Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 127 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 127 din 10 martie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 127 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 562 din 29 iunie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioana Chivu, Aurelia Liliana Cocolas, Maricica Tudorie, George Giugiuc, Mihaela Luminiţa Picioruş, Carmen Otilia Ionescu, Cornelia Tudor, Daniela Sterian, Mariana Vasilescu, Adina Gabriela Simici, Daniela Adam, Mihaela Epure, Liliana Joimirescu, Adela Necula, Constanţa Iuliana Joimirescu şi Marcela Cojocaru în Dosarul nr. 681/113/2018 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.745D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi solicită judecarea cauzei şi în lipsă.
    4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 116D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Monica Alexe, Marina Ana, Felicia-Carmen Aschilean, Liana Bar, Virgil-Alin Bocoş, ClaudiaDiana Brânduşan, Maria Cărlan, Felicia-Cristina Cîmpean, Monica Colceriu, Margareta-Erika Darwazeh, Tavifta Isac, Liliana Fodor, Augusta-Lucia Ghişa, Daniela-Marioara Groza, Teodora-Lucreţia Nuţ, Paloczi-Foszto Krisztina-Hajnal, Renata-Ioana Pintican, Ioana-Anamaria Pîrv, LilianaDoinaCarmencita Poliopol, Maria Pop, Adina-Maria Pop, Marius-Alin Popa, Luminiţa-Maria Popiţa, Eliza-Cristina Sabău, Amalia-Jana Stoia, Cristian-Doru Tomuş, Letiţia-Claudia Vana şi Mirela Vanea în Dosarul nr. 1.176/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 116D/2019 la Dosarul nr. 1.745D/2018, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, de vreme ce prevederile legale criticate sunt expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar Constituţia nu garantează dreptul la un anumit cuantum al salariului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 681/113/2018, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ioana Chivu, Aurelia Liliana Cocolas, Maricica Tudorie, George Giugiuc, Mihaela Luminiţa Picioruş, Carmen Otilia Ionescu, Cornelia Tudor, Daniela Sterian, Mariana Vasilescu, Adina Gabriela Simici, Daniela Adam, Mihaela Epure, Liliana Joimirescu, Adela Necula, Constanţa Iuliana Joimirescu şi Marcela Cojocaru într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.
    9. Prin Încheierea din 3 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.176/117/2018, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Monica Alexe, Marina Ana, Felicia-Carmen Aschilean, Liana Bar, Virgil-Alin Bocoş, Claudia-Diana Brânduşan, Maria Cărlan, Felicia-Cristina Cîmpean, Monica Colceriu, Margareta-Erika Darwazeh, Tavifta Isac, Liliana Fodor, Augusta-Lucia Ghişa, Daniela-Marioara Groza, TeodoraLucreţia Nuţ, Paloczi-Foszto Krisztina-Hajnal, Renata-Ioana Pintican, Ioana-Anamaria Pîrv, Liliana-Doina-Carmencita Poliopol, Maria Pop, Adina-Maria Pop, Marius-Alin Popa, Luminiţa-Maria Popiţa, Eliza-Cristina Sabău, Amalia-Jana Stoia, Cristian-Doru Tomuş, Letiţia-Claudia Vana şi Mirela Vanea într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece abrogarea dispoziţiilor indicate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice are drept consecinţă retrogradarea autorilor excepţiei pe grila salarială. Astfel, în mod discriminatoriu, le sunt afectate salariile în raport cu alţi funcţionari publici din aceeaşi categorie socioprofesională cu funcţii similare sau identice. În acest sens, se susţine că dispoziţiile legale abrogate eliminau inechităţile şi discriminarea între anumite categorii de bugetari şi recunoşteau un anumit cuantum al drepturilor salariale, astfel că aceste drepturi au caracterul de „bun“ protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    11. Autorii excepţiei mai susţin că nu se respectă principiul egalităţii, deoarece, deşi munca salariaţilor din cadrul direcţiilor judeţene sau regionale de statistică este aceeaşi cu cea a celor din Institutul Naţional de Statistică (INS), salarizarea este diferită, diferenţa bazându-se pe un unic criteriu, cel teritorial, al locului muncii. Or, acest criteriu nu este unul obiectiv, de natură să justifice tratamentul juridic diferenţiat. Sistemul statistic naţional se desfăşoară prin INS şi prin direcţiile sale, fiind în subordinea Guvernului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale. Mai mult, caracterul unitar de tratare a personalului din întregul aparat al statisticii oficiale din România rezultă atât din Legea nr. 226/2009 a organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România, cât şi din Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Statistică. Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată tocmai pentru a elimina discriminările din sistemul bugetar de salarii. Cu toate acestea, prevederile legale criticate discriminează categoria personalului direcţiilor judeţene/ regionale de statistică faţă de categoria personalului din cadrul INS sau faţă de personalul din celelalte instituţii din subordinea Guvernului sau din celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Astfel, dispoziţiile legale criticate au ca efect discriminarea autorilor excepţiei atât din perspectiva cuantumului salariilor (sens în care salariile din grila centrală prevăzute de legea-cadru în anexa nr. VIII, capitolul I, lit. A, pct. I pe anul 2022 sunt superioare celor din cadrul grilei teritoriale, prevăzute în anexa nr. VIII, capitolul I, lit. A, pct. II), cât şi prin prisma acordării majorării de 15% pentru complexitatea muncii.
    12. În opinia autorilor excepţiei, are loc o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă, se încalcă egalitatea între cetăţeni pe baza unui criteriu teritorial - cel al locului de muncă -, chiar dacă felul muncii, funcţia, vechimea în muncă, nivelul de studii, categoria socioprofesională sunt identice sau similare. Se arată că în alte instituţii s-au asimilat salariile de bază din cadrul direcţiilor judeţene cu cele din grila centrală (spre exemplu, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară, Agenţia Naţională pentru Reforma Fiscală).
    13. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dreptul la salariu şi egalitatea în drepturi şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.
    14. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că legiuitorul poate reglementa în orice fel salarizarea unei categorii de funcţionari, dreptul la salariu fiind garantat, iar nu cuantumul acestuia.
    15. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 şi reţine că nivelul salariului nu este unul garantat şi protejat prin Constituţie, iar dreptul legiuitorului de a legifera, respectiv de a abroga anumite dispoziţii legale nu echivalează cu încălcarea Constituţiei. Altfel, interpretarea contrară ar fi că legiuitorul nu ar putea niciodată să intervină şi să modifice o dispoziţie legală prin care, direct sau indirect, s-a stabilit un anumit drept salarial, dacă se are în vedere micşorarea acestuia, dar, dacă ar avea loc o majorare a salariului, atunci este posibilă modificarea legislativă, ceea ce nu poate fi acceptat. Stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale în sensul indicat de reclamanţi. Invocă, de asemenea, considerente reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, potrivit cărora: „Dreptul salarial este unul lunar, iar cuantumul său nu este prestabilit illo tempore de legea de salarizare sub care a fost emis actul iniţial prin care angajatul a intrat în raporturi de muncă“. Pentru personalul plătit din fonduri publice, contractele individuale de muncă şi deciziile de numire prin care este consfinţit/consfinţită salariul/indemnizaţia/solda sunt încheiate sau emise cu respectarea şi în temeiul prevederilor legii în vigoare la acel moment. Prin urmare, toate aceste acte juridice sunt subsecvente legii şi se supun acesteia; prevederile lor nu au existenţă de sine stătătoare, ci sunt guvernate de lege, angajatorul acţionând în baza şi în temeiul legii. Totodată, instanţa judecătorească reţine că sistemul public de salarizare vizează retribuirea tuturor categoriilor de personal din sfera publică, iar criteriul esenţial pe care legiuitorul îl are în vedere în determinarea cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei diferitelor categorii de personal este existenţa unei anumite omogenităţi între atribuţiile şi îndatoririle subiectelor care alcătuiesc respectivele categorii.
    16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, notele scrise depuse de autorii excepţiei în Dosarul nr. 1.745D/2018, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...)
    11. cap. I, cuprinzând art. 1-13, şi art. 32, 32^1 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare;“.
    20. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în Constituţie la art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
    21. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la muncă, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării, precum şi Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă norme de abrogare a unor dispoziţii cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv a art. 32 din ordonanţa menţionată, care stabilea că: „Salarizarea personalului Institutului Naţional de Statistică, inclusiv a personalului din direcţiile regionale şi judeţene de statistică, se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Secretariatului General al Guvernului.“
    23. Sub acest aspect, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că prevederile legale criticate vizează deopotrivă, în mod egal, atât personalul INS, cât şi personalul din direcţiile regionale şi judeţene de statistică, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale ale întregului personal menţionat sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în legea menţionată, astfel cum dispune art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, Curtea constată că principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat sub niciun aspect.
    24. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând o pretinsă discriminare a personalului din direcţiile judeţene şi regionale de statistică faţă de personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai statuat că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997).
    25. Totodată, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant faptul că nu constituie discriminare dacă, prin prisma unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile.
    26. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    27. În consecinţă, Curtea constată că abrogarea, prin dispoziţiile de lege criticate, a regulilor referitoare la salarizarea personalului din Institutul Naţional de Statistică şi din direcţiile judeţene şi regionale de statistică care funcţionează în subordinea acestuia reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice. Legiuitorul este, aşadar, în drept să modifice sistemul de salarizare existent şi să îl înlocuiască cu unul nou, considerat adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp, fără a fi încălcat principiul egalităţii în drepturi.
    28. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 privind dreptul la muncă şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi a art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocat prin prisma art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că aceste prevederi nu se opun competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare. Astfel, protecţia acordată drepturilor salariale prin art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se întinde în timp atât cât subzistă temeiul şi baza legală a acordării lor. În consecinţă, dispoziţiile constituţionale antereferite şi cele din actele juridice internaţionale invocate nu sunt încălcate, de vreme ce acestea nu garantează dreptul persoanei de a obţine pe viitor un anumit cuantum al salariului.
    29. În raport cu cele enunţate, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice.
    30. În fine, Curtea precizează că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici care îşi exercită raporturile de serviciu în direcţiile regionale sau judeţene de statistică, ce funcţionează în subordinea Institutului Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale de specialitate, în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă în exclusivitate o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate, exercitat de Curtea Constituţională.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Chivu, Aurelia Liliana Cocolas, Maricica Tudorie, George Giugiuc, Mihaela Luminiţa Picioruş, Carmen Otilia Ionescu, Cornelia Tudor, Daniela Sterian, Mariana Vasilescu, Adina Gabriela Simici, Daniela Adam, Mihaela Epure, Liliana Joimirescu, Adela Necula, Constanţa Iuliana Joimirescu şi Marcela Cojocaru în Dosarul nr. 681/113/2018 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi de Monica Alexe, Marina Ana, Felicia-Carmen Aschilean, Liana Bar, Virgil-Alin Bocoş, Claudia-Diana Brânduşan, Maria Cărlan, Felicia-Cristina Cîmpean, Monica Colceriu, Margareta-Erika Darwazeh, Tavifta Isac, Liliana Fodor, Augusta-Lucia Ghişa, Daniela-Marioara Groza, Teodora-Lucreţia Nuţ, Paloczi-Foszto Krisztina-Hajnal, Renata-Ioana Pintican, Ioana-Anamaria Pîrv, Liliana-Doina-Carmencita Poliopol, Maria Pop, Adina-Maria Pop, Marius-Alin Popa, Luminiţa-Maria Popiţa, Eliza-Cristina Sabău, Amalia-Jana Stoia, CristianDoru Tomuş, Letiţia-Claudia Vana şi Mirela Vanea în Dosarul nr. 1.176/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016