunea legiuitorului care, prin dispoziţiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, precum şi al celui din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate nu creează un regim juridic diferit între persoane aflate în situaţii identice ori analoage, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
    24. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor nr. 221 din 4 aprilie 2017, nr. 507 din 4 iulie 2017 şi nr. 387 din 6 iunie 2017 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    25. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la muncă, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu invocă aspecte distincte de cele analizate deja în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ramona Elena Albu, Anca Anamaria Dobrescu şi Filofteia Bursuc în dosarele nr. 1.696/105/2016, nr. 1.695/105/2016 şi nr. 5.607/105/2016 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice