Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 126 din 11 martie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 126 din 11 martie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 666 din 16 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache  │- preşedinte           │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător            │
│Ciochină       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian       │- judecător            │
│Deliorga       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător            │
│Licu           │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător            │
│Scântei        │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător            │
│Stanciu        │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina   │- judecător            │
│Tănăsescu      │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly   │-                      │
│               │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, obiecţie formulată de Avocatul Poporului.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.471 din 7 noiembrie 2024 şi constituie obiectul Dosarului nr. 3.458A/2024.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului invocă încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie referitoare la imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare. Se arată că, în considerarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, este necesar ca iniţiatorii legii să solicite Guvernului fişa financiară, iar netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către Guvern nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare. Din examinarea procesului legislativ se observă că Guvernul a fost pus în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de a întocmi fişa financiară în termenul legal de 45 de zile. Astfel, fişa financiară a fost solicitată în data de 7 octombrie 2024, termenul pentru transmiterea fişei financiare împlinindu-se în data de 20 noiembrie 2024. Cu toate acestea, propunerea legislativă a fost adoptată în data de 5 noiembrie 2024, cu mult înainte ca termenul în care Guvernul putea întocmi fişa financiară să se fi împlinit. În atare situaţie, se apreciază că îndeplinirea formală de către iniţiator a obligaţiei de a solicita fişa financiară, fără a aştepta împlinirea termenului de 45 de zile care să permită Guvernului să întocmească fişa financiară, echivalează cu nerespectarea art. 138 alin. (5) din Constituţie.
    4. Chiar dacă punctul de vedere al Guvernului, transmis în aplicarea art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie, nu constituie o fişă financiară în înţelesul art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală, totuşi, se remarcă o estimare a impactului bugetar generat de aplicarea propunerii legislative, care se bazează pe o variantă proprie de calcul realizată de Guvern. Astfel, potrivit estimării realizate de Guvern, impactul lunar generat de actualizarea soldei de grad este estimat la aproximativ 130 milioane lei, iar cel generat de actualizarea soldei de funcţie la aproximativ 240 milioane lei, ceea ce duce la un impact bugetar lunar total de aproximativ 370 milioane lei.
    5. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 138 alin. (5) din Constituţie nu se referă la existenţa in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci la faptul că acea cheltuială să fie previzionată în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat pentru a putea fi acoperită în mod cert în cursul anului bugetar. Or, în cazul de faţă, în opinia Avocatului Poporului, cheltuiala nu a fost previzionată în bugetul de stat, ceea ce denotă lipsa cooperării loiale între Parlament şi Guvern.
    6. Referitor la încălcarea principiului legalităţii şi a principiului securităţii juridice se susţine că reglementarea unui termen nerezonabil, de doar 30 de zile, pentru punerea în aplicare a legii de către casele sectoriale de pensii, cu atât mai mult cu cât determinarea resurselor financiare presupune adoptarea unor acte administrative de suplimentare a bugetelor instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională care implică respectarea unor termene legale, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie. Suplimentarea bugetelor instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională presupune identificarea unor resurse bugetare echivalente a 370 milioane de lei lunar. Dacă art. II alin. (2) din redactarea adoptată la Camera Deputaţilor prevedea că fondurile necesare pentru plată, în anul 2024, a drepturilor de pensie reglementate de legea criticată se suportă din bugetele aprobate instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, art. II alin. (2) din redactarea adoptată la Senat prevede că acestea se suportă din bugetele instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Prin urmare, în Senat - Camera decizională, a fost eliminată condiţia preexistenţei unui buget aprobat.
    7. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a sancţionat legiuitorul ori de câte ori a reglementat măsuri legislative fără a fi însoţite de un termen rezonabil care să permită autorităţilor să aplice legea, astfel încât scopul acesteia să fie atins. Aşa cum reţine Guvernul în punctul său de vedere, ultimele recalculări şi actualizări ale pensiilor militare corespunzătoare datelor de 1 ianuarie 2016 şi 30 iunie 2017 au durat, fiecare dintre acestea, aproximativ 2 ani, în condiţiile în care exista baza de date cu elementele bazei de calcul şi a fost suplimentat substanţial numărul de persoane dedicate realizării acestei operaţiuni. Se arată că actualizarea pensiilor militare presupune o activitate laborioasă, cu atât mai mult cu cât în plată există beneficiari cu situaţii juridice diferite, pentru care baza de calcul a pensiei aflate în plată este diferită (pensii stabilite în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, abrogată în prezent, care nu au evidenţiate în cuantumul pensiei solda de funcţie şi solda de grad ca elemente distincte şi nu se poate determina un cuantum al acestora, având în vedere că pensia s-a stabilit cu luarea în considerare a veniturilor din întreaga perioadă de activitate, pensii stabilite prin actualizarea veniturilor cu indicele preţurilor de consum lunar şi care pot avea în baza de calcul luni în care au existat funcţii diferite şi grade diferite, pensii stabilite prin actualizarea soldelor brute din 6 luni de activitate).
    8. Menţionează, totodată, faptul că adoptarea unor modificări legislative având ca obiect Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat pune în discuţie respectarea de către România a principiului ireversibilităţii reformelor reglementat de art. 24 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, potrivit căruia atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor şi a ţintelor presupune că măsurile legate de jaloanele şi ţintele care anterior au fost atinse în mod satisfăcător nu au fost revocate de statul membru în cauză. Consecinţa nerespectării acestui principiu este suspendarea plăţii integrale sau parţiale a contribuţiei financiare şi, după caz, a împrumutului. Suspendarea se revocă numai în cazul în care statul membru în cauză a luat măsurile necesare pentru a asigura atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor şi a ţintelor prevăzute în decizia de punere în aplicare a Consiliului.
    9. Referitor la nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, Avocatul Poporului arată că actualizarea drepturilor de pensie nu se aplică pensionarilor militari care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, precum şi celor care au calitatea de parlamentar, pe perioada exercitării acestor funcţii. Se creează, astfel, un tratament juridic diferenţiat, în cadrul aceleiaşi categorii, şi anume pensionarii militari, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă. Avocatul Poporului apreciază că nu există nicio raţiune pentru crearea unui tratament discriminatoriu între beneficiarii pensiilor militare, cu atât mai mult cu cât din conţinutul proiectului de lege sau al expunerii de motive (aceasta din urmă justifică excluderea ca fiind necesară pentru a evita conflictele de interese şi pentru a asigura imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice, garantând astfel integritatea şi transparenţa în aplicarea legii) nu pot fi desprinse raţiuni evidente şi pertinente care să justifice diferenţa de tratament instituită între pensionarii beneficiari ai aceluiaşi tip de pensii. Avocatul Poporului susţine că discriminarea instituită prin norma legală exclude total anumite categorii de persoane, beneficiare ale aceluiaşi drept de pensie militară de stat, de la dreptul de a le fi actualizate pensiile şi, prin urmare, de la drepturile şi speranţa legitimă de care se bucură toţi ceilalţi aflaţi în situaţii similare, cu încălcarea unuia dintre principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat enunţat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume a principiului egalităţii, definit ca fiind acela prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul de pensii militare de stat un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.
    10. Referitor la pretinsa nerespectare a art. 47 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legii criticate referitoare la actualizarea cuantumului pensiilor militare aflate în plată prin excepţie de la prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, care consacră principiul potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul, nu urmează concepţia generală reţinută în mod constant de instanţa de contencios constituţional privind cuantumul pensiei, astfel că, în lipsa stabilirii unui plafon maximal al cuantumului pensiei, aceste pensii pot ajunge să depăşească cu mult cuantumul venitului.
    11. În sensul criticilor de neconstituţionalitate formulate, Avocatul Poporului invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    12. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.
    13. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    14. Se arată că sunt neîntemeiate susţinerile Avocatului Poporului privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare, precum şi că Guvernul ar fi fost pus în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de a întocmi fişa financiară în termenul legal de 45 de zile.
    15. Contrar celor precizate de către autorul sesizării, din consultarea fişei iniţiativei legislative reiese că, prin Adresa nr. B447, la data de 16 septembrie 2024, Senatul a transmis Guvernului propunerea legislativă în vederea obţinerii punctului de vedere al acestuia, precum şi a fişei financiare, fără a primi un răspuns. Totodată, la data de 7 octombrie 2024, Camera Deputaţilor a transmis, de asemenea, propunerea legislativă Guvernului, în vederea primirii aceloraşi documente, fiind primit ulterior doar punctul de vedere al Guvernului asupra propunerii legislative înregistrate ca Pl-x 540/2024. Potrivit art. 15 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative/măsuri/politici a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, Guvernul are obligaţia de a întocmi şi de a transmite Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării, o fişă financiară, care va respecta condiţiile prevăzute de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010. Referitor la criticile formulate, preşedintele Camerei Deputaţilor învederează că în numeroase rânduri Curtea a precizat prin jurisprudenţa sa faptul că întocmirea fişei financiare este în sarcina Guvernului şi nu reprezintă o obligaţie pentru membrii Parlamentului. Totodată, netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către autoritatea publică - titular al obligaţiei de a întocmi acest document - nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare. Potrivit art. 186 alin. (4) şi (5) din Regulamentul Senatului, republicat - Senatul fiind Cameră decizională cu privire la legea criticată -, transmiterea solicitării fişei financiare către Guvern este obligatorie în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, autorităţile vizate - respectiv Guvernul - fiind obligate să răspundă în termen de cel mult 10 zile. Potrivit aceloraşi dispoziţii regulamentare, în situaţii excepţionale în care răspunsul necesită date suplimentare, acestea au obligaţia de a declara în scris că interesul public nu le permite să răspundă la timp şi de a solicita un termen suplimentar, care nu poate depăşi 30 de zile. Învederând faptul că legea criticată a fost adoptată în procedură de urgenţă, în susţinerea punctului său de vedere, preşedintele Camerei Deputaţilor invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 767 din 14 decembrie 2016, paragrafele 39-40.
    16. Prin urmare, se susţine că termenul scurs între momentul transmiterii primei solicitări privind fişa financiară, adresată Guvernului de către Parlament - 16 septembrie 2024 - şi data adoptării legii de către Senat, în calitate de Cameră decizională, respectiv 4 noiembrie 2024, depăşeşte atât termenul regulamentar de „cel mult 10 zile“, prevăzut de art. 186 alin. (5) din Regulamentul Senatului, republicat, cât şi pe cel de 45 de zile de la data solicitării, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
    17. Cât priveşte critica referitoare la lipsa de previzionare în bugetul de stat a cheltuielilor generate de eventuala punere în aplicare a dispoziţiilor legii deduse controlului de constituţionalitate şi care, în opinia autorului, „denotă lipsa cooperării loiale între Parlament şi Guvern“, se solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată. Adoptarea de către Parlament a legii criticate în cursul lunii noiembrie, anterior momentului adoptării legii bugetului de stat pe anul 2025, creează premisele intrării acesteia în fondul activ al legislaţiei până la sfârşitul anului în curs, transferând, implicit, momentul aplicării noilor dispoziţii legale ce implică cheltuieli bugetare în cadrul exerciţiului bugetar următor, fapt ce goleşte de conţinut critica formulată.
    18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, formulată prin prisma faptului că aplicarea legii criticate ar conduce la un cuantum al pensiei care depăşeşte media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul, se apreciază că nu se poate reţine această critică. Se precizează faptul că legea în discuţie instituie dreptul beneficiarilor pensiilor militare la actualizarea cuantumului acestora, având în vedere realitatea economico-socială, fără ca intervenţia legiuitorului să vizeze modificarea vreunei norme în vigoare şi deci, pe cale de consecinţă, nici a celor referitoare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor militare, prevăzute la art. 28 din Legea nr. 223/2015. Actualizarea cuantumului pensiei militare de stat nu are semnificaţia unei recalculări, ci, reflectând întocmai voinţa şi dreptul legiuitorului primar de eliminare a inechităţilor din sistem, se face, potrivit legii, prin raportare la drepturile stabilite prin ultima decizie de pensionare. Se apreciază că, în condiţiile în care prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc rolul Parlamentului de organ „reprezentativ suprem al poporului“, competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale. Într-o viziune contrară, Parlamentul, deşi are calitatea de „autoritate legiuitoare a ţării“, nu îşi poate îndeplini rolul constituţional atribuit de legiuitorul constituant cu caracter exclusiv, aflându-se astfel în imposibilitatea de a interveni în mod concret asupra unor dispoziţii normative în vigoare, statuate printr-o normă juridică cu caracter infraconstituţional, care ar deveni în acest mod imuabile, ceea ce este inadmisibil într-o societate în schimbare, care se confruntă cu situaţii complexe în această perioadă.
    19. Criticile referitoare la încălcarea egalităţii în drepturi sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât excluderea pensionarilor militari care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, cât şi celor care au calitatea de parlamentar, pe perioada exercitării acestor funcţii de la actualizarea drepturilor de pensie, rezidă în însăşi preocuparea legiuitorului primar de a evita conflictele de interese, în scopul asigurării imparţialităţii în exercitarea funcţiilor publice, al garantării integrităţii şi transparenţei în aplicarea legii. Prin raportare la anumite condiţionalităţi expres prevăzute de lege (pe perioada exercitării, de către pensionarul militar, a funcţiei de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau a altei funcţii asimilate acestora, ori a calităţii de parlamentar), se justifică raţional şi obiectiv instituirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte aplicarea, în condiţii diferite, a măsurii mai sus menţionate. În sensul celor de mai sus, sunt invocate considerente de principiu din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi.
    20. Cu privire la criticile aduse dispoziţiilor art. II alin. (1) din legea criticată se arată că acestea sunt simple alegaţii, neputând fi reţinute ca argumente în sprijinul ideii neconstituţionalităţii legii. Astfel, referitor la termenul de 30 de zile invocat în speţă, se susţine că necesitatea aplicării cu celeritate a noilor reglementări privind actualizarea pensiilor militare este izvorâtă din însăşi raţiunea iniţierii demersului legislativ, respectiv din imperativul eliminării cât mai rapide a inechităţilor existente în practică în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor militare raportat la perioada în care au fost deschise drepturile de pensie respective, „în vederea respectării principiilor egalităţii şi al recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite pe perioada carierei“ de către beneficiarii pensiilor reglementate de Legea nr. 223/2015. În plus, astfel cum rezultă din fişa iniţiativei legislative, aceasta a fost dezbătută şi adoptată de fiecare din cele două Camere parlamentare în procedură de urgenţă, din aceleaşi raţiuni impuse de necesitatea corectării cât mai rapide a discrepanţelor apărute în sistemul de pensii militare între cuantumurile primite de cei pensionaţi în urmă cu mai mult de 10 ani şi cei ale căror drepturi la pensia militară au fost stabilite în ultimii ani. Prin urmare, legea criticată răspunde exigenţelor privind claritatea şi previzibilitatea la edictarea normelor juridice.
    21. Cât priveşte susţinerile referitoare la faptul că legea criticată pune în discuţie nerespectarea de către România a principiului ireversibilităţii reformelor, reglementat de art. 24 din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, se arată că acestea nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate.
    22. Preşedintele Senatului apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.
    23. Se arată că obiecţia a fost formulată în afara termenului de protecţie, aşadar, în interiorul termenului în care Preşedintele României avea competenţa constituţională de a promulga legea criticată. Prin urmare, din această perspectivă, se consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    24. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 138 alin. (5) din Constituţie, privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare, se arată, în esenţă, că pentru a respecta principiul cooperării loiale între Parlament şi Guvern şi pentru a proteja plenitudinea de competenţă în materie de legiuitor primar a Parlamentului României, Curtea Constituţională a sancţionat în jurisprudenţa sa doar comportamentul neloial al Parlamentului rezultat din nesolicitarea fişei financiare Guvernului, atunci când solicitarea este obligatorie întrucât se propun iniţiative legislative care antrenează cheltuieli bugetare suplimentare. În acest context, consideră că instanţa de contencios constituţional ar trebui să respingă ca neîntemeiate argumentele autorului sesizării cu privire la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, întrucât iniţiatorii au solicitat fişa financiară Guvernului înainte de adoptarea legii, iar legea supusă controlului de constituţionalitate cuprinde în mod expres sursa de finanţare în mod real aptă să acopere cheltuiala în condiţiile legii bugetare, toate celelalte aspecte invocate de autorul sesizării constituindu-se în critici privind oportunitatea măsurilor legislative, aspecte care nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate.
    25. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 47 alin. (2) din Constituţie se învederează că Avocatul Poporului amalgamează o serie de argumente pentru a justifica încălcarea acestor norme constituţionale. Arată, astfel, că legea criticată nu schimbă elementele fundamentale care constituie dreptul efectiv la pensie militară de stat: vârsta standard de pensionare, vechimea minimă necesară sau baza de calcul. Menţionează că ceea ce se reglementează prin legea criticată este o procedură de actualizare a pensiilor militare de stat aflate în plată, prin raportare la majorarea soldei de grad/salariului gradului profesional şi/sau soldei de funcţie/salariului de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a drepturilor băneşti, care fac parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, conform legii, şi valorificate în ultima decizie de pensie. Această actualizare a pensiilor militare de stat (pensie de serviciu prin excelenţă) nu contravine însă principiului conform căruia „cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat“ (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.234 din 6 octombrie 2009). Chiar dacă prin actualizarea reglementată de legiuitor se ajunge la un cuantum net al pensiei în plată mai mare decât venitul obţinut la momentul stabilirii pensiei, prin raportare la modul de calcul al pensiei, acest cuantum nu va putea depăşi venitul aflat în plată la momentul actualizării pensiei, potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a drepturilor băneşti. Ca atare, se consideră că legea criticată nu încalcă art. 47 din Constituţie.
    26. Cu privire la susţinerile privind pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, din perspectiva instituirii unei discriminări rezultate din faptul că legiuitorul a exceptat de la aceeaşi măsură legislativă criticată pensionarii militari care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, cât şi pe cei care au calitatea de parlamentar, exclusiv pe o perioadă determinată, anume pe perioada exercitării acestor funcţii, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
    27. Aplicând jurisprudenţa Curţii Constituţionale la conţinutul normativ al dispoziţiei criticate, rezultă două aspecte esenţiale. În primul rând, deosebirea de tratament juridic este fundamentată pe un criteriu obiectiv şi raţional. Astfel, criteriul utilizat de legiuitor pentru a institui o diferenţă de tratament este obiectiv pentru că vizează în mod clar şi precis doar funcţiile de demnitate publică din sfera autorităţii executive şi a celei legislative, funcţii eminamente politice, dobândite prin numire sau prin alegere, prin care se exercită autoritatea de stat. De asemenea, criteriul utilizat este şi raţional întrucât se justifică prin protejarea integrităţii statutului cadrelor militare, în sensul în care foştii militari care exercită o funcţie politică de demnitate publică la nivel guvernamental şi parlamentar nu ar trebui să beneficieze pe durata exercitării mandatului de demnitate publică de actualizarea pensiilor militare, pensii obţinute ca urmare a unui statut restrictiv care interzicea pentru militarii activi orice implicare în activităţi politice. Mai mult, indemnizaţiile pentru funcţiile de demnitate publică la nivelul autorităţilor publice centrale sunt plătite tot din fonduri publice, ceea ce justifică în mod rezonabil interdicţia de actualizare a pensiilor foştilor militari cât timp ocupă şi funcţii de demnitate publică la nivel de Parlament şi de Guvern. În al doilea rând, măsura este proporţională cu scopul urmărit şi temporară, doar pe durata exercitării funcţiei de demnitate publică prevăzută de lege. Preşedintele Senatului precizează că ceea ce se interzice pe perioada exercitării unei funcţii de demnitate publică de către un fost militar nu este însuşi dreptul la pensie, ci doar o componentă a dreptului de pensie, anume actualizarea cuantumului pensiei în funcţie de soldele de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie aflate în plată pentru militarii activi.
    28. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului legalităţii şi a principiului securităţii juridice, se apreciază că argumentele Avocatului Poporului vizează exclusiv aspecte de oportunitate şi de aplicare a prevederilor legii. Arată, în esenţă, că simplele critici privind dificultatea implementării unor dispoziţii legale sau aspectele care vizează oportunitatea adoptării unor măsuri legislative de către legiuitorul primar nu reflectă principiul securităţii raporturilor juridice, ca element al principiului legalităţii. Învederează, de asemenea, că autorul sesizării nu a formulat niciun argument din care să rezulte că normele criticate însele sunt lipsite de precizie, claritate şi predictibilitate, de natură să afecteze principiul legalităţii în componenta sa privind securitatea raporturilor juridice. Menţionează, totodată, că Avocatul Poporului invocă un pseudoprincipiu de rang constituţional, rezultat dintr-o interpretare restrictivă a Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă. Or, aprecierea cu privire la respectarea sau nu a jaloanelor asumate prin PNRR nu este un aspect de constituţionalitate intrinsecă a legii şi nu este o chestiune care să vizeze competenţa Curţii Constituţionale, cu atât mai mult cu cât nu i s-a cerut, de fapt, prin sesizare, să verifice compatibilitatea normei de drept european invocată de Avocatul Poporului cu dispoziţiile legii supusă controlului de constituţionalitate. Prin urmare, argumentele formulate de autorul sesizării cu privire la pretinsa încălcare a principiului securităţii juridice şi a principiului legalităţii sunt neîntemeiate.
    29. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    30. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare, precum şi îndeplinirea formală de către iniţiator a obligaţiei de a solicita fişa financiară, fără a aştepta împlinirea termenului de 45 de zile care să permită întocmirea fişei financiare, se arată că Parlamentul a manifestat diligenţele impuse de derularea procedurii legislative, solicitând Guvernului fişa financiară, propunerea legislativă fiind adoptată după trecerea unui termen rezonabil de la această dată. De asemenea, Guvernul apreciază ca fiind neîntemeiate şi susţinerile Avocatului Poporului referitoare la îndeplinirea formală de către iniţiator a obligaţiei de a solicita fişa financiară, fără a aştepta împlinirea termenului de 45 de zile care să permită Guvernului să întocmească fişa financiară, în acest sens relevantă fiind jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie (a se vedea Decizia nr. 131 din 14 martie 2024, Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, Decizia nr. 903 din 16 decembrie 2020 şi Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007).
    31. Cu privire la critica formulată referitoare la nerespectarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, se arată că recalcularea pensiilor este o măsură care urmăreşte înlăturarea, în timp, a discrepanţelor inerente existente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări. Or, o asemenea operaţiune tehnică nu este de natură să contravină textului constituţional antereferit, fiind, în acelaşi timp şi conformă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    32. Referitor la critica formulată din perspectiva încălcării principiului egalităţii în drepturi, se consideră că legea criticată este în consonanţă cu acest principiu constituţional.
    33. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia legea criticată aduce atingere principiului legalităţii şi a principiului securităţii raporturilor juridice, se arată că, din analiza normelor criticate, rezultă un termen rezonabil pentru punerea în aplicare a legii de către casele sectoriale de pensii, în acord cu prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, în cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui act normativ sunt prevăzute norme de aplicare, în cuprinsul acestuia se va stabili termenul de elaborare a acestora şi data intrării lor în vigoare, care să nu depăşească, de regulă, 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ.
    34. În fine, referitor la invocarea pretinsei încălcări a art. 24 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, Guvernul o apreciază ca fiind neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, sau Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021). Prin prisma jurisprudenţei invocate, susţine că art. 148 din Constituţie nu atribuie prioritate de aplicare faţă de Constituţie Planului naţional de redresare şi rezilienţă transmis Comisiei Europene, aprobat pe 29 octombrie 2021 prin Decizia Consiliului UE şi intrat în vigoare la data de 3 noiembrie 2021.
    35. La dosarul cauzei, persoane fizice şi juridice au depus, în calitate de amicus curiae, înscrisuri prin care, în esenţă, solicită respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate.
    36. La termenul de judecată fixat pentru data de 17 decembrie 2024, Curtea a dispus, succesiv, amânarea dezbaterilor asupra cauzei pentru datele de 18 februarie 2025, 25 februarie 2025 şi 11 martie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    37. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie Legea pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, acestea vizează art. I (cu referire la art. 59^1 şi 59^2), precum şi legea în ansamblul său, care are următorul cuprins:
    "ART. I
    După articolul 59 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se introduc trei noi articole, art. 59^1-59^3, cu următorul cuprins:
    ART. 59^1
    Cuantumul pensiilor militare de stat aflate în plată se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în procentajele stabilite la art. 29 şi 30 şi art. 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de stabilire a pensiei militare, inclusiv prin excepţie de la prevederile art. 60, potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi a mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a drepturilor băneşti, care fac parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, conform legii şi valorificate în ultima decizie de pensie.
    ART. 59^2
    În cazul în care, în urma actualizării, rezultă o pensie mai mică decât cea aflată în plată, atunci se va menţine suma în plată.
    ART. 59^3
    Prevederile art. 59^1 nu se aplică pensionarilor militari care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, cât şi celor care au calitatea de parlamentar, pe perioada exercitării acestor funcţii.
    ART. II
    (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, casele de pensii sectoriale actualizează din oficiu toate pensiile militare aflate în plată, cu majorările soldei de grad/salariului gradului profesional şi/sau soldei de funcţie/salariului de funcţie care au avut loc în perioada 2015-2024, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la art. I din prezenta lege.
    (2) Fondurile necesare pentru plata în anul 2024 a drepturilor prevăzute la art. I din prezenta lege se suportă din bugetele instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională."

    38. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi securităţii juridice, ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în drepturi, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie al cetăţenilor, precum şi ale art. 138 alin. (5) privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    39. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale obiecţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, cât şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea dea treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, şi nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27).
    40. Curtea urmează să constate că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Avocatul Poporului.
    41. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
    42. Din coroborarea informaţiilor cuprinse în fişele legislative publicate pe paginile celor două Camere ale Parlamentului, rezultă că legea criticată a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, în procedură de urgenţă, în data de 20 octombrie 2024, după care a fost trimisă Senatului, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, în procedură de urgenţă, la data de 4 noiembrie 2024. În data de 5 noiembrie 2024, legea a fost depusă la Secretarul general al Senatului şi, respectiv, al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 7 noiembrie 2024, aşa încât Curtea urmează să constate că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în afara termenului de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără ca legea să fi fost între timp promulgată. Această împrejurare se încadrează în cea de-a doua ipoteză din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, astfel că, întrucât termenul de protecţie nu este unul de decădere, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă.
    43. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea urmează să constate că aceasta vizează o lege care nu a fost încă promulgată, astfel că poate forma obiectul controlului de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie.
    44. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate

    (2.1.) Analiza constituţionalităţii legii, în ansamblul său, în raport cu art. 138 alin. (5) din Constituţie
    45. Principala critică se referă la faptul că, deşi solicitată fişa financiară, adoptarea legii a fost realizată în interiorul termenului în care Guvernul putea să comunice această fişă. În acest sens, se menţionează că fişa financiară a fost solicitată la data de 7 octombrie 2024, iar legea a fost adoptată, de Camera decizională, la data de 4 noiembrie 2024. Or, fişa financiară putea fi comunicată până pe data de 20 noiembrie 2024.
    46. Curtea observă că procesul legislativ cu privire la legea analizată a debutat cu depunerea propunerii legislative la Senat, aceasta fiind înregistrată la Biroul permanent al Senatului cu nr. 447 din 11 septembrie 2024. În şedinţa Biroului permanent al Senatului din 16 septembrie 2024 au fost solicitate (a) punctul de vedere al Guvernului şi informarea Guvernului asupra implicaţiilor bugetare şi (b) fişa financiară. La aceste solicitări nu a fost comunicat niciun răspuns din partea Guvernului.
    47. La data de 1 octombrie 2024, plenul Senatului a aprobat trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, ca urmare a primirii avizului Comisiei pentru constituţionalitate nr. 3.193 din 30 septembrie 2024. La 7 octombrie 2024, Camera Deputaţilor a transmis aceeaşi propunere legislativă Guvernului, solicitând punctul de vedere al acestuia (până la 30 octombrie 2024) şi fişa financiară (până la 20 noiembrie 2024). La aceste solicitări, Guvernul a transmis punctul său de vedere, care a fost înregistrat la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor la data de 25 octombrie 2024, însă a omis să transmită şi fişa financiară. La data de 29 octombrie 2024, propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaţilor, iar la 4 noiembrie 2024 de către Senat.
    48. Curtea observă că, în punctul său de vedere, Guvernul indică impactul bugetar al măsurilor preconizate în cuprinsul propunerii legislative supuse dezbaterii, respectiv (exprimate lunar): actualizarea soldei de grad - 130 milioane lei, actualizarea soldei de funcţie - 240 milioane lei, ceea ce înseamnă un impact bugetar total de 370 milioane lei/lună. Curtea reţine cu privire la impactul bugetar estimat că propunerea legislativă a fost adoptată de cele două Camere întro redactare diferită faţă de forma iniţiatorului care a fost avută în vedere la elaborarea punctului de vedere al Guvernului, în sensul că actualizarea nu mai priveşte toate pensiile militare, ci numai pe cele aflate în plată la data intrării în vigoare a legii analizate.
    49. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că fişa financiară nu trebuie confundată cu punctul de vedere emis de Guvern, cele două documente generate de Guvern având un regim juridic diferit şi, implicit, finalităţi diferite. Prin urmare, atunci când o propunere legislativă are implicaţii bugetare, Guvernul trebuie să prezinte ambele documente menţionate, aşadar atât punctul de vedere, cât şi fişa financiară (Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 februarie 2017, paragraful 60).
    50. Pentru a respecta procedura constituţională de adoptare a unui act normativ care implică o cheltuială bugetară, respectiv art. 138 alin. (5) din Constituţie, este suficient să se facă dovada că Guvernul a fost solicitat să transmită fişa financiară. Netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către autoritatea publică căreia îi incumbă obligaţia de a întocmi acest document nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare (Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 55). Lipsa răspunsului Guvernului la această solicitare nu este de natură să susţină neconstituţionalitatea actului adoptat (Decizia nr. 875 din 9 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 27 ianuarie 2021, paragraful 42). A ridica această competenţă a Guvernului la nivel de regulă constituţională implicit admisă de art. 138 alin. (5) din Constituţie ar echivala cu o condiţie potestativă pură în sensul că orice lege ce are implicaţii bugetare ar putea fi adoptată numai dacă Guvernul a întocmit şi a transmis Parlamentului fişa financiară. Or, dacă Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă/nu este de acord cu ea şi, prin urmare, nu transmite fişa financiară, nu poate bloca procesul legislativ printr-o atitudine omisivă (Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, precitată, paragraful 59).
    51. În cauza de faţă, Curtea constată că Senatul a solicitat Guvernului fişa financiară la data de 16 septembrie 2024. Având în vedere că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, în cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, fişa financiară în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării, ultima zi în care mai putea fi primită această fişă a fost 30 octombrie 2024. Propunerea legislativă a fost, însă, adoptată de Camera Deputaţilor, Cameră de reflecţie, în interiorul acestui termen (29 octombrie); totuşi, Senatul, Cameră decizională, a adoptato pe 4 noiembrie 2024, iar Guvernul nici în aceste condiţii nu a transmis fişa financiară. Ca atare, se poate constata că fişa financiară a fost solicitată, iar adoptarea propunerii legislative a fost realizată de către prima Cameră în interiorul termenului de comunicare a fişei, în timp ce cea de-a doua Cameră sesizată a adoptat-o după expirarea termenului în care Guvernul ar fi trebuit să comunice fişa financiară.
    52. Termenul de 45 de zile nu are, în sine, o natură constituţională, însă, solicitarea fişei financiare [care este, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, o expresie a art. 138 alin. (5) din Constituţie] presupune şi impune o finalitate eficientă de realizare a cererii astfel formulate, respectiv însăşi întocmirea şi depunerea fişei financiare; or, una dintre garanţiile sine qua non care asigură eficienţa cererii depuse este chiar existenţa unui termen în care să poată fi depusă fişa de către destinatarul ei, termen în care Parlamentul trebuie să se abţină de la luarea unei decizii. Prin urmare, atât timp cât solicitarea fişei are o relevanţă constituţională din perspectiva art. 138 alin. (5) din Constituţie, înseamnă că şi garanţiile de procedură asociate acesteia trebuie respectate pentru a permite realizarea finalităţii sale.
    53. În cauză, pe de o parte, nu se poate susţine că prima solicitare a fişei financiare de către Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, nu ar fi valabilă pe motiv că, ulterior, Senatul a aprobat trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată. Este adevărat că, după trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaţilor, aceasta din urmă a solicitat la rândul ei fişa financiară, însă niciuna dintre Camere nu a respectat termenul în care aceasta putea fi trimisă şi luată în dezbatere. Fiecare dintre cele două Camere a adoptat propunerea legislativă în interiorul termenului în care Guvernul era în drept să comunice fişa financiară solicitată pentru a doua oară. Însă, în condiţiile în care deja a fost solicitată fişa financiară, cea de-a doua solicitare nu poate produce consecinţe juridice de natură a anula efectele care decurg din prima solicitare formulată. Prin urmare, prima solicitare a fişei financiare este validă şi produce efecte juridice.
    54. Pe de altă parte, chiar dacă una dintre Camere (cea de reflecţie) nu a respectat termenul de 45 de zile în care Guvernul putea comunica fişa financiară în urma primei solicitări formulate (de Senat), cealaltă Cameră, cea decizională, a acoperit această neregularitate, întrucât a adoptat propunerea legislativă după 50 de zile de la formularea solicitării fişei financiare.
    55. În consecinţă, Curtea dă eficienţă juridică primei solicitări a fişei financiare, solicitare validă din toate punctele de vedere. Totodată, chiar dacă numai cea de-a doua Cameră (cea decizională) a aşteptat împlinirea termenului de comunicare a fişei financiare, Curtea constată că exigenţele procedurale implicite ale art. 138 alin. (5) din Constituţie au fost respectate în procesul de legiferare.

    (2.2.) Analiza constituţionalităţii art. I (cu referire la art. 59^1) din lege în raport cu art. 47 alin. (2) din Constituţie
    56. Principala critică formulată priveşte faptul că pensiile vizate prin legea criticată vor avea un cuantum mai ridicat decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.
    57. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o asemenea opţiune legislativă, potrivit căreia pensia militară de stat stabilită şi actualizată, potrivit legii, nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei, este constituţională (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009). Din punctul de vedere al echităţii sociale, un asemenea principiu este justificat; totuşi, o adaptare normativă a acestuia raportat la condiţiile concrete existente nu poate conduce la încălcarea dreptului la pensie, măsura criticată fiind una favorizantă în raport cu acest drept. Prin urmare, textul de referinţă invocat, care protejează dreptul la pensie, nu poate susţine neconstituţionalitatea legii criticate din moment ce însăşi legea criticată acordă condiţii favorabile de actualizare a pensiilor unor persoane din sistemul pensiilor militare de stat.
    58. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că actualizarea unei pensii stabilite anterior poate determina un cuantum al pensiei mai mare decât solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, ca atare actualizarea se raportează întotdeauna la un cuantum al salariilor/soldelor prezente, aflate în plată la momentul actualizării (în aceleaşi condiţii de vechime, grad, funcţie). Prin urmare, sensul derogării de la art. 60 din Legea nr. 223/2015 se referă la solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, şi nu la solda/salariul de la data actualizării. Altfel, nu ar mai putea avea loc însăşi procesul de actualizare, existând o limitare permanentă în raport cu cuantumul soldei/salariului de la data ieşirii la pensie, ceea ce reprezintă o contradicţie în termeni, care exclude, practic, ideea de actualizare. Prin urmare, art. I (cu referire la art. 59^1) din lege nu încalcă art. 47 alin. (2) din Constituţie.

    (2.3.) Analiza constituţionalităţii art. I (cu referire la art. 59^1-59^3) şi art. II din lege în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie
    59. Se apreciază că exceptarea de la măsura actualizării pensiilor militare a persoanelor care deţin anumite demnităţi publice, pe perioada deţinerii acestor funcţii, este discriminatorie.
    60. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Aşadar, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23).
    61. Or, actualizarea unei pensii nu are nicio conexiune raţională şi logică cu funcţia, profesia, meseria sau ocupaţia pe care persoana respectivă o exercită ulterior ieşirii la pensie. Actualizarea este o operaţiune tehnică ce vizează menţinerea cuantumului pensiei militare obţinute la un nivel corelat cu solda sau cu alţi indici pe care legiuitorul decide să îi utilizeze în sistemul de pensii militare. Ea nu are nicio contingenţă cu activitatea ulterioară pe care respectiva persoană o desfăşoară. A condiţiona actualizarea de deţinerea sau nedeţinerea anumitor funcţii ulterior pensionării reprezintă o încălcare a principiului egalităţii, în componenta sa de discriminare, întrucât se valorifică un criteriu aleatoriu şi străin raportului de serviciu care a condus la obţinerea pensiei militare de stat. În consecinţă, art. I (cu referire la art. 59^3) din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    62. În continuare, Curtea reţine o altă încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie dintr-o altă perspectivă, necriticată de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate, dar care poate fi reţinută. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale stabileşte că, odată constatată neconstituţionalitatea unei prevederi legale, instanţa constituţională are competenţa de a se raporta şi la un alt text de referinţă aflat în legătură directă cu problema de drept constituţional analizată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, paragraful 56). În prezenta cauză nu este vorba de un text de referinţă diferit, este acelaşi text [art. 16 alin. (1)], dar cu o altă perspectivă de neconstituţionalitate asupra textului analizat, complementară criticii.
    63. Textul reglementează actualizarea pensiei miliare aflate în plată ori de cât ori se majorează solda/salariul personalului aflat în funcţie. Prin urmare, pensiile militare care vor fi obţinute după intrarea în vigoare a acestei legi vor fi indexate cu rata medie anuală a inflaţiei, ceea ce generează o discrepanţă între modul de actualizare a pensiei militare în funcţie de data ieşirii la pensie, în sensul că cei deja pensionaţi vor beneficia de o permanentă racordare la soldele/salariile celor în funcţie, iar cei ce se vor pensiona nu vor beneficia de acest sistem. Or, legiuitorul trebuie să asigure unitatea sistemului de pensii militare, şi nu să creeze vulnerabilităţi din perspectiva egalităţii în drepturi în cadrul sistemului. În loc să îmbine indexarea cu actualizarea pensiei, legea creează două regimuri juridice distincte de echilibrare a pensiilor militare în raport cu fluctuaţiile monetare, pe unele supunându-le indexării, iar pe altele actualizării. Nu este vorba doar de o diferenţă semantică între cei doi termeni, ci de regimuri juridice asociate acestora, care conduc la valorificarea în condiţii mai favorabile sau mai puţin favorabile a însuşi dreptului la pensie, fără a exista o justificare obiectivă şi raţională în acest sens. Evident, mecanismul de echilibrare mai puţin favorabil va determina o discriminare a persoanelor beneficiare ale acestuia, cu consecinţa încălcării egalităţii în drepturi. Ca atare, art. I (cu referire la art. 59^1) din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    64. Prin urmare, având în vedere cele expuse, Curtea constată că art. 16 alin. (1) din Constituţie este nesocotit dintr-o dublă perspectivă: a) prin exceptarea de la măsura actualizării a pensiilor militare ale căror beneficiari exercită anumite funcţii publice - art. I (cu referire la art. 59^3) din lege; b) prin reglementarea a două sisteme de echilibrare a pensiilor militare, cu regimuri juridice diferite, în funcţie de data intrării în vigoare a legii criticate - art. I (cu referire la art. 59^1) din lege.
    65. Ţinând seama de legătura intrinsecă şi indisolubilă a dispoziţiilor art. I (cu referire la art. 59^2) şi ale art. II din lege cu textele constatate ca fiind neconstituţionale, Curtea constată şi neconstituţionalitatea acestora.
    66. Având în vedere că întregul conţinut normativ al legii analizate este neconstituţional, Curtea constată că legea, în ansamblul său, este neconstituţională în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie.

    (2.4.) Analiza constituţionalităţii art. II în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie
    67. Se susţine că reglementarea unui termen extrem de scurt pentru punerea în aplicare a legii de către casele sectoriale de pensii contravine principiului legalităţii şi principiului securităţii juridice. În acest context, se arată că se afectează şi principiul ireversibilităţii reformelor reglementat de art. 24 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, potrivit căruia „Comisia evaluează, cu titlu preliminar, fără întârzieri nejustificate, în termen de cel mult două luni de la primirea cererii, dacă au fost atinse în mod satisfăcător jaloanele şi ţintele relevante stabilite în decizia de punere în aplicare a Consiliului menţionată la articolul 20 alineatul (1). Atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor şi a ţintelor presupune că măsurile legate de jaloanele şi ţintele care anterior au fost atinse în mod satisfăcător nu au fost revocate de statul membru în cauză. În scopul evaluării, se iau în considerare şi acordurile de tip operaţional menţionate la articolul 20 alineatul (6). Comisia poate beneficia de asistenţă furnizată de experţi“.
    68. Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că, întradevăr, termenul de implementare este unul scurt, ceea ce indică importanţa pe care legea o acordă măsurii actualizării pensiilor militare. Acest termen este unul de recomandare, astfel că, chiar dacă nu au fost emise toate deciziile de actualizare în cadrul acestuia, procesul poate continua şi după împlinirea lui. Mai mult, sumele de bani rezultate în urma acestui proces se vor plăti, începând cu data intrării în vigoare a legii, titularilor respectivelor decizii de actualizare, indiferent de data emiterii acestora. În consecinţă, art. II, din această perspectivă, nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    69. În fine, invocarea Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă nu are nicio importanţă în cauză, având în vedere că acest regulament nu are relevanţă constituţională şi nu poate constitui normă de referinţă în exercitarea controlului de constituţionalitate.

    70. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat este neconstituţională, în ansamblul său.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Benke Károly

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 126 din 11 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 126 din 11 martie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 126 din 11 martie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat